PLANTELE VERII - Drăguța Nalbă

Ana Dobrescu
Din rețetele domnului farmacist BOBARU

Este o plantă catifelată, cu flori pictate în culori diferite, de la alb la mov. Zveltă și grațioasă, înnobilează locurile în care crește, pe maidane și pe margini de drum. În terapeutică, se folosesc patru specii de nalbă, care au același efect binefăcător.

Rețete populare

În tradiția populară românească, frunzele și florile de nalbă erau folosite mai ales pe cale externă, sub formă de infuzie con­cen­trată, pentru prepararea compreselor care se aplicau pe răni, umflături și abcese. În Dobrogea, bătrânii de la sate îi sfătuiau pe cei care aveau picioarele umflate să bandajeze zonele afectate cu planta fiartă în lapte, folosind inclusiv rădăcina, și să păstreze compresa jumătate de oră. Pe cale internă, ceaiul sau decoctul din flori, frunze și rădăcină de nalbă se consuma în mod curent, pentru a combate tusea, durerea de piept și transpirația excesivă. Bolnavii de rinichi erau sfătuiți să bea o cană cu ceai din frunze de nalbă (uscate la umbră și măcinate groșcior), în care se punea o lingură de lapte dulce. Ascita era tratată de vindecători cu o fiertură de nal­bă, urzici și pătrunjel. Bolnavii erau îndemnați să bea o ceașcă de trei ori pe zi, înainte de me­sele principale.

Soiuri de nalbă

Pentru a afla mai multe des­pre valoarea terapeutică a nal­belor, ne-am adresat domnului farmacist Ion Bobaru, călăuza noastră în lumea plantelor de leac. De ani buni, domnia sa le studiază și le folosește deslu­șindu-le, cu timpul, aproape toate tainele. Iată cele patru specii de nalbă folosite în scop terapeutic de d-l farmacist.
Nalba mare (Althaea officinalis) este înaltă și grațioasă, asemenea unei balerine care își execută mișcările delicate asupra covorului verde pe care vara l-a întins deja în orașe, dar și în păduri, la umbra co­pacilor. Crește în zone umede, prin zăvoaie și tresti­ri­șuri, pe lângă ape repezi sau bălți, bucurând privirea cu florile ei alb-roz.
Nalba de grădină (Althaea rosea) se deosebește de nalba mare prin coloritul florilor care sunt purpurii-negricioase, roșu, roz spre maro. Recoltarea constă în ruperea corolei fără caliciu. Se desprind cel mai bine când florile încep să înflorească. Uscarea naturală se face mai întâi la soare (5-6 ore), apoi în poduri.
Nalba mică - denumită popular cașul popii, are la fel ca nalba mare (Malva pusilla) flori delicate, roz-albe, care se recoltează imediat după deschidere, în timp ce rădăcinile se recoltează toamna, spre sfârșitul vegetației, iar frunzele, în timpul în­floririi. Caracteristic la această specie sunt fructele care se prezintă sub forma unor turtițe în formă de disc, de culoare verzuie, ce pot fi consumate și în stare crudă. Este o plantă care crește cel mai mult în flora spontană, pe lângă garduri și margini de drum, dar se cultivă și în grădini. Recoltarea se face pe timp uscat, fru­mos, după orele 10, când roua s-a ridicat. Se usucă la umbră, în strat subțire, în locuri ae­risite. Se poate face o uscare naturală sau arti­ficială, la 40-50 Celsius.
Nalba de pădure (Malva silvestris) se recunoaște ușor, prin florile de culoare roșu-violaceu, cu vinișoare mai închise la culoare. La fel ca și suratele ei, crește pe margini de drum, prin­tre dărâmături, în lanurile de cartofi și în locuri păs­cute. Frunzele se recoltează îna­inte de înflorire, iar florile în timpul înfloririi. Se usucă la umbră în strat subțire, pe rogojini sau hârtie.

Vechi remedii spițărești

Sfatul farmacistului: "Toate aces­te patru specii de nalbă sunt printre pu­ținele plante cu toxicitate zero, ele pu­tând fi considerate total netoxice și fără contraindicații. Din experiența pro­fe­sio­nală, florile, frunzele și rădăcinile tutu­ror speciilor de nalbă se pretează cel mai bine la extragerea principiilor active prin macerare, adică planta se lasă în con­tact cu apa la temperatura camerei".
Nalba poate aduce sănătate și atunci când este încă verde, răspândită pe mar­ginea aleilor parcurilor, dar și în păduri, la umbra copacilor. Dacă dorim să o păstrăm în farmacia casei, putem să ne bucurăm de virtuțile ei tera­peu­tice prin uscare și prin conser­vare.
Atenționarea farmacis­tului: "Nal­ba se culege de două ori pe an, dar acum, în luna iu­nie, are cea mai mare concen­trație de principii active. Este fo­lositoare întreaga plan­tă. Rădă­cinile nu se spală, se curăță me­canic, prin frecare cu o perie, de­oarece principiile active conți­nute în plantă sunt foarte solubile în apă și, dacă spălăm rădăcinile, aceste me­dicamente naturale se pierd".

Preparate pentru uz intern

Macerat la rece de Nalbă - tuse, bronșite, infecții renale, tulburări gastro-intestinale, enterită
Este cel mai valoros medicament care poa­te fi preparat din frunze și flori de nal­bă, pentru că principiile active ale plantei catifelate se dizolvă foarte ușor în apă. Adevă­rat elixir pentru bolile faringelui și laringelui, amelio­rează răgușeala, datorită substanțelor emoliente, și este un autentic adjuvant în tratamentul celor care suferă de tuse, bronșite, infecții renale, tulburări gas­tro-intesti­nale sau enterită (infecție a intestinului sub­țire cauzată de intoxicații sau alergii). Acest medica­ment natural se prepară simplu, fără efort. Iată de ce avem nevoie:
Ingrediente: 15 g (o lingură) rădă­cină de Nalbă mărunțită și 250 ml (o cană) de apă rece.
Mod de preparare și administrare: Apa se toarnă peste plante și amestecul se lasă acoperit, vreme de 12 ore, eventual de dimineața până seara. După această perioadă, se strecoară și se adaugă 5g (un vârf de cuțit) de bicarbonat alimentar, pentru a preveni iritațiile gastrice. Maceratul se păstrează în frigider. Indicat este să se consume fracționat, câte două sau trei linguri, înainte de fiecare masă.

Infuzia de Nalbă - cistită, constipație, spasme sau crampe abdominale
Mod de preparare și administrare: Peste 10 g (două lingurițe) de frunze tocate mărunt, se toarnă 250 ml (o cană) de apă clocotită. Amestecul este lăsat la infuzat 30 minute, după care se strecoară și poate fi băut. Sunt recomandate 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă, vre­me de 3 săptămâni. După o pauză de șapte zile, trata­mentul poate fi reluat.
Preparat corect, ceaiul se dovedește a fi un adevărat elixir pentru cei care suferă de cistită, constipație, spas­me sau crampe abdominale.

Ceai din nalbă și flori de soc - constipație cronică, pietre la rinichi
Cunoscute pentru acțiunea lor benefică asupra per­soanelor cu diverse alergii, florile de soc își pot alătura forțele cu nalba, într-un preparat care reprezintă un real ajutor și pentru cei care suferă de constipație cronică sau calculoză renală (pietre la rinichi).
Ingrediente: 10 g (două lingurițe) de nalbă tocată mărunt, 10 g flori de soc și 250 ml apă (o cană cu apă). Plan­tele se pot folosi atât proaspete, cât și după ce au fost uscate.
Mod de preparare și dozaj: După ce amestecul de plante a ajuns la punctul de fierbere, vasul se acoperă și ceaiul se lasă în repaos 10 minute. La final, se strecoară și poate fi băut. Preparatul se păstrează în frigider, vreme de trei zile. Doza recomandată este de 30 ml (2 linguri), de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă.

Decoct de Nalbă - bronșită, blocaj renal, gastrită, ulcer
Ingrediente: 20 g (o lingură cu vârf) flori și frunze de nalbă mărunțite, 250 ml apă clocotită (o cană).
Mod de preparare și dozaj: Plantele sunt așezate într-un vas emailat, apoi se adaugă apa. Se fierb timp de 15 minute, completându-se treptat lichidul care se evaporă. Licoarea este consumată căl­duță, într-o doză de 3 cești (o ceașcă de cafea are 50 ml) pe zi. Se recomandă ca de­coctul să fie băut pe stomacul gol, înainte de fiecare masă.
Efecte terapeutice: Concentratul este indicat mai ales celor care suferă de bronșită, blocaj renal, afecțiuni ale vezicii urinare sau digestie dificilă. De ase­menea, este indicată celor afectați de gastrită, ulcer sau alte iritații ale aparatului digestiv.

Tinctura din Nalbă - bronșită, boli de rinichi, afecțiuni gastrice
Ingredientele necesare sunt: 30 g frunze, tulpină și flori de nalbă, 100 ml alcool alimentar de 70 de grade.
Mod de preparare și dozaj: Plan­tele se pun într-un borcan cu filet (nalba poate fi folosită și uscată). Deasupra se toarnă alcoolul, borcanul se închide ermetic, iar preparatul se lasă la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă se filtrează și se pune la decantat, în fri­gider, încă 6 zile. În final se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se păstrează în sticluțe de culoare în­chisă.
Pentru tratament, sunt indicate 20-30 de picături, di­zolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ține două sau trei săptămâni și, dacă este ne­cesar, se reia ori de câte ori este nevoie.
Efecte terapeutice: Prin efectul său emolient, ex­trac­tul de nalbă aduce un plus de sănătate organismului, acționând benefic asupra căilor respiratorii iritate. Pre­paratul acționează eficient și pentru bolile de rinichi, dar alină și durerile provocate de afecțiunile gastrice. Cu un puternic rol antiinflamator, licoarea este un adevărat medicament natural care poate fi folosit, ca adjuvant, în tratamentul bronșitei.

Tinctură combinată - bronșită cronică, tuse, stomatită, iritații ale aparatului digestiv
Acest elixir îmbină acțiunea binefăcătoare a trei plante medicinale: nalba, care prin efectul emolient cal­mează organele iritate, mușețelul, recunoscut drept dezinfectant natural de excepție, și teiul, cu rol de întărire a sistemului nervos. Se poate obține simplu, în laboratorul bucătăriei, și este un preparat valoros pen­tru farmacia casei.
Ingredientele necesare: 20 g (o lingură cu vârf) de flori și frunze de nalbă uscată, 10 g (două lingurițe) flori de mușețel uscat, 5 g (o linguriță) flori de tei, uscate și măcinate groșcior, 200 ml alcool alimentar de 70 de grade.
Mod de preparare și dozaj: Plantele se ames­tecă într-un recipient care poate fi închis ermetic, iar deasupra se toarnă alcoolul. Pe parcursul procesului de preparare a tincturii se respectă procedura descrisă mai sus, la obținerea tincturii de nalbă. Indicat este să se consume 20-30 de picături, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. O cură de trei săptămâni ameliorează cu succes simp­­tomele bronșitei cronice, tusei, dar și pe cele ale stomatitei și iritațiilor aparatului digestiv. Efectul calmant al teiului și acțiu­nea antibacteriană a mușețelului sunt ade­vărate arme pentru a combate imuno­defi­ciența. În com­binație cu nalba, cele două plante se alia­ză într-un pre­parat binefăcător pentru întregul orga­nism, alungă microbii și bacteriile, alină durerile în gât și induce starea de liniște atât de necesară orga­nismului nostru pentru a se reface.

Pentru uz extern

Gargară cu decoct de nalbă - amigdalită, infamații ale coardelor vocale, abces dentar
Este un medicament natural de mare folos celor care suferă de amigdalită, dar și de inflamații ale coardelor vocale. Pentru a beneficia de efectul terapeutic al nalbei trebuie să obținem un decoct (conform rețetei descrise mai sus). Gargara se efectuează de două ori pe zi, de pre­ferință după mesele de dimineață și de seară. Ușor călduț, decoctul poate fi un autentic pansament pentru dinții sau măselele dureroase și constituie un real ajutor pentru cei care se confruntă cu abcese dentare.

Comprese cu nalbă - articulații inflamate, cuperoză, dermatoză
Frunzele și florile de nalbă se toacă mărunt și se zdrobesc apoi într-un mojar. Pasta astfel obținută se în­tinde pe o bucată de tifon și se bandajează zona afec­tată. Pansamentul natural îndepărtează durerile cau­zate de articulațiile inflamate și ameliorează cuperoza și simptomele dermatozei.

Comprese cu infuzie combinată - răni, sângerări
Se prepară o infuzie din 10 g (două lingurițe) de nalbă uscată și 5 g (o linguriță) de flori de mușețel usca­te. Când licoarea este călduță, se toarnă peste o bucată de tifon. Deasupra va fi înfășurată o folie de nailon. Astfel folosite, compresele ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor, opresc sângerările și împiedică apa­riția cicatricelor.

Cataplasme din nalbă - ulcer varicos, articulații inflamate
Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere va­ricoase, picioare umflate sau articulații inflamate este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de nalbă și pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid de nalbă presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură (preparată conform procedeului descris mai sus), până când lichidul se evaporă, ajun­gând la o treime din cantitatea inițială (30 ml). Esența astfel obținută se amestecă cu argilă până se transformă într-o pastă subțire. Întindem pasta pe o bucată de tifon și aplicăm bandajul pe zona afectată fără a lega strâns (eventual se poate aco­peri cu o folie de nailon). Pentru un efect maxim, cataplasma se ține 30 de minute.

Băi terapeutice - dermatoze, picioare umflate, hemoroizi
Îmbăierea este binefăcătoare îndeosebi în ca­zul dermatozelor, dar băile locale sunt un adevă­rat tonifiant pentru picioarele umflate sau obo­site. În apa din cadă, se toarnă o infuzie concen­trată, obținută prin fierberea a 300 g de plantă în doi litri de apă. Tratamentul durează două săptă­mâni, cu o pauză de o zi între băi, și este reco­man­dat de 4-5 ori pe an. În cazul băilor de șezut, pentru hemoroizi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g nalbă la un litru de apă.

Unguente de casă
Pentru cei pasionați de farmacia naturii, pre­zentăm trei dintre cele mai cunoscute modalități prin care se pot obține alifiile din nalbă.

Răni, arsuri, crăpături
O rețetă tradițională românească presupune fierberea plantei întregi, până când poate fi pasată (manual sau cu ajutorul unui mixer ori blender). Pasta de nalbă se amestecă cu grăsime, în proporții ega­le. Mixtura se păstrează la rece, în frigider, și poate fi aplicată pe răni, arsuri sau crăpături ale pielii.

Hemoroizi, furuncule, arsuri
A doua formulă de unguent tratează hemo­roizii externi, furunculele, rănile și arsurile. Se obține încorporând, prin încălzire, extrac­tul fluid moale de nalbă într-o bază grasă (unt, grăsime de porc sau de pasăre, ulei solid de pal­mier). Extractul fluid moale se prepară pe baie de aburi, conform rețetei de extract descrisă mai sus, cu mențiunea că trebuie să lăsăm tinctura să fiarbă până scade la o cincime. De exemplu, din 100 ml de tinctură, se obțin 20 ml de extract fluid moale. Dacă nu respec­tăm această condiție, esența de nalbă nu se va dizolva în grăsime. Ingredientele se amestecă pe foc mic, până când preparatul ajunge la punctul de fierbere, apoi se îndepărtează de pe flacără. Înainte de solidificare, alifia se toarnă în recipiente de sticlă. După răcirea completă, se păstrează în frigider.

Cuperoză, psoriazis, acnee
Pentru a obține un unguent care nu necesită fier­berea pe baie de aburi avem nevoie de următoarele in­grediente:100 ml tinctură de nalbă, 100 g lanolină an­hidră (se găsește în farmacii) și 20 g vaselină. Ingre­dien­tele se pun într-un recipient emailat și se amestecă pe foc mic până la omogenizare. Preparatul se păstrea­ză în frigider. Unguentul este folositor în tratarea cupe­rozei, dar ameliorează cu succes și alte afecțiuni ale pielii, cum ar fi psoriazisul sau acneea juvenilă. Se aplică de 2 ori pe zi.

Rețete de frumusețe

Mască din nalbă și argilă
Ingrediente: 5 g (o linguriță) de argilă și 15 g (o lin­gu­ră) decoct de nalbă, preparat conform metodei descrise.
Mod de preparare: Argila și decoctul de nalbă se amestecă până la omogenizare, iar mixtura se aplică pe față. Pentru efecte optime, este indicat să se țină vreme de 15 minute, pentru îndepărtare fiind reco­mandată clătirea cu ceai de mușețel călduț.

Mască de nalbă pentru ten sensibil
Ingrediente: 30 g nalbă uscată (se folosește în­treaga plan­tă, inclusiv rădăcina), 15 g miere poli­flo­ră.
Mod de preparare: Nalba uscată se mărunțește până ajun­ge la densitatea unei pul­beri. Planta se pu­ne într-un vas și deasupra se toarnă mierea, dizolvată în 30 ml (două linguri) de apă călduță. Cele două componente se amestecă până la omogenizare, apoi mixtura se aplică pe față. Indicat este ca loțiunea să fie ținută timp de 30 de minute, efectul fiind de catifelare și împrospătare a tenului.

Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis de pe Calea Galați numărul 29, Brăila, telefon 0239.61.59.31, e-mail farmaciafaltis@yahoo.com.
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.