Indicele care măsoară cât de acidă sau de bazică este o substanță se numește pH, și cu cât acesta are o valoare mai mare, cu atât acea substanță este mai alcalină. Ideea alcalinizării organismului pentru vindecare este mai veche de un secol și a fost pentru prima oară emisă de către un eminent biolog francez: Claude Bernard. El a hrănit cu carne animale care aveau o dietă vegetariană și a observat după câteva zile că pH-ul urinei lor devenea tot mai acid, din cauza dietei carnivore. Tot el a observat, însă, și că un pH acid al urinei favorizează apariția infecțiilor renale și urinare, formarea pietrelor, precum și alte tulburări la acest nivel. Pornind de la aceste observații, el a dedus că o alimentație care declanșează o reacție de tip alcalin este benefică pentru sănătatea sistemului urinar, în timp ce acidifierea este dăunătoare. Ideea lui Claude Bernard a fost dezvoltată mai departe, de alți oameni de știință, care au observat că un pH acid al salivei predispune la carii dentare și infecții gingivale. Apoi, în multe cazuri de boli tumorale sau cardiovasculare grave, s-a constatat că pH-ul sângelui, dar și al multor țesuturi afectate este foarte acid. Toate acestea au fost cuprinse într-o teorie (re)lansată de medicul american Robert Young, care a scris mai multe cărți pe această temă, care au devenit rapid best-seller-uri. Astfel, Young consideră că, practic, orice aliment acid este periculos pentru sănătate, în timp ce alimentele bazice sunt un adevărat panaceu. Teoriile sale nu sunt unanim acceptate, mulți medici considerând că scoaterea din dietă a marii majorități a fructelor proaspete (care sunt acide), precum și a tomatelor, ciupercilor sau cerealelor este o exagerare fără temei medical. Ca atare, în prezent, dieta alcalină a fost adaptată în diverse moduri, încât să cuprindă cât mai multe alimente sănătoase. Ea a fost deja urmată de milioane de oameni din întreaga lume și mulți dintre ei au obținut rezultate mai mult decât încurajatoare în vindecarea bolilor, inclusiv a celor grave. Iată în ce constă această cură:
Ce este dieta alcalină
Este un regim alimentar destul de strict, în care 75% dintre alimente sunt puternic alcalinizante, restul de 25% făcând parte din așa-numita categorie a alimentelor tolerate. Atenție, însă, hrana din dieta alcalină nu are neapărat un pH alcalin, ceea ce contează este ca o dată ajunsă în organism și digerată, ea să producă o reacție alcalină. Alimentele care determină alcalinizarea sângelui, urinei, salivei ș.a.m.d. sunt cele foarte bogate în clorofilă, adică legumele verzi și zarzavaturile. Astfel, clorofila este substanța-cheie în tot acest proces de vindecare prin echilibrarea pH-ului organismului, ea fiind nu doar un alcalinizant, ci și un detoxifiant și antioxidant foarte puternic. Din categoria hranei tolerate, dar nu neapărat recomandate, fac parte fructele de toate felurile, tomatele, cerealele integrale, lactatele integrale, ciupercile. Iar o a treia categorie este cea a alimentelor strict interzise, din care fac parte, la loc de "cinste", carnea și toate preparatele din carne, băuturile acidulate, zahărul alb și toate alimentele bogate în amidon. Să aflăm, în continuare, mai detaliat, ce conține fiecare categorie de alimente din dieta alcalină:
Ce este recomandat să mâncăm în dieta alcalină
Alimentele bazice se consumă mai ales în stare crudă sau, eventual, gătite prin fierbere de scurtă durată sau la abur. Sunt recomandate majoritatea legumelor, mai ales cele verzi, și toate zarzavaturile. Dintre legume se recomandă în mod special: varza albă, varza creață, varza roșie, broccoli, conopida, ceapa verde, usturoiul verde, prazul, dovleceii, castraveții, țelina, sfecla, anghinarea, sparanghelul. Apoi, nu trebuie să lipsească din alimentație salatele foarte bogate în clorofilă, cum ar fi cele obținute din frunzele de spanac, de salată, de salată creață, de untișor, de urzici, de rucola sau de andive. Se mai recomandă în mod special zarzavaturile proaspete, adică țelina și pătrunjelul verde, mărarul, leușteanul, năsturelul. Dintre fructe, cele mai bune sunt: merele, avocado, lămâile, lămâile verzi, grepfrutul, gutuile, cireșele, pepenele galben și cel roșu.
Alimente tolerate
Sunt un fel de alimente "neutre", care nu influențează nici pozitiv și nici negativ organismul. Din această categorie fac parte tofu, hrișca, legumele și cerealele germinate, uleiurile extravirgine, peștele, nuca de cocos, floarea-soarelui, usturoiul și ceapa ajunse la maturitate, ghimbirul, mazărea, dovleacul, cele mai multe dintre nuci și semințe, laptele de nuci și semințe, laptele de nucă de cocos, rădăcinile de legume (pătrunjel, morcov, păstârnac). Tot alimente tolerate sunt și caisele, zmeura, piersicile, perele, smochinele proaspete, dar și unele lactate foarte simple, cum ar fi laptele nefiert, iaurtul, chefirul, brânza de vaci, soiurile de brânză nefermentată în general.
Alimente strict contraindicate
Sunt cele care produc un pH acid în organism și care vor fi excluse pe timpul dietei alcaline. Acestea sunt: carnea, ouăle, făina albă, ciupercile, oțetul, zahărul, mierea, cerealele, drojdia de bere, fructele dulci, produsele fermentate, alunele, brânzeturile fermentate sau maturate, acidul citric (lămâile proaspete sunt bune!), fructele uscate sau confiate, roșcovele, cacao, ceaiul (verde sau negru), cafeaua, îndulcitorii, pâinea (poate fi consumată puțină și doar dacă este făcută fără drojdie și nedospită), ovăzul, secara, cartofii care au stat în depozit, alcoolul, alimentele preparate la cuptorul cu microunde sau îndelung preparate termic.
Hidratarea
În dieta alcalină, hidratarea este foarte importantă, ea făcându-se în proporție de peste 70% cu apă simplă sau apă cu lămâie. În rest, pot fi consumate sucurile alcaline, obținute din legume, dar și ceaiurile de plante, cum ar fi busuiocul, menta, roinița, mușețelul, cimbrișorul, socul sau măghiranul.
Apa trebuie să aibă neapărat un pH mai mare decât 7 (deci cât mai alcalin), de aceea este recomandat să luați ape minerale care au inscripționate pe etichetă pH-ul. Dintre apele noastre minerale sunt recomandate doar cele plate (cele carbogazoase vor fi excluse din start), cum ar fi: Dorna, Herculane, Borsec, Izvorul Alb, Keia, Bucovina, Devin - toate au pH-ul peste 7. Pentru tratarea apei de la robinet există în comerț și aparate care rețin impuritățile (clor, mâl, nitriți, nitrați) și măresc pH-ul apei.
Efortul fizic
Alături de consumul alimentelor și al apei alcaline sunt recomandate și exercițiile fizice, la o intensitate destul de mare, așa încât să producă transpirație. De ce? Pentru că transpirația din timpul efortului ajută la eliminarea reziduurilor de metabolism acide, reducând totodată stresul oxidativ și crescând pH-ul sângelui. Exercițiile fizice (alergarea, mersul în pas rapid, fitnessul, aerobicul, gimnastica la domiciliu) vor fi făcute în haine de bumbac, simple, care să absoarbă foarte bine transpirația și apoi să poată fi spălate la temperaturi înalte, fără a fi deteriorate. Efortul fizic trebuie să fie intens, sistematic, dar nu dus la extrem. La sportivii de performanță, care fac eforturi foarte intense sau îndelungate, s-a observat că sângele și țesuturile capătă un pH foarte acid. Mai mult, organismul chinuit de supra-efort consumă cantități uriașe de vitamine și de alți anti-oxidanți, lăsând organismul fără protecție în fața proceselor oxidative. Așadar, rețineți: efort sistematic, intens, dar cu măsură, pentru că orice exces se dovedește a fi dăunător.
Efectele curei alcaline asupra sănătății
Regimul alcalin este printre cele mai eficiente terapii contra unui număr impresionant de boli. Mărturisesc faptul că, personal, nu am avut foarte multă încredere în acest regim la început, dar nu am putut să nu îi constat eficiența în cazuri grele, cum ar fi cele ale bolnavilor de cancer, ale celor cu hepatită virală de tip B sau C, ale femeilor cu fibroame, adenofibroame sau cu ovare polichistice. Merită menționat și faptul că acest regim este un adevărat miracol în cazurile infecțiilor recidivante sau rezistente la tratament, cum ar fi candidozele, cistitele, virozele de tot felul, infecțiile respiratorii bacteriene. Toate indiciile arată că acest regim este un puternic stimulent și reglator al imunității, reeducând organismul să se apere singur în fața agenților microbieni.
Dieta alcalină și cancerul
Cele mai bune rezultate în terapia cancerului au fost obținute în centrele de sănătate deschise de către doctorul Robert Young și profilate pe studiul și tratamentul afecțiunilor tumorale, inclusiv cele în stadiile avansate (până la stadiul 3, inclusiv). Terapia alcalină standard în cancer este o cură destul de dură, cu o durată de minimum 12 săptămâni, timp în care se consumă exclusiv alimente alcalinizante și, în proporție de peste 70%, nepreparate termic. În afara acestor alimente, se administrează sucuri alcalinizante (de păpădie, de cicoare, de varză, broccoli, de urzică) și suplimente alimentare în capsule, cum ar fi sucul de orz și grâu verde deshidratat, magneziul și calciul natural, extractele de alge de apă dulce. Ameliorările sunt în majoritatea cazurilor foarte evidente, iar în unele dintre ele de-a dreptul miraculoase: durerile sunt reduse sau dispar, reapare apetitul alimentar și pofta de viață, tumorile își opresc creșterea sau chiar intră în remisie. Cum sunt posibile aceste fenomene excepționale? În primul rând, prin efectele detoxifiante și antitumorale ale clorofilei. Apoi, foarte multe din alimentele alcalinizante în stare proaspătă, nepreparată termic, conțin veritabile citostatice, cum ar fi sulforafanii din varză și broccoli, apigenina din pătrunjel și țelină sau fitosterolii din urzică.
Dieta alcalină și hepatita virală
În această afecțiune, tratamentul cu alimente alcalinizante are efectul cel mai spectaculos, declanșând o reacție foarte puternică a sistemului imunitar, stopând procesele distructive la nivelul ficatului și stimulând funcționarea normală a acestuia. Ca element specific în alimentație sunt sucurile proaspete, obținute în mixerul electric, din zarzavaturi și frunze proaspete, cum ar fi cele de păpădie, de cicoare, de pătrunjel, de țelină, de leuștean, de frunze de morcov. Metoda de obținere a acestor sucuri este simplă: 50 g de frunze proaspete, bine spălate și curățate de impurități, se pun în mixer cu 250 ml de apă alcalină și se mixează vreme de 60-120 de secunde, după care se filtrează și se consumă imediat. Se beau minimum 750 ml de suc proaspăt în fiecare zi, iar efectele sunt cu adevărat remarcabile. După doar 6 săptămâni de cură alcalină și de consum al acestor sucuri, se observă, în peste 90% din cazuri, o scădere spectaculoasă a valorilor viremiei și ale transaminazelor, procesele de fibrozare la nivelul ficatului sunt diminuate sau stopate, pielea tinde să își recapete culoarea sănătoasă, iar tonusul fizic și psihic cresc exponențial. Neașteptat, la o cură atât de drastică, capacitatea de efort crește și ea, pacientul simțindu-se tot mai sănătos. Această cură împiedică evoluția spre ciroză și cancer hepatic și poate fi asociată cu orice alt tratament, natural sau de sinteză.
Dieta alcalină și diabetul
Unii cercetători afirmă că doar patru săptămâni de dietă 100% alcalină sunt suficiente pentru a vindeca diabetul de tip II, și șase săptămâni de cură sunt suficiente pentru a ameliora foarte mult diabetul de tip I. Aceste afirmații extrem de îndrăznețe devin credibile dacă avem în vedere cinci calități excepționale ale acestei cure:
1. Reduce direct glicemia, multe dintre alimentele alcaline de bază, cum ar fi salata, ceapa, prazul, andivele, anghinarea sau păpădia, conținând substanțe cu un efect hipoglicemiant mai puternic decât multe medicamente de sinteză antidiabetice.
2. Stimulează direct secreția endocrină a pancreasului, ajutând, gradat, la reducerea dozelor de insulină și la renunțarea la medicația specifică.
3. Este foarte săracă în zaharuri cu asimilare rapidă, prezente în alimentația obișnuită și care dau adevărate șocuri hiperglicemice. Alimente cum ar fi zahărul, făina albă, cartofii, orezul decorticat, porumbul sunt total contraindicate în această cură, care în schimb este foarte bogată în fibre alimentare, care au un rol extrem de benefic, așa cum vom vedea.
4. Fibrele alimentare prezente în alimentele alcalinizante rețin glucidele rele în stomac și intestin, făcând ca zaharurile să fie eliberate gradat, foarte lent, protejând astfel organismul de creșterea rapidă a glicemiei. Mai mult, fibrele alimentare, împreună cu efortul fizic recomandat în această cură, reduc rezistența la insulină a organismului.
5. Conține foarte mulți antioxidanți care, practic, inactivează procesele distructive care au făcut ca diabetul să fie atât de temut. Alimentele crude protejează vasele de sânge de la nivelul retinei, previn arterita, previn depunerile de aterom la nivelul arterelor coronare și, implicit, infarctul.
Dieta alcalină și obezitatea
Fiind o cură destul de restrictivă, cu puține calorii, dar care poate fi totuși ținută mult mai ușor decât regimurile de înfometare, rezultatele sale sunt cu totul remarcabile pentru scăderea în greutate. Aportul masiv de fibre alimentare din vegetalele verzi ajută la pierderi rapide în greutate, de circa 3 kg pe săptămână, în primele 30-40 de zile ale curei. Apoi, ritmul de scădere în greutate va încetini, în mod firesc, în schimb, corpul va arăta mult întinerit, țesuturile își vor menține elasticitatea, pielea va deveni mai luminoasă și fără tulburări de pigmentație. Așadar, dieta alcalină este printre cele mai eficiente și mai sănătoase cure de slăbire, care ajută la reducerea greutății, fără a crea dezechilibre organice sau emoționale. Mai mult decât atât, fiind o cură în care efortul fizic este indispensabil, dieta alcalină este un excelent mijloc de modelare a corpului, în sensul tonifierii țesuturilor și al reducerii adipozităților. Având un efect antiinflamator puternic, este și un excelent tratament intern anti-celulită.
Dieta alcalină, pietrele la rinichi și infecțiile urinare
La origini, dieta alcalină a fost un mijloc de prevenire și de combatere a litiazei renale și a cistitelor, creșterea pH-ului organismului fiind de natură să ajute sistemul imunitar să lupte împotriva microorganismelor care produc bolile infecțioase reno-urinare. Mai mult, dieta alcalină are un puternic efect antiinflamator renal, creând la nivelul rinichilor condiții care nu mai permit precipitarea sărurilor și formarea pietrelor. Tratamentul cu antibiotice de sinteză al cistitei, pielitelor și pielonefritelor este mult mai eficient atunci când pH-ul urinei este alcalin. Majoritatea antibioticelor, pur și simplu, acționează eficient doar în mediu alcalin, fiind inactivate în mare măsură de un mediu foarte acid. Apoi, principalele plante medicinale folosite în tratamentul infecțiilor reno-urinare, cum ar fi strugurii ursului (Arctostaphyllos uva-ursi) sau merișorul (Vaccinium vitis-idaea), sunt eficiente doar în urina cu un pH alcalin. În acest mediu alcalin, arbutina, o substanță conținută în frunzele acestor plante, se descompune în substanțe antibiotice care atacă foarte eficient bacteriile care produc cistita: E.coli, stafilococul auriu etc.
Contraindicații la dieta alcalină
Fiind un regim blând, care nu presupune înfometare excesivă sau renunțarea la substanțe esențiale sănătății, dieta alcalină este practic lipsită de contraindicații. Totuși, persoanele cu gastrită acută, colită de fermentație sau rectocolită ulcero-hemoragică vor aborda cu prudență acest regim, introducând cruditățile și alimentele bogate în fibre, gradat.
Curele alcaline foarte lungi (de ordinul lunilor și al anilor) sau ținute de către copii sau adolescenți în creștere, trebuie completate din când în când cu alimente bogate în aminoacizi esențiali, cum ar fi: gălbenușul de ou, polenul de albine, miezul de nucă.
TESTUL VITAMINELOR
Există un test simplu care vă ajută să depistați dacă organismul suferă de insuficiență de vitamine și minerale ce se găsesc în cantități mari în verdețurile și legumele de la începutul verii.
1. Întindeți brațele înainte, cu palmele în sus și îndoiți cele patru degete de la ambele mâini. Prima falangă de lângă palmă nu se îndoaie. Dacă nu reușiți să atingeți palmele cu vârfurile degetelor simultan este semn de insuficiență de vitamine din grupul B, în special B6.
2. Dacă ați observat că vânătăile de pe corp nu trec mult timp, chiar după o lovitură slabă, este un semn de lipsă de vitamina C.
3. Dacă vă deranjează permanent țiuitul în urechi și aveți vertijuri, înseamnă că organismul are nevoie acută de vitaminele B3 și E, dar și de microelementele potasiu și mangan.
4. Albul ochilor de culoare roșiatică, incapacitatea de a ne adapta la întuneric sunt semne, în paralel cu alte probleme, de lipsă de vitamine A și B2.
5. Mătreața apare în cantități mari din cauza insuficienței vitaminelor PP, B12, B6 și microelementului seleniu.
6. Dacă părul se rupe ușor și devine mat, cu aspect nesănătos, este un semn de lipsă de vitamine C, H și B9.