Investitori cu bani și investitori cu suflet

Ciprian Rus
Olanda e cel mai mare investitor di­rect în România. O spune un ra­port efectuat, acum câteva luni, de Banca Na­țională a României și de Ins­titutul Național de Sta­tis­tică, raportat la anul 2011.

1,8 miliarde de euro nu sunt de ici, de colo, în vremuri de cri­ză. Dimpotrivă, mai ales când te gândești că banii vin de la o țară care s-a cramponat în ultimii ani în pri­vința intră­rii României în Schengen, deși asta îi afecta mult pe investitorii săi în țara noastră. Dar asta e Olanda: o țară prag­­­matică, oportu­nis­tă și lipsită de pre­judecăți. (N-ați auzit un singur olandez să facă para­dă de faptul că țara sa e liderul investițiilor străine în Ro­mânia!)
Austria e al doilea mare investitor di­rect în țara noastră. Reflex de fost imperiu, poate, întins timp de secole peste o treime din România. Cert e că Austria a profitat din primul moment de ocaziile de a face afaceri la noi și nu a ieșit deloc în pierdere. Numai că nici aici volumul investițiilor nu are acoperire într-o relație ieșită din co­mun între Viena și București.
Cu Germania, al treilea mare inves­titor, lucrurile sunt puțin diferite. Mai ales în ultimii ani, când "alianța" de dreapta dintre cancelarul Angela Merkel și preșe­din­tele Traian Băsescu a devenit de noto­rietate. Mai mult decât Franța, al patrulea mare investitor, Germania s-a arătat mereu preo­cupată de starea de fapt politică și econo­mică din România și a presat, nu doar la nivel diplomatic, ci și la nivelul mediului de afaceri, pentru ca Bucureștiul să facă pași cât mai fermi și mai rapizi spre ceea ce înseamnă valorile Occiden­tului.
Primele patru țări cumulează 60% din investițiile directe în România. Sub Fran­ța, clasamentul BNR - INS nu mai men­țio­nea­ză pe nimeni. Sub Franța urmează "și alții". Anglia nu apare în topul rece al investițiilor străine directe, dar punctează tot mai mult, în ultimul timp, la capitolul in­vestițiilor de suflet. Ceea ce părea mai degrabă o toană a Prințului Charles, care a descoperit cu ui­mire Transilvania și a în­ceput să cumpere proprietăți și să inves­tească în protejarea patrimoniului istoric, se conturează deja într-o cât se poate de se­rioasă campanie de promovare a Ro­mâ­niei și a valorilor sale, demult pierdute de Oc­cident. "Lumea e foarte interesată de Transil­vania, în Marea Britanie. Poate nu știți, dar singurele pro­prietăți ale Prin­țului Charles în afara Re­ga­tului Unit sunt în Transilvania. Iar asta le dă de gândit en­glezilor!", îmi povestea, acum câteva săp­tămâni, simpaticul Duncan Ridgley, inves­titor britanic taman în Breb, în Maramureș, și erou al unui reportaj apă­rut de curând în "Formula AS". Acum, du­pă Charles, fratele său mai mic, Prințul Edward, și soția sa, Contesa de Wessex, au venit în România într-o vizită oficială. Pri­mul lucru pe care Prințul Edward l-a făcut a fost să dea un mesaj direct de încu­rajare a investitorilor englezi, remarcând în Ro­mânia un mediu de afaceri prietenos, legat de Londra prin doar 3 ore de zbor și șapte curse zilnice! Nici Charles, nici Edward nu aduc miliarde în România prin acțiunile și mesajele lor. Dar aduc ceva ce ne lipsea de mult: investiții de suflet, un pic de drag și de căldură, care să ne dea încrederea că nu suntem singuri și că suntem iubiți. Con­tează și asta, chiar dacă BNR și INS nu stau să facă topuri de genul acesta.