- Problema gazelor de șist este din categoria celor în care se luptă militantismul extrem al ecologiștilor și lăcomia inconștientă a guvernelor, ceea ce face foarte dificilă stabilirea adevărului. În Statele Unite, unde exploatarea gazelor de șist a luat avânt în ultimii ani, controversa științifică a adus în prim plan minți strălucite de la marile universități americane și tot nu s-a ajuns la un consens în privința efectelor extracției gazelor de șist asupra mediului. În final, Agenția pentru protecția mediului înconjurător (EPA) a conchis că eventualele efecte negative sunt remediabile. Personal, nu am încredere nici în guverne, nici în ecologiști. Guvernele, mai ales ale noastre, sunt lacome și fără scrupule, dar și ecologiștii sunt motivați ideologic și de multe ori argumentele lor științifice au fost spulberate, fie de oamenii de știință, fie de realitate. Nimeni nu mai citește acum previziunile lor de acum 30 de ani, de pildă, dar, dacă ar face-o, ar vedea că marile dezastre anunțate atunci nu s-au produs. Pe de altă parte, îmi amintesc cum, pe la începutul anilor '90, Greenpeace a declanșat o campanie furibundă împotriva scufundării unei platforme petroliere scoase din uz și a forțat o soluție care a făcut mult mai rău oceanului planetar decât cea preconizată inițial de compania Shell. Ecologiștii au și ei o agendă politică și e bine să nu uităm acest lucru. Să revenim însă la gazele noastre. Exploatarea gazelor de șist în Statele Unite s-a intensificat în perioada de criză, când s-au impus economii la toate capitolele de cheltuieli și mai ales în domeniul energiei. Din acest punct de vedere, obiectivul a fost atins, căci apariția unei noi surse de energie a dus la scăderea considerabilă a prețului energiei cel puțin pe piața americană, fapt ce vine în sprijinul argumentului avansat de premierul Victor Ponta, privind substituirea gazelor rusești, foarte scumpe, cu gaze de șist din producție internă. Nu știm care vor fi costurile exploatării, dar probabil vor fi acoperite de compania Chevron, dacă va considera că zăcămintele merită investiția, ceea ce deocamdată nu știm. Licența obținută de Chevron este doar pentru explorare, nu și pentru exploatare. Problema cea mare și grea este cea a responsabilității guvernamentale, căci este în puterea guvernului de a decide, atunci când va fi cazul să se treacă la exploatarea eventualelor resurse de gaze de șist, în ce condiții acceptă extracția. Deocamdată, ministrul mediului a anunțat că nu se va fora nici în localități, nici în apropierea lor, nici în ariile protejate. Ar trebui ca negocierile cu Chevron să vizeze și tehnologia folosită, astfel ca ea să dăuneze cât mai puțin, căci am aflat că există și procedee tehnologice mai sigure decât injectarea unor mari cantități de apă amestecată cu produse chimice toxice. Aici e aici - și tare mă tem că nu ne putem baza nici pe responsabilitatea politicienilor români, nici pe rezistența lor la presiunile unor mari companii americane - cum nu au rezistat nici în fața presiunilor Gazprom.
- De ce spune așa de categoric "NU" Kelemen Hunor, președintele UDMR, proiectului de regionalizare a țării?
- UDMR s-a opus dintotdeauna regionalizării, sabotând practic propunerile formulate în acest sens de președintele Băsescu în perioada guvernului Boc. Motivația este legată de pierderea puterii pe plan local, prin diluarea influenței liderilor județeni maghiari în urma înglobării județelor majoritar maghiare în regiuni mai extinse teritorial. Este limpede că raportul dintre maghiari și români s-ar schimba, iar în unele zone în care maghiarii sunt acum majoritari, cum ar fi județele secuiești, ei ar putea deveni minoritari, dacă aceste județe intră în componența unei regiuni mai mari, cu capitala la Brașov, ceea ce ar duce și la o reprezentare politică redusă. Mai mult, accesul la resursele bugetului și la fondurile europene s-ar diminua și el pe măsură. Acesta este de altfel și motivul pentru care președintele le-a propus maghiarilor păstrarea unei regiuni distincte, formate din județele Harghita și Covasna, în formula 8+1. Nici cu această soluție însă nu au fost de acord atunci liderii UDMR, argumentând că ea nu rezolvă problema maghiarilor din alte județe, cum ar fi Mureș și Cluj, unde maghiarii reprezintă acum cca 50% și respectiv 20% din populație, procente care s-ar schimba dramatic în cazul includerii acestor județe într-o regiune mai mare, cu mai mulți români. Liderii UDMR se temeau atunci că maghiarii din afara secuimii îi vor acuza de trădare și de privilegiere a secuilor. Nu putem ignora nici presiunile pe care le are de înfruntat UDMR din partea partidului lui Laszlo Tokes și a altor grupări nemulțumite de monopolul politic al formațiunii conduse de Kelemen Hunor asupra maghiarimii din România. Totodată, UDMR invocă un articol din Carta regiunilor, care prevede că guvernele nu pot modifica raporturile dintre majoritari și minoritari prin schimbarea împărțirii teritoriale. Tot UE este însă cea care a recomandat organizarea unor regiuni mai extinse teritorial, pentru mai buna absorbție a fondurilor europene, căci de aici a pornit totul. În consecință, nu cred că UE va critica regionalizarea, doar pentru că schimbă raporturile dintre români și maghiari, în anumite colțuri ale țării. Opoziția UDMR față de regionalizare ține deci exclusiv de interesul menținerii puterii și influenței liderilor maghiari. Dincolo de aceste considerente, liderii UDMR au reușit să formuleze totuși unele critici pertinente la adresa proiectului regionalizării: în primul rând, nici măcar nu știm în ce constă el iar, în al doilea rând, varianta USL introduce, de fapt, un nou nivel administrativ între județe și guvernul central, ceea ce va spori birocrația și puterea baronilor locali, căci nu poporul, ci ei înșiși vor alege conducerea regiunilor. Sincer, mi-aș fi dorit ca aceste critici să fi fost formulate de partidele noastre de opoziție sau de societatea civilă. Dar opoziția se distruge prin lupte interne și colaboraționism cu puterea, iar societatea civilă este pe jumătate adormită și pe jumătate vândută USL. Speranțe mari în privința unei blocări a acestui proiect păgubos pentru noi nu se întrezăresc, cel puțin deocamdată.