Întâlniri peste întâlniri, negocieri în spatele ușilor închise, fojgăială prin Parlament, legi pregătite să netezească drumul validării noii forme a legii fundamentale a statului. E atâta râvnă și agitație în jurul modificării Constituției, că te și miri cum de acțiunea nu i-a fost pasată spre ducere la îndeplinire lui Dan Șova, la Ministerul Marilor Proiecte! Dacă toată graba aceasta nu ar prevesti un 2014 plin de complicații în plan intern și dacă nu ar ascunde, prin cotloanele diverselor amendamente, o mulțime de capcane politicianiste, despre care omul de rând habar nu are, ar mai fi cum ar fi... Modificarea Constituției e necesară, a arătat-o, cu asupra de măsură, prelungita criză politică iscată după căderea Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu și încheiată, abia recent, prin deja celebrul "armistițiu" dintre premierul Victor Ponta și președintele Traian Băsescu. Însă Uniunea Social-Liberală ține morțiș să profite de atuul majorității confortabile și de relativa acalmie socială, pentru a-și duce la bun sfârșit planul de castrare a funcției prezidențiale a României. Aici, numele lui Traian Băsescu nu mai contează atât de mult: esențial este ca, măcar în viitorul previzibil, guvernanții să nu mai aibă surprizele pe care le-au avut, cu un președinte voluntar și încăpățânat, "jucător", cum s-a dovedit a fi cel în funcție, până la recenta pace cu Ponta. Pe scurt, președintele pierde prerogativa numirii premierului, în favoarea partidului care a obținut cel mai mare număr de mandate parlamentare; în situația unei remanieri, șeful statului nu va putea refuza propunerea de numire a unui ministru; în plus, premierul obține atribuții extinse de reprezentare a țării la reuniunile Uniunii Europene. Peste toate, mandatul prezidențial se reduce la 4 ani. Președintele devine, practic, un fel de pitic de grădină: prietenos și docil!
E limpede: în vreme ce un referendum validat, precum cel în care românii au decis reducerea numărului de parlamentari este complet ignorat, cele mai importante prevederi ale noului proiect constituțional subliniază obsesia noii puteri pentru impunerea unui președinte slab la conducerea României. Calculul e previzibil: concentrarea puterii în mâinile micilor camarile partinice (dacă nu, uneori, chiar transpartinice) care fac jocurile numirilor liderilor de partide și, în final, al premierilor. Astfel definită, conform noului proiect, România va deveni, mai mult decât acum, moșia unui grupuscul de 10-20 de oameni sus-puși, care o pot conduce după bunul plac.
Și pentru ca totul să fie limpede, ultima demonstrație de forță a USL este votarea, miercuri, a unei noi legi, care prevede ca, pentru validarea unui referendum, să fie necesară prezența a doar 30% dintre cetățenii cu drept de vot, în loc de 50% plus unu, cum e acum! De ce 30% și nu 7%, n-ar fi mai simplu? Constituția trebuie să treacă cu orice preț. Iar pentru asta, la limită, ar putea fi de ajuns chiar și un sondaj de opinie, realizat sumar, eventual printre simpatizanții USL, undeva la iarbă verde, la o muzică de voie bună, un grătar și un mititel...