Cancerul, mintea și sufletul

Gilda Fildan
Un strigăt de alarmă al corpului

Orice boală este un semnal prin care orga­nismul nostru ne în­științează că e supra­so­licitat din cauza mo­dului cum ne-am dus viața până în acel moment. Chiar și infecțiile sau accidentele pot fi privite din această perspectivă: o contaminare se pro­duce numai atunci când sistemul imunitar este prea slăbit pentru a-și mai face datoria de a ne apăra, iar accidentele se explică ade­sea prin oboseala noastră, care ne face imprudenți sau crispați. De aceea, și în ca­zul unei îmbolnăviri de cancer, trebuie să ținem seama de semnificația acestui semnal. Iată aici câteva con­siderații la care ar fi bine să reflectăm.

Boala, ca semn al suprasolicitării

În societatea contemporană și în mediul pe care ea și-a pus amprenta, se poate spune că suprasolicitarea fi­zică și psihică se înscrie în normalitate: exigențele pro­fesionale, cerințele statutului social, problemele per­sonale, criza de timp, alimentația greșită, zgomotul și poluarea ne epuizează, fără ca noi să mai fim con­știenți de acest lucru.

Boala, ca semn al unor conflicte nerezolvate

Șocurile emoționale, pierderea unei persoane apro­piate, teama de o despărțire pot deveni factorii declan­șa­­tori ai unor boli sau creează condițiile pentru apariția lor.

Boala, ca semn al unei tulburări de identitate

În organismul nostru, cancerul reprezintă un para­dox: este o parte a lui, pro­vine din el, fiind în același timp un corp străin, care trebuie înlăturat. A face deose­birea în­tre "eu" și "străin" e una din înda­to­ririle zilnice ale minții. Se ridică întrebarea: dacă în minte inter­vin tulburări, ele pot determina apariția unui cancer?

Boala, ca semn al încremenirii vieții

Orice om este supus unor procese ritmice: suc­cesiu­nea zilelor și a nop­ților, respirația și bătăile inimii, modificările periodice ale temperaturii corpului sunt doar câteva dintre aceste ritmuri.
Dimpotrivă, bolnavii de cancer prezintă frecvent un blocaj în curba temperaturii. Medicina tradițională chineză vede în tumori o rigidizare, o "amorțire" a ener­giei vitale. A fi sănătos înseamnă a simți și a stimula procesele vitale și ritmul lor. Limitarea și blocarea lor ne duce la boală.
Dacă înțelegem boala ca pe un semnal, aceasta ne îndeamnă să ne schimbăm atitudinile și concepțiile, pentru a găsi calea de ieșire din starea patologică și a evi­ta alte îmbolnăviri în viitor. Desigur, nu putem în­toarce totul "cu susul în jos", de azi pe mâine. Impor­tant este să pornim la drum cu pași mici, pentru ca în cele din urmă să ne atingem ținta. Privită astfel, boala devine o șansă de a descoperi și a parcurge noi traiec­torii în existența noastră, prin urmare, ea nu mai este un sfârșit de drum, ci un început.

Aveți grijă de suflet

Suprasolicitările psihice și fizice provoacă deseori o contracție cronică a musculaturii gâtului, cefei și spa­telui. Această crispare afectează circulația sângelui în zona respectivă, ceea ce duce la oxigenarea deficitară a țesuturilor, încetinirea metabolismului și diminuarea capacității naturale de apărare la organele învecinate. Toto­dată, lipsa de oxigen împiedică mușchii să se des­tindă de la sine, astfel încât contractura se menține ani de zile sau chiar până la sfârșitul vieții. Contracția fizică prelungită și de multe ori agravată în timp se repercu­tează asupra stării noastre de spirit, determinând în final apariția unor probleme psihice. În general, când e vorba de tehnici de relaxare, se recomandă antrenamentul au­togen, yoga sau terapia respiratorie, metode excelen­te de destindere psihică, precum și fizică, a căror eficaci­tate a fost îndelung verificată. Dar cercetările din ultima vreme au găsit și alte metode de relaxare psihică, me­nite să ducă la o eliberare sufletească. Pe câteva dintre ele vi le prezentăm în continuare.


Atenția

Iubiți clipa!

Barca se leagănă lin, apa de sub mine e de un albastru misterios și mă poartă în balans, mă simt deschis și liber, asemenea cerului infi­nit de deasupra mea. Să te simți în armonie cu tot ce te înconjoară - asemenea momente sunt niște adevărate comori, păstrate cu grijă în memorie. Multe terapii an­ti­stres încep cu astfel de imagini, pentru a obține o re­la­xare profundă. Și fiecare dintre noi poate folosi aces­te secvențe interioare, pentru a-și redobândi in­stan­ta­neu calmul și a se detașa de agitația din jurul său, oricât de puternică ar fi ea. Cu cât ni le readucem mai des în fața ochilor minții, cu atât va fi mai ușor să ne evocăm aceste momente de mare intensi­tate, în care atenția noas­tră a fost trează și foarte vie. Scopul pe care ar tre­bui să ni-l propunem este să fim mereu la fel de atenți, in­clusiv atunci când situația dată ne place mai puțin.

În împrejurări stresante, avem nevoie de detașare

Atenția, o tehnică de meditație preluată inițial din budism, ne per­mite să percepem cu claritate sen­za­țiile corporale, sentimentele și gân­durile noastre, fără a le judeca. Cu puțin exercițiu, vom reuși în acest mo­ment să ne concen­trăm asupra a ceea ce este esențial. În viața de toate zilele ne com­portăm, de regu­lă, exact invers: fa­cem o sumedenie de lu­cruri din mers, con­ver­săm pe te­le­fonul mobil în vre­me ce ne aflăm la cumpă­ră­turi, ex­pe­diem e-mail-uri discu­tând în același timp cu o co­legă sau mâncăm un sandvici, ci­tind toto­dată ziarul. Ne deprindem să re­zol­văm mai multe proble­me simultan, fără a ne mai con­centra cu ade­vărat asupra lor. Însă tocmai asta înseam­nă stres, în special atunci când această moda­litate de lucru de­vine obligatorie. Din "Ra­portul asu­pra stresului - 2012", elaborat de OMS, reiese că jumă­tate dintre per­soanele active profe­sio­nal au de su­fe­rit de pe urma faptului că sunt ne­voite să se ocu­pe concomitent de mai multe lucrări. Situația de­vi­ne și mai complicată, atunci când la înda­toririle de serviciu se adaugă și împrejurări difi­cile ce țin de viața perso­nală. Psihologii ne oferă exemple în acest sens: "Să spunem că un angajat are un volum imens de mun­că la firmă, se vede silit să lu­creze mereu peste pro­gram și, în același timp, își con­struiește o casă. Sau o femeie duce pe umerii ei cor­voada zilnică a treburilor gospo­dă­rești pentru o întrea­gă familie și, totodată, are de în­grijit o rudă bătrână și bolnavă. Mulți oameni se îm­bolnăvesc din cauza unor asemenea solicitări mul­tiple".

Atenția reduce sensibilitatea la durere

Acesta este un domeniu unde atenția ne poate fi, într-adevăr, de mare ajutor. Tehnica se practică cu suc­ces de multă vreme pentru combaterea dure­rilor cro­nice. Persoana bol­navă e pusă să-și îndrepte aten­ția către durere, fără s-o evalueze, ci doar obser­vând-o cu curiozitate. Un studiu efectuat de cercetătorii suedezi confirmă faptul că su­ferința poate fi efectiv atenuată, prin această metodă de concentrare asupra ei. Anali­zând-o. Specialiștii au comparat, utilizând tomo­grafia computerizată, două grupuri de pacienți cu dureri cronice. Primul grup se concentra, prin atenție, pe durere, pe când al doilea încerca numai să-și distragă atenția. Rezul­tatul: în creierul celor care se concen­trează, transmi­te­rea semnalului durerii mai departe, spre ariile cerebrale responsabile pentru fixarea lui și pentru generarea sentimentului de frică, era conside­rabil mai slabă decât la grupul-martor. Iar atenția poate realiza și alte lucruri: scade tensiunea arterială, liniș­tește respirația și elimină contracturile musculare.

Exerciții de atenție pentru uz cotidian

Mai întâi, pregătirea. Aveți nevoie de câteva mo­men­te petrecute în singurătate. Inspirați și expirați calm de câteva ori. Bucurați-vă de acest răstimp de tihnă. Nu veți realiza nimic dacă vă constrângeți. Deci, aveți răbdare cu dvs., nu urmăriți și nu așteptați nimic.

Priviți o floare și lăsați gândurile să treacă

Vă aflați într-o scurtă pauză și, drept în fața dvs., vedeți o floare - fie într-o vază, fie într-un rond din parc. Observați floarea, culoarea și forma ei, alcătuirea, însă cu o atitudine complet neutră. Încercați s-o priviți, ca și cum ați vedea pentru prima oară în viața dvs. o floare. Vi se interpun insistent tot felul de gânduri? Că mai aveți de rezolvat una și alta sau că nu stați deloc confor­tabil? N-are importanță. Gândurile vin și pleacă. Dar nu vă luați privirea de la floare. Bucurați-vă de aceste clipe de odihnă - până când gândurile vor dis­părea de la sine.

Mergeți în natură, cu toate simțurile active

La următoarea plimbare, alegeți un traseu care să vă ducă pe ma­lul unui lac. Căutați o alee mai retrasă într-un parc sau un drumeag frumos în pădure, unde să nu fiți deranjat de nimeni și să mer­geți în pas de voie, cât de încet vă place. Opri­ți-vă din când în când și ui­tați-vă cu atenție îm­prejur, adulmecați aromele, pri­viți co­pacii. Într-un târ­ziu, ajungeți la apă. Atin­geți cu vârfurile degetelor supra­fața lichidă. Perce­peți pă­trun­­derea simțurilor în acest alt ele­ment. Ați făcut să se miște pu­țin oglin­da apei? Sau degetele dvs. plutesc doar ușor, ca o adiere, pe dea­su­pra ei? Sim­țiți taina. Continuați-vă drumul.

Deveniți una cu o pană

Retrageți-vă într-o încăpere liniș­tită. V-ați închis te­lefonul mobil? Acum luați o pană și uitați-vă la ea. Ob­servați cât e de ușoară și totuși rezis­ten­tă. Admirați-i struc­tura per­fectă. Imagi­nați-vă o pa­săre care își mișcă aripile în zbor. Închideți ochii. Mângâia­ți-vă dosul mâi­nilor cu pa­na. Când mai apăsat, când foarte ușor. Sim­­țiți în continuare atingerea, chiar după ce ea a dispărut. Apoi deschideți ochii și priviți din nou pana.
Exersarea atenției vă va fi de folos și în relațiile cu cei care vă înconjoară, colegi de birou, prieteni, fami­lie. Observându-i atent și cu detașare, veți descoperi în fizionomia lor lucruri pe care nu le-ați văzut până atunci, veți depăși obișnuința cotidiană, veți avea per­cepții mai proaspete care vor înlătura oboseala. Și dvs. personal aveți de câștigat. Exersarea atenției vă va ajuta să fiți mai prezent în relațiile cu ceilalți, să le apro­fundați și să le revitalizați.