Mai vechea ei iubire, Roșia Montană, îi ocupă din nou agenda, în răspăr total cu atitudinea guvernului de la București. "Deschiderea" a făcut-o cu speech-ul din Parlamentul European, în care, în puține cuvinte, a luat la rost Comisia Europeană, pentru a nu fi pus în aplicare Rezoluția PE de interzicere a cianurii în minerit, votată în 2010, cu o zdrobitoare majoritate. După cum știm, Comisia Europeană, atașată de interesele corporatiste, a răspuns atunci că nu va da curs propunerii parlamentare. Dar lucrurile s-au schimbat între timp. Comisia de la Bruxelles pregătește revizuirea unei părți a legislației ce privește atât impactul de mediu al proiectelor industriale, cât și substanțele periculoase. Iată, în context, prima întrebare adresată Comisiei de europarlamentarul român: "Date fiind riscurile asociate cu utilizarea tehnologiilor bazate pe cianuri în minerit, intenționează Comisia să reanalizeze solicitarea de interzicere a acestora, ca parte a schimbărilor legislative în curs?". Bună cunoscătoare a situației din Apuseni, Daciana Sârbu adaugă: "Aș vrea să aflu dacă există perspectiva direcționării de fonduri europene către modele de dezvoltare alternative pentru regiunile miniere - precum cele bazate pe turism sau pe promovarea siturilor arheologice". La câteva zile după adresarea către CE, Daciana Sârbu și-a îndreptat tirul întrebărilor către fosta colegă de Parlament European, ministrul Mediului, Rovana Plumb. În vizibilă opoziție cu declarațiile guvernamentale, Daciana Sârbu vorbește deschis: "Dat fiind că, de la începutul anului, nu au apărut informații publice referitoare la intențiile Guvernului privind Roșia Montană, și ținând cont de faptul că USL și-a asumat în mod deschis obiective legate de protejarea mediului în România, aș dori să aflu în ce mod urmăriți aceste obiective în procesul de evaluare a proiectului de la Roșia Montană". "În cadrul procedurii de evaluare a proiectului de la Roșia Montană, aveți în vedere discutarea aplicării noii forme a Directivei SEVESO (privind accidentele industriale majore), precum și monitorizarea procesului de modificare a Directivei EIA (privind impactul de mediu)?". Întrebările amintesc de expresia americană „friendly fire", împușcături prietenești, dar nu întâmplătoare, ci cu bună și respectabilă intenție. Practic, Daciana Sârbu știe bine ce trebuie să întrebe; în schimb, Rovana Plumb nu știm dacă știe ce să răspundă... Culegând de pe buzele românilor o altă întrebare gravă, Daciana Sârbu punctează: "Doamnă ministru, doresc să vă întreb dacă aveți în vedere să reluați solicitarea de desecretizare a licențelor proiectului minier de la Roșia Montană. Am convingerea că veți dovedi transparență și deschidere și veți oferi răspunsuri la aceste întrebări, care interesează în primul rând publicul din România. Am, de asemenea, speranța că, în calitatea dvs. de fostă eurodeputată, membră în Comisia de Mediu a PE, tratați această procedură de evaluare cu cea mai înaltă exigență și strictețe". Punct ochit, punct lovit. Însă punctul cel mai dureros este în altă parte: la primul ministru Victor Ponta, soțul Dacianei Sârbu, ale cărui declarații contradictorii generează confuzii. Război în familie? Pe de o parte, el liniștește opinia publică, punând companiei RMGC niște condiții imposibil de îndeplinit, iar pe de alta, își trage, cum se spune, niște consilieri de mai mare tristețea: Ionel Blănculescu și generalul american Wesley Clark, cunoscuți pentru lobby-ul "dezinteresat", în favoarea diverselor corporații. Ca să nu mai vorbim de înființarea societății "Minvest Roșia Montană", prin care primul ministru visează „miliarde" de euro la buget. Fiecare cu visele lui, nimic de zis, atâta vreme cât nu devin coșmaruri naționale...