Lacurile blestemate din România

Yami Kamui
- În trecut se credea că apa este elementul prin care se pot stabili legături cu lumea de dincolo. Mitologia universală e plină de asemenea povești. Și în România există numeroase legende legate de apă, de la proprietățile magice existente în apa vie și apa moartă, până la lacurile blestemate, despre care se spune din bătrâni că cer, drept jerftă, cap de om -

Apele nefaste din București

În România, lacurile blestemate împânzesc chiar capitala ei, Bucureștiul. Aici există trei lacuri nefaste: Lacul Tineretului, Lacul Titan și Lacul Morii. Zeci și sute de oameni au murit în aceste lacuri, fie din do­rința de a-și pune capăt zilelor, fie că nu au mai putut să iasă la su­prafață. Astfel, lacurile bleste­mate și-au luat tributul: vieți umane.
Lacul Tineretului a fost format pornind de la vechea Baltă Cocioc, în jurul căreia trăiau mai mulți ți­gani mahomedani, și care era si­tuată exact lângă un cimitir. Lacul a ajuns să fie supranumit "Lacul fără fund", ca urmare a faptului că multe dintre cadavrele celor îne­cați în lac nu au mai fost găsite nicio­dată. Se spune că în anumite părți ale lacului ar exista niște vârtejuri foarte pu­ternice, care îi trag la fund pe cei care se aven­turează în apă. Unul dintre aceste vârtejuri poate fi observat în spațiul dintre restaurantul de pe lac și insula din centru.
Lacul Titan este un lac de origine naturală, situat în cartierul Balta Albă. Una din cele patru insule ale lacului chiar poartă denumirea de "Insula îne­caților", în timp ce lacul este supranumit "La­cul sinucigașilor", din cauza numă­rului mare de oameni care au ales să își pună capăt zilelor, aruncându-se în apele sale sau spânzurându-se de crengile co­pacilor de pe mal. Se spune că lacul s-ar fi format peste o fostă groapă de gunoi și că, la fel ca Lacul Tineretului, ar avea foarte multe vârtejuri periculoase.
Spre sfârșitul regimului comunist, Biserica Sfântul Nicolae a fost demolată, iar peste cimitirul acesteia s-a turnat beton, pentru a se face loc pentru un lac arti­ficial, menit să oprească deversările râ­ului Dâmbovița. Acesta era Lacul Morii, lacul cu cea mai macabră istorie dintre toate lacurile blestemate ale Bucureștiului. Un număr foarte mare de oameni și-au găsit sfârșitul în apele lui, iar pe suprafața sa au fost semnalate multe fenomene paranor­male, în special pe vreme ploioasă. Într-o zi de duminică, un grup de pescari aflați pe Lacul Morii au văzut apărând ca din senin o ceață deasă, ca un nor vinețiu, care s-a lăsat deasupra lacului, rămânând acolo timp de 20 de minute. Din nor au început să se audă zgomote puternice, ca și cum cineva ar fi lovit o găleată de fier goală. Apoi, norul s-a ridicat brusc și s-a făcut nevăzut. Pescarii au susținut cu tărie că ar fi fost vorba despre spiritele morților, peste ale căror morminte a fost făcut lacul.

Lacul Miresei și Lacul Fântânele

La Câmpina, în apro­pie­rea Bisericii Sfinții Voie­vozi, Lacul Miresei se gă­sește în centrul numeroa­selor legende urbane din zonă. În anul 1200, ar fi existat aici o mânăstire ai cărei călugări erau foarte pă­cătoși. În final, mânăs­ti­rea a fost înghițită de apele lacului, lucru care a fost văzut ca o pedeapsă divină. Unii localnici susțin că scufundarea mânăstirii nu ar fi fost posibilă ținând cont de faptul că lacul are o adâncime de cel mult 4 metri, în timp ce majoritatea lor consideră că apa ar atinge o adân­cime de 70-80 de metri. În zilele senine, se poate ve­dea turla vechii mânăs­tiri ie­șind din apă. O altă legendă des­pre lac se referă la o fată care, for­țată de părinți să se mă­rite cu un om bogat, deși ea era îndră­gos­tită de altul, s-a aruncat în ape­le lacului în zi­ua nunții, gă­­sin­du-și astfel sfâr­șitul. Se spune că spiritul fetei bântuie acum la­cul și cere în special vieți de bărbați, ca tribut în schim­bul vieții sale dis­truse.
Prin anii '40, în satul Rado­van trăia o tânără foarte frumoa­să, cu numele de Ileana. Un băiat din sat a prins drag de ea și s-au căsătorit, dar el a fost ucis în bătaie de câți­va dintre nuntași, chiar în noaptea nunții. De su­părare, tânăra s-a dus în pădurea de la marginea satului care înconjoară Lacul Fântânele și s-a spânzurat. Fan­to­ma ei apare adesea pe malul lacului, pe-nserat. În ulti­mii 60 de ani, zeci de oameni au murit în mod mis­terios în apele lacului, localnicii susținând ferm că este vorba despre spiritul miresei, care i-ar fi înecat, din do­rința de a răzbuna moartea iubitului ei soț, ucis mișe­lește.

Lacuri care apar și dispar. Nunta înghițită de ape

Un alt lac format pe locul unui lăcaș de cult este Lacul Bezid, din județul Mureș. Încă se poate vedea turla vechii biserici răsărind din apele lacului, iar cei care au făcut scufundări în zonă susțin că pe fundul lui, încă se mai vede vechiul drum din sat și ce a ră­mas din casele vechi, dar vizibilitatea este foarte scă­zută, în zilele însorite, scafandrii putând abia să vadă la doi metri depărtare. De-a lungul timpului, lacul și-a luat și el tributul, numeroși tineri înecându-se în apele sale.
O legendă despre un lac misterios, care apare și dispare în zona Poiana Țapului, circulă printre local­nicii din regiunea Bucegilor. Acest fenomen este văzut ca un semn rău, el fiind mereu însoțit de moartea sau dispariția unor oameni. Conform localnicilor, există anumite condiții în care lacul apare. Întâi vremea se strică brusc și, timp de două zile, bate vântul foarte pu­ter­nic. După cele două zile, lacul apare și rămâne tot două zile până ce își ia tributul de suflet de om. În ultimii ani s-au înecat în el mulți turiști în mod cu totul neverosimil, fiindcă adâncimea apei e mică.
Între județele Buzău și Prahova există Lacul de la Ciotul Paltinului, format în craterul unui vechi vulcan, din cauza căruia localnicii din zonă trebuiau să oco­lească pe un drum foarte greu. Din acest motiv, ei bles­temau mereu lacul, spunând: "Dărâma-s-ar muntele, că greu mai e!". Într-o noapte, s-a pornit o puter­nică fur­tună care a dus la o alunecare de teren. Aceasta a lărgit lacul și de atunci s-a activat și blestemul. Astfel, bărcile care ajung în mijlocul lacului sunt prinse de un vârtej foarte puternic, care le trage la fund.
Cu câteva sute de ani în urmă, iazul Nimirceni, din apropiere de Fălticeni și Bosanci, a înghițit un întreg alai de nuntași. Iazul era în­ghețat și nuntașii au hotărât să îl traverseze direct, fără să ocolească, pentru a ajun­ge mai repede la biserică, dar gheața s-a spart și toți au mu­rit. Astăzi, localnicii declară că, uneori, în miez de noap­te, siluetele fantomatice ale nun­tașilor rea­par și își conti­nuă drumul, acordurile tara­fului răsunând până în de­păr­tare. Se mai spune că iazul ce­re ca tribut suflete de oa­meni tineri și că, atunci când cineva urmează să moa­ră în apele iazului, din adâncuri se aude o voce spu­­nând: "Ora a sosit, omul a venit".
În comuna Lungani, din apropiere de răscrucea de drumuri spre satele Goești, Lungani și Crucea, pe Podul Primarului, se poate ajunge la capătul unui iaz ce a secat. În timpul primului război mondial, în 1917, au fost îngropați într-o groapă comună mai mulți soldați, fără ultima împărtășanie. Cei care trec noaptea prin acest loc sunt însoțiți pe o distanță de trei kilometri de fantomele acestor soldați, pornind exact din dreptul iazului. Fantomele, ca niște umbre albe, îi însoțesc pe trecători până la marginea satului Goești.
Unul dintre cele mai periculoase lacuri blestemate din România este considerat a fi Lacul Razelm. Aici, numeroși pescari și-au pierdut viața din cauza valurilor uriașe care se formează din se­nin. Toți pescarii din zonă știu că trebuie să acționeze rapid și să se întoarcă la țărm cât mai re­pede, pentru a nu fi prinși de va­lurile ucigașe.

Creaturile din adâncuri

În Satu Mare, când râul So­meș a inundat județul în 1970, apa s-a revărsat în balta din sa­tul Apa și odată cu ea au pornit și legendele. Din acel an, local­nicii au început să declare că ar fi văzut pești uriași. Membrii unei echipe de scafandri che­mați să facă investigații în zo­nă au fost îngroziți de monștrii pe care spuneau că i-ar fi văzut în apă. Alți localnici spuneau că peștii pe care i-ar fi văzut ar fi fost mai mari decât un om. Aceleași legende circulă și despre lacul de la Fântânele, din județul Cluj, unde scafandrii au de­clarat că ar fi văzut monștri sub apă, ori despre barajul Paltinu, de pe Valea Doftanei, unde peștii ar avea di­mensiuni uluitoare și unde lacul cere capete de om foarte des.
O legendă interesantă circulă și despre Lacul Cer­nica, aflat în apropiere de București. Se spune că în acest lac ar sălășlui un diavol în formă de șarpe marin. Acesta așteaptă cu răbdare momentul propice pentru a face vic­time și, uneori, chiar iese și se plimbă prin îm­pre­jurimi. Niște martori oculari au declarat că l-ar fi văzut târân­du-se printre copacii pădurii din apropiere.

Balta Vrăjitoarelor.
Apă vie și apă moartă


Balta Vrăjitoarelor din Pădurea Boldu-Crețeasca este locul ales de vrăjitoare în noaptea de 13 spre 14 martie, când ele se adună pentru a-și împlini ritualurile. Se crede că aici ar fi murit decapitat Vlad Țepeș, iar după cutremurul din 1977, tonele de moloz descărcat în apele bălții au dispărut fără urmă în adânc. Până de cu­rând exista obiceiul ca femeile însărcinate, care voiau să scape de sarcină, să vină la baltă, unde, după ce in­trau câteva minute în apă pierdeau imediat sarcina. Bal­ta are o adâncime de un metru și jumătate și nu își mă­rește sau nu își micșorează niciodată dimensiunile, in­diferent de condițiile climatice. Nu există vietăți în apă și toate animalele evită acest loc. Localnicii cred că bal­ta ar fi blestemată și bântuită de entități malefice. Odată, o femeie a apelat la ajutorul unei vrăjitoare pen­tru a-și salva căsnicia. Împreună, au venit să realizeze ri­tualul necesar pe malul bălții. Femeia a urmat întoc­mai instrucțiunile vrăjitoarei, a înaintat singură spre baltă și, ajunsă la marginea acesteia, a început să ros­teas­că descântecele pe care i le spusese vrăjitoarea. Nici nu a terminat, că un vârtej s-a format în baltă și, peste câ­teva ore, s-a tre­zit pe un teren viran din cartie­rul Ber­ceni. Expli­cația vrăjitoarei a fost că descântecul eșuase pentru că femeia nu își dăduse jos lanțul cu cru­ce pe care îl purta la gât.
Legendele populare românești vorbesc și despre ritualuri în care se folosesc apă vie și apă moartă. Exis­tă anumite zone din țară unde se spune că se găsesc aceste două tipuri de apă magică. În legendele noastre, eroii trebuie întâi să folosească apă moartă pentru ca, apoi, apa vie să își poată face efectul. La Craiova, în apropierea cimitirului Ro­boaica, toate fân­tâ­nile conțin apă moartă. Este vorba despre o apă cu gust de ulei, ce nu poate fi consumată. Localnicii cred că iz­voarele trec pe sub ci­mitir, iar când plouă, ci­mitirul băl­teș­te și apa, plină de res­turile pă­mântești ale dece­daților, se scurge în izvoarele din subte­ran.
Vulcanul noroios de la Pănătau, din ju­dețul Buzău, poate aju­ta localnicii în anti­ciparea evoluției vre­mii, în funcție de apa care țâșnește din el. Cei din zonă cred că apa limpede care iese din vulcan este apă vie, apă bună, care pre­vestește vreme frumoasă, în timp ce apa tulbu­re este apă moartă, care prezice vremea rea. Lacul sub­teran din Pădurea Baciu din Cluj are și el ape cu pro­prietăți miraculoase. Temperatura lor este me­reu scăzută, nu depășește niciodată 3 grade Cel­sius și la­cul nu în­ghea­ță niciodată. Adâncimea este, și ea, constantă, iar puri­tatea apei, ca și incapacitatea sa de a se evapora sunt in­credibile. În plus, în zonă nu a fost descoperită niciun fel de pânză freatică, deci, este ca și cum lacul ar fi alimentat din neant. Apa are o puritate de 100% și o culoare albăs­truie și nici o vietate nu trăiește în ea.

Lacul Dumbrăvița și duhurile rele ale apei

Lacul Dumbrăvița din județul Brașov a fost supra­numit "Lacul ucigaș" sau "Lacul morții". Un număr foarte mare de persoane au murit înecate în el de-a lungul timpului, lucru care a atras atenția autorităților. Deși scăldatul în lac a fost interzis, el tot reușește să își ia tributul.
Localnicii vorbesc despre blestemul duhurilor rele ale apelor, care ieșeau chiar pe mal. Mulți martori ocu­lari au declarat că ar fi văzut femeile înecate pe vre­muri, cum își întindeau rufele la uscat și bărbații îne­cați cum își spălau caii. Aceste duhuri ar avea puterile sporite pe timp de Lună nouă sau exact la ora la care bie­ții oameni s-au înecat. Ele fac mare zarvă, pentru a atrage atenția trecătorilor, pe care vor apoi să îi facă să se înece. Unele duhuri se prefac că ar fi oameni în pe­­ricol de a se îneca și strigă după ajutor. Dacă un tre­cător încearcă să le ajute, acesta urmează să fie tras la fund, unde își găsește sfârșitul. Se mai spune că aceste duhuri preferă copiii, suflete pure, pe care încearcă să îi înece, să îi crească apoi în lumea duhurilor.