Apele nefaste din București
În România, lacurile blestemate împânzesc chiar capitala ei, Bucureștiul. Aici există trei lacuri nefaste: Lacul Tineretului, Lacul Titan și Lacul Morii. Zeci și sute de oameni au murit în aceste lacuri, fie din dorința de a-și pune capăt zilelor, fie că nu au mai putut să iasă la suprafață. Astfel, lacurile blestemate și-au luat tributul: vieți umane.
Lacul Tineretului a fost format pornind de la vechea Baltă Cocioc, în jurul căreia trăiau mai mulți țigani mahomedani, și care era situată exact lângă un cimitir. Lacul a ajuns să fie supranumit "Lacul fără fund", ca urmare a faptului că multe dintre cadavrele celor înecați în lac nu au mai fost găsite niciodată. Se spune că în anumite părți ale lacului ar exista niște vârtejuri foarte puternice, care îi trag la fund pe cei care se aventurează în apă. Unul dintre aceste vârtejuri poate fi observat în spațiul dintre restaurantul de pe lac și insula din centru.
Lacul Titan este un lac de origine naturală, situat în cartierul Balta Albă. Una din cele patru insule ale lacului chiar poartă denumirea de "Insula înecaților", în timp ce lacul este supranumit "Lacul sinucigașilor", din cauza numărului mare de oameni care au ales să își pună capăt zilelor, aruncându-se în apele sale sau spânzurându-se de crengile copacilor de pe mal. Se spune că lacul s-ar fi format peste o fostă groapă de gunoi și că, la fel ca Lacul Tineretului, ar avea foarte multe vârtejuri periculoase.
Spre sfârșitul regimului comunist, Biserica Sfântul Nicolae a fost demolată, iar peste cimitirul acesteia s-a turnat beton, pentru a se face loc pentru un lac artificial, menit să oprească deversările râului Dâmbovița. Acesta era Lacul Morii, lacul cu cea mai macabră istorie dintre toate lacurile blestemate ale Bucureștiului. Un număr foarte mare de oameni și-au găsit sfârșitul în apele lui, iar pe suprafața sa au fost semnalate multe fenomene paranormale, în special pe vreme ploioasă. Într-o zi de duminică, un grup de pescari aflați pe Lacul Morii au văzut apărând ca din senin o ceață deasă, ca un nor vinețiu, care s-a lăsat deasupra lacului, rămânând acolo timp de 20 de minute. Din nor au început să se audă zgomote puternice, ca și cum cineva ar fi lovit o găleată de fier goală. Apoi, norul s-a ridicat brusc și s-a făcut nevăzut. Pescarii au susținut cu tărie că ar fi fost vorba despre spiritele morților, peste ale căror morminte a fost făcut lacul.
Lacul Miresei și Lacul Fântânele
La Câmpina, în apropierea Bisericii Sfinții Voievozi, Lacul Miresei se găsește în centrul numeroaselor legende urbane din zonă. În anul 1200, ar fi existat aici o mânăstire ai cărei călugări erau foarte păcătoși. În final, mânăstirea a fost înghițită de apele lacului, lucru care a fost văzut ca o pedeapsă divină. Unii localnici susțin că scufundarea mânăstirii nu ar fi fost posibilă ținând cont de faptul că lacul are o adâncime de cel mult 4 metri, în timp ce majoritatea lor consideră că apa ar atinge o adâncime de 70-80 de metri. În zilele senine, se poate vedea turla vechii mânăstiri ieșind din apă. O altă legendă despre lac se referă la o fată care, forțată de părinți să se mărite cu un om bogat, deși ea era îndrăgostită de altul, s-a aruncat în apele lacului în ziua nunții, găsindu-și astfel sfârșitul. Se spune că spiritul fetei bântuie acum lacul și cere în special vieți de bărbați, ca tribut în schimbul vieții sale distruse.
Prin anii '40, în satul Radovan trăia o tânără foarte frumoasă, cu numele de Ileana. Un băiat din sat a prins drag de ea și s-au căsătorit, dar el a fost ucis în bătaie de câțiva dintre nuntași, chiar în noaptea nunții. De supărare, tânăra s-a dus în pădurea de la marginea satului care înconjoară Lacul Fântânele și s-a spânzurat. Fantoma ei apare adesea pe malul lacului, pe-nserat. În ultimii 60 de ani, zeci de oameni au murit în mod misterios în apele lacului, localnicii susținând ferm că este vorba despre spiritul miresei, care i-ar fi înecat, din dorința de a răzbuna moartea iubitului ei soț, ucis mișelește.
Lacuri care apar și dispar. Nunta înghițită de ape
Un alt lac format pe locul unui lăcaș de cult este Lacul Bezid, din județul Mureș. Încă se poate vedea turla vechii biserici răsărind din apele lacului, iar cei care au făcut scufundări în zonă susțin că pe fundul lui, încă se mai vede vechiul drum din sat și ce a rămas din casele vechi, dar vizibilitatea este foarte scăzută, în zilele însorite, scafandrii putând abia să vadă la doi metri depărtare. De-a lungul timpului, lacul și-a luat și el tributul, numeroși tineri înecându-se în apele sale.
O legendă despre un lac misterios, care apare și dispare în zona Poiana Țapului, circulă printre localnicii din regiunea Bucegilor. Acest fenomen este văzut ca un semn rău, el fiind mereu însoțit de moartea sau dispariția unor oameni. Conform localnicilor, există anumite condiții în care lacul apare. Întâi vremea se strică brusc și, timp de două zile, bate vântul foarte puternic. După cele două zile, lacul apare și rămâne tot două zile până ce își ia tributul de suflet de om. În ultimii ani s-au înecat în el mulți turiști în mod cu totul neverosimil, fiindcă adâncimea apei e mică.
Între județele Buzău și Prahova există Lacul de la Ciotul Paltinului, format în craterul unui vechi vulcan, din cauza căruia localnicii din zonă trebuiau să ocolească pe un drum foarte greu. Din acest motiv, ei blestemau mereu lacul, spunând: "Dărâma-s-ar muntele, că greu mai e!". Într-o noapte, s-a pornit o puternică furtună care a dus la o alunecare de teren. Aceasta a lărgit lacul și de atunci s-a activat și blestemul. Astfel, bărcile care ajung în mijlocul lacului sunt prinse de un vârtej foarte puternic, care le trage la fund.
Cu câteva sute de ani în urmă, iazul Nimirceni, din apropiere de Fălticeni și Bosanci, a înghițit un întreg alai de nuntași. Iazul era înghețat și nuntașii au hotărât să îl traverseze direct, fără să ocolească, pentru a ajunge mai repede la biserică, dar gheața s-a spart și toți au murit. Astăzi, localnicii declară că, uneori, în miez de noapte, siluetele fantomatice ale nuntașilor reapar și își continuă drumul, acordurile tarafului răsunând până în depărtare. Se mai spune că iazul cere ca tribut suflete de oameni tineri și că, atunci când cineva urmează să moară în apele iazului, din adâncuri se aude o voce spunând: "Ora a sosit, omul a venit".
În comuna Lungani, din apropiere de răscrucea de drumuri spre satele Goești, Lungani și Crucea, pe Podul Primarului, se poate ajunge la capătul unui iaz ce a secat. În timpul primului război mondial, în 1917, au fost îngropați într-o groapă comună mai mulți soldați, fără ultima împărtășanie. Cei care trec noaptea prin acest loc sunt însoțiți pe o distanță de trei kilometri de fantomele acestor soldați, pornind exact din dreptul iazului. Fantomele, ca niște umbre albe, îi însoțesc pe trecători până la marginea satului Goești.
Unul dintre cele mai periculoase lacuri blestemate din România este considerat a fi Lacul Razelm. Aici, numeroși pescari și-au pierdut viața din cauza valurilor uriașe care se formează din senin. Toți pescarii din zonă știu că trebuie să acționeze rapid și să se întoarcă la țărm cât mai repede, pentru a nu fi prinși de valurile ucigașe.
Creaturile din adâncuri
În Satu Mare, când râul Someș a inundat județul în 1970, apa s-a revărsat în balta din satul Apa și odată cu ea au pornit și legendele. Din acel an, localnicii au început să declare că ar fi văzut pești uriași. Membrii unei echipe de scafandri chemați să facă investigații în zonă au fost îngroziți de monștrii pe care spuneau că i-ar fi văzut în apă. Alți localnici spuneau că peștii pe care i-ar fi văzut ar fi fost mai mari decât un om. Aceleași legende circulă și despre lacul de la Fântânele, din județul Cluj, unde scafandrii au declarat că ar fi văzut monștri sub apă, ori despre barajul Paltinu, de pe Valea Doftanei, unde peștii ar avea dimensiuni uluitoare și unde lacul cere capete de om foarte des.
O legendă interesantă circulă și despre Lacul Cernica, aflat în apropiere de București. Se spune că în acest lac ar sălășlui un diavol în formă de șarpe marin. Acesta așteaptă cu răbdare momentul propice pentru a face victime și, uneori, chiar iese și se plimbă prin împrejurimi. Niște martori oculari au declarat că l-ar fi văzut târându-se printre copacii pădurii din apropiere.
Balta Vrăjitoarelor.
Apă vie și apă moartă
Balta Vrăjitoarelor din Pădurea Boldu-Crețeasca este locul ales de vrăjitoare în noaptea de 13 spre 14 martie, când ele se adună pentru a-și împlini ritualurile. Se crede că aici ar fi murit decapitat Vlad Țepeș, iar după cutremurul din 1977, tonele de moloz descărcat în apele bălții au dispărut fără urmă în adânc. Până de curând exista obiceiul ca femeile însărcinate, care voiau să scape de sarcină, să vină la baltă, unde, după ce intrau câteva minute în apă pierdeau imediat sarcina. Balta are o adâncime de un metru și jumătate și nu își mărește sau nu își micșorează niciodată dimensiunile, indiferent de condițiile climatice. Nu există vietăți în apă și toate animalele evită acest loc. Localnicii cred că balta ar fi blestemată și bântuită de entități malefice. Odată, o femeie a apelat la ajutorul unei vrăjitoare pentru a-și salva căsnicia. Împreună, au venit să realizeze ritualul necesar pe malul bălții. Femeia a urmat întocmai instrucțiunile vrăjitoarei, a înaintat singură spre baltă și, ajunsă la marginea acesteia, a început să rostească descântecele pe care i le spusese vrăjitoarea. Nici nu a terminat, că un vârtej s-a format în baltă și, peste câteva ore, s-a trezit pe un teren viran din cartierul Berceni. Explicația vrăjitoarei a fost că descântecul eșuase pentru că femeia nu își dăduse jos lanțul cu cruce pe care îl purta la gât.
Legendele populare românești vorbesc și despre ritualuri în care se folosesc apă vie și apă moartă. Există anumite zone din țară unde se spune că se găsesc aceste două tipuri de apă magică. În legendele noastre, eroii trebuie întâi să folosească apă moartă pentru ca, apoi, apa vie să își poată face efectul. La Craiova, în apropierea cimitirului Roboaica, toate fântânile conțin apă moartă. Este vorba despre o apă cu gust de ulei, ce nu poate fi consumată. Localnicii cred că izvoarele trec pe sub cimitir, iar când plouă, cimitirul băltește și apa, plină de resturile pământești ale decedaților, se scurge în izvoarele din subteran.
Vulcanul noroios de la Pănătau, din județul Buzău, poate ajuta localnicii în anticiparea evoluției vremii, în funcție de apa care țâșnește din el. Cei din zonă cred că apa limpede care iese din vulcan este apă vie, apă bună, care prevestește vreme frumoasă, în timp ce apa tulbure este apă moartă, care prezice vremea rea. Lacul subteran din Pădurea Baciu din Cluj are și el ape cu proprietăți miraculoase. Temperatura lor este mereu scăzută, nu depășește niciodată 3 grade Celsius și lacul nu îngheață niciodată. Adâncimea este, și ea, constantă, iar puritatea apei, ca și incapacitatea sa de a se evapora sunt incredibile. În plus, în zonă nu a fost descoperită niciun fel de pânză freatică, deci, este ca și cum lacul ar fi alimentat din neant. Apa are o puritate de 100% și o culoare albăstruie și nici o vietate nu trăiește în ea.
Lacul Dumbrăvița și duhurile rele ale apei
Lacul Dumbrăvița din județul Brașov a fost supranumit "Lacul ucigaș" sau "Lacul morții". Un număr foarte mare de persoane au murit înecate în el de-a lungul timpului, lucru care a atras atenția autorităților. Deși scăldatul în lac a fost interzis, el tot reușește să își ia tributul.
Localnicii vorbesc despre blestemul duhurilor rele ale apelor, care ieșeau chiar pe mal. Mulți martori oculari au declarat că ar fi văzut femeile înecate pe vremuri, cum își întindeau rufele la uscat și bărbații înecați cum își spălau caii. Aceste duhuri ar avea puterile sporite pe timp de Lună nouă sau exact la ora la care bieții oameni s-au înecat. Ele fac mare zarvă, pentru a atrage atenția trecătorilor, pe care vor apoi să îi facă să se înece. Unele duhuri se prefac că ar fi oameni în pericol de a se îneca și strigă după ajutor. Dacă un trecător încearcă să le ajute, acesta urmează să fie tras la fund, unde își găsește sfârșitul. Se mai spune că aceste duhuri preferă copiii, suflete pure, pe care încearcă să îi înece, să îi crească apoi în lumea duhurilor.