Legenda spune că, în urmă cu mii de ani, în cetatea Epidaurus s-a născut un zeu hărăzit să guverneze tainele medicinii. Îl chema Esculap, era fiul lui Apollo, zeul luminii, și a fost înzestrat cu puterea magică de tămăduire. Impresionat de soarta oamenilor care mureau la voia întâmplării, secerați de boli, zeul își puse toată știința și puterile în slujba lor. Și astfel, cetatea Epidaurus deveni "cetatea vindecărilor", căci numai aici Esculap împărțea oamenilor harul divin al tămăduirii. Forțele sale erau atât de mari, încât zeul putea lecui fiece suferință și chiar ridica morții din mormânt. Și, în bunătatea sa, zeul a hotărât nu doar să tămăduiască trupurile betegite ale oamenilor, ci și să le împărtășească din tainele medicinii. În jurul său s-au strâns sute de discipoli care se străduiau din răsputeri să învețe această știință magică a tratării bolilor, a ocrotirii și restabilirii sănătății. Dintre toți, Paeon, un muritor de rând, s-a dovedit atât de destoinic, încât, în scurt timp, ajunse să își depășească maestrul. Faima lui devenise atât de mare, încât oamenii nu mai apelau la Esculap, ci la învățăcelul acestuia. Și, într-o bună zi, însuși Hades și Ares, zei ai Olimpului, răniți în luptă, s-au îndreptat către Paeon, cerându-i să le oblojească trupurile schilodite. Paeon a smuls din grădina sa câteva fire de bujor și a preparat din frumoasa plantă ornamentală un leac tămăduitor cu care le-a spălat rănile, vindecându-i. Aflând toate acestea, Esculap, ros de invidie, s-a mâniat cumplit și a hotărât că trebuie să îl omoare, otrăvindu-l. Însă Zeus, stăpânul suprem al oamenilor și al celorlalți zei, a aflat de planurile zavistnicului Esculap și a intervenit. Dar singura cale de a-l salva a fost să îl transforme într-o floare. Aceeași floare cu care Paeon îi tămăduise pe cei doi zei: bujorul.
Aceasta este legenda bujorului și a denumirii sale științifice - Paeonia. Dincolo de mituri și povestiri, bujorul este recunoscut peste tot în lume ca fiind o plantă cu efecte terapeutice alese.
Compoziție și proprietăți
În componența chimică a plantei intră taninuri, alcaloizi, substanțe minerale și oligoelemente (fier, mangan, cupru, magneziu, calciu), acizi organici, flavonoide și vitamina C. Datorită compoziției bogate, preparatele din bujor au proprietăți terapeutice foarte variate: normalizează metabolismul, înlătură insomniile, elimină stresul și stările anxioase, ajută la creșterea producției de endorfine, îmbunătățind starea de spirit, au efecte antiinflamatoare și antiseptice, combat tusea și bolile căilor respiratorii, sunt benefice în tratarea afecțiunilor respiratorii, calmează tusea și sunt un remediu eficient în bolile femeiești.
Boli de piele
Ceaiurile din bujor combat dermatitele, acneea, inflamațiile pielii, escarele, tuberculoza pielii.
1. La un litru de apă în clocot, se adaugă o lingură de petale mărunțite de bujor. Se stinge focul, se acoperă și se lasă la infuzat timp de 15-20 de minute. Se bea pe îndelete, pe parcursul întregii zile. Schema de tratament nu trebuie urmată mai mult de 10 zile, o dată la trei luni. Acest ceai combate dermatitele, acneea și inflamațiile pielii.
2. Peste o lingură de rădăcină mărunțită de bujor se toarnă 200 ml de apă clocotită. Recipientul se pune la fiert pe baie de abur, timp de 15 minute. Se trage deoparte și se lasă timp de alte 45 de minute. Folosind comprese sterile, se tamponează rănile sau zonele afectate, de trei-patru ori pe zi, până când se văd semne de ameliorare.
Boli gastro-intestinale
Decoctul din rădăcină de bujor este folosit împotriva gastritei și a ulcerului gastric, tratează fisurile anale și ameliorează durerile de stomac. Având proprietăți bactericide, este utilizat în tratamentul dizenteriei.
1. Se pun la fiert 400 ml de apă. Când apa începe să fiarbă, se adaugă o linguriță de rădăcină de bujor mărunțită. Se fierbe timp de cinci minute la foc potrivit, se trage deoparte, se acoperă și se lasă să se răcească complet. Se strecoară și se beau, la temperatura camerei, câte 100 ml de trei ori pe zi, cu 20 de minute înainte de mesele principale. Tratamentul nu trebuie urmat mai mult de două săptămâni.
2. Ingrediente: câte o lingură de petale de bujor, trandafir și dalie, toate de culoare roșie. Peste acest amestec, se toarnă o cană de apă clocotită și se lasă la infuzat timp de o jumătate de oră. Se bea cu 30 de minute înainte de mesele principale, de trei ori pe zi, timp de două săptămâni. După o pauză de trei zile, tratamentul se reia.
Bronșită și tuse
Ingrediente: o lingură cu petale de bujor mărunțite, o lingură de măghiran mărunțit, o lingură cu zmeură, o lingură de miere. Peste acest amestec se toarnă două căni de apă clocotită și se lasă la infuzat timp de două ore. Se bea o jumătate de cană de preparat încălzit, de trei ori pe zi, până la vindecarea completă.
Creșterea imunității, reglarea metabolismului
La un litru de apă clocotită, se adaugă 20 de grame de rădăcină mărunțită de bujor. Se lasă să dea într-un clocot, se trage deoparte, se acoperă și se lasă să se răcească. Se bea de cel puțin trei ori pe zi (nu mai mult de cinci ori), câte o jumătate de pahar, după masă. Pentru rezultate eficiente, acest decoct se administrează timp de o lună de zile. După trei săptămâni de pauză, schema de tratament poate fi reluată.
Atenție! Supradozajul poate crea reacții adverse: diaree, greață, vărsături, amețeli și slăbiciune generală a organismului. La astfel de semne, întrerupeți imediat tratamentul și adresați-vă medicului generalist.
Boli nervoase
Acest preparat este recomandat în afecțiunile sistemului nervos, isterie, convulsii, insomnii, dar este benefic și împotriva impotenței primare și a diabetului zaharat.
Rețetă: peste 10 grame de rădăcină și tulpină de bujor, tocate mărunt, se toarnă 100 de grame de votcă sau alcool de 40 de grade. Recipientul din sticlă de culoare închisă se închide ermetic și preparatul se lasă la macerat timp de două săptămâni, într-un loc răcoros. Se strecoară și se administrează câte 30-40 de picături, de trei ori pe zi, după mesele principale. Se păstrează la frigider. Durata tratamentului: între 25-30 de zile.
Neurastenie și epilepsie
Peste trei linguri de petale mărunțite de bujor se toarnă o jumătate de litru de votcă. Se lasă la macerat timp de 20-30 de zile, agitând periodic recipientul. Se administrează câte o linguriță de preparat, de două-trei ori pe zi, înainte de masă. Tratamentul nu trebuie să fie urmat mai mult de o lună de zile.
Atenție! Preparatele din bujor nu se administrează copiilor!
MARGARETA - leacul războinicilor
Margareta era denumită și "bellis perennis", cuvânt latin ce poate deriva atât din "bellus" - frumos, cât și din "bellum" - război. Fiind atât de răspândite pe câmpuri, acolo unde, în urmă cu secole, se purtau bătălii sângeroase, margaretele, gingașe și foarte frumoase, au început să fie întrebuințate de către vraci pentru a opri sângerările și a închide plăgile deschise ale războinicilor. Secole mai târziu, oamenii de știință au confirmat că margaretele au, într-adevăr, proprietăți antiseptice, coagulante, analgezice și antiinflamatoare. De asemenea, aceste flori deosebit de delicate sunt un remediu excelent împotriva răcelilor, bolilor de ochi, hemoroizilor și viermilor intestinali.
Boli de piele, răni, escare
Un buchețel cu flori de margarete, proaspăt culese (în luna iunie sau iulie), se mărunțește și apoi se freacă cu o lingură de lemn, într-un recipient (de preferat tot din lemn), până ce se obține o pastă. Se adaugă cinci-șase linguri de ulei de măsline și se continuă operațiunea până la omogenizarea completă. Compoziția se introduce la frigider. După câteva ore, când pasta a devenit consistentă, se ung zonele afectate și se lasă să se usuce, timp de trei-patru ceasuri.
Împotriva arsurilor, rănilor și pentru ameliorarea pruritului se pot folosi frunze proaspete de margarete, aplicate direct pe zona afectată.
Împotriva colicilor și a viermilor intestinali
În 200 ml de apă în clocot se adaugă două lingurițe de plantă mărunțită (frunze și flori). Se lasă la infuzat timp de patru ore și apoi se strecoară. Se administrează câte o lingură, de trei-patru ori pe zi, înainte de masă, timp de două săptămâni.
Rețete de frumusețe
Loțiune tonică, antirid
Ingrediente: se ia câte o linguriță din petale de margarete, trandafiri, iasomie, crini albi, flori de tei și mentă. Peste acest amestec mărunțit, se toarnă o jumătate de litru de apă clocotită, se acoperă și se lasă la infuzat timp de o jumătate de oră. Se strecoară, se adaugă o linguriță de vin roșu și se amestecă bine. Cu ajutorul unui tampon demachiant, se șterge fața, de trei ori pe zi, timp de zece zile. După o pauză de alte zece zile, schema se poate repeta. Loțiunea se păstrează în frigider, într-un recipient închis ermetic.
Baie de întinerire
Peste amestecul de flori din rețeta anterioară, se adaugă o jumătate de litru de vin roșu, se amestecă bine și se toarnă în cada de baie. Primeniți-vă în această apă timp de 30 de minute. După baie, corpul nu se șterge, ci se lasă să se usuce treptat.
MACUL - tămăduitorul nesomnului
Vara, când macii înfloresc, câmpurile se transformă într-o mare de foc ale cărei valuri se mlădiază sub adierea vântului. Întocmai era și în vremea Egiptului antic, când picioarele preafrumoasei regine Nefertiti erau scăldate de apele mărețului fluviu Nil, iar macii gingași, roșii ca sângele, îi slujeau drept covor grațioasei "zeițe", care pășea peste el. În acea perioadă, macul nu era admirat doar pentru frumusețea sa uimitoare; mai întâi, medicii i-au valorificat proprietățile, utilizându-l în tratarea diverselor afecțiuni, apoi preoții, datorită calităților sale soporifice, l-au introdus în ritualurile magice.
Puterea magică a florilor de mac era recunoscută și de greci. În mitologia elină, această floare aparținea zeului somnului, Hypnos, fiul măreței zeițe a nopții, Nyx, și al zeului întunericului, Erebus. Hypnos, purtând pe cap o coroană de maci, plutea deasupra Pământului, picurând din cupa sa stropi din esență de mac, oferindu-le muritorilor somnul odihnitor. Iar atunci când picurii de mac nu izbuteau să alunge starea de veghe, zeul cobora pe Pământ și, cu un fir de floare, atingea tâmplele și ochii celui chinuit, izgonindu-i gândurile rele și liniștindu-i sufletul.
La noi, la români, macul este denumit sugestiv și somnișor, pentru efectele sale sedative și calmante. Din timpuri vechi, macul a fost folosit ca leac împotriva multor afecțiuni, precum astmul bronșic, angina pectorală, migrenele, bolile ficatului.
Recoltare și conservare
În scopuri curative, de la mac se utilizează semințele, petalele și frunzele. Petalele și frunzele se colectează în lunile mai-iunie, iar semințele în august-septembrie. Petalele se usucă obligatoriu într-un loc ferit de lumina soarelui.
Împotriva osteoporozei
Datorită compoziției sale bogate în fosfor, element ce ajută la o mai bună absorbție a calciului în organism, macul este un excelent remediu împotriva osteoporozei, boala oaselor, considerată până acum un secol o stare normală a persoanelor vârstnice. Această calitate a macului, de combatere a atrofiei masei osoase, s-a descoperit, absolut întâmplător, la transmutarea osemintelor unui cimitir vechi dintr-un cătun uitat din Slovacia. Cercetătorii au remarcat că oasele celor decedați nu prezentau deloc semne de osteoporoză. Se cunoștea faptul că locuitorii regiunii erau cultivatori de mac, astfel că s-a emis ipoteza că tocmai această plantă combate boala oaselor. Pornind de la această supoziție, s-a realizat un studiu pe două grupuri de femei care sufereau de osteoporoză. Timp de un an de zile, pacientelor din primul grup li s-au administrat medicamente clasice împotriva bolii, iar celorlalte paciente - diferite preparate din mac. După 12 luni, femeile care urmaseră tratamentul cu preparate din mac nu mai prezentau niciun simptom al bolii, pe când celelalte încă sufereau de această afecțiune.
Rețetă: peste 10 grame de semințe uscate de mac se toarnă o cană cu apă clocotită și o lingură de miere de albine. Se acoperă și se lasă să se răcească, după care, se strecoară. Se administrează câte o lingură, de două-trei ori pe zi, după mesele principale. Tratamentul trebuie urmat nu mai mult de două săptămâni.
Împotriva insomniilor și a durerilor de cap
1. Peste 3 grame de petale uscate de mac se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat, după care se strecoară. Se administrează câte o lingură de trei ori pe zi, înaintea meselor principale, și obligatoriu seara, cu o jumătate de oră înainte de culcare.
2. O cană de apă și două lingurițe de miere se pun la fiert. După ce lichidul a dat în clocot, se adaugă două lingurițe de pulbere de petale de mac și se lasă la fiert, la foc mic, timp de 10 minute. Se administrează câte o linguriță de trei ori pe zi, până la dispariția insomniilor.
3. Peste 10 grame de petale de mac, se toarnă 500 ml de alcool. Se lasă la macerat timp de două săptămâni, într-un loc întunecos și răcoros. Recipientul se agită periodic. Se administrează câte 15 picături, de două ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale. Tinctura poate fi administrată timp de două săptămâni.
Împotriva tusei
Într-un sfert de cană cu lapte călduț, se adaugă o linguriță de semințe de mac. Se bea pe loc, de preferat în a doua jumătate a zilei. Tratamentul nu trebuie urmat mai mult de cinci zile. Băutura ameliorează durerile în piept și calmează tusea.
Uz extern
Sucul proaspăt de mac ajută la vindecarea înțepăturilor de albine, viespi și alte insecte. Iar frunzele proaspăt culese sunt un bun remediu împotriva durerilor articulare, tumorilor, vânătăilor, leziunilor cutanate.