Convertirea la ură

Claudiu Tarziu
În ultimii ani, Biserica Ortodoxă Română a devenit ținta unei tot mai articulate și in­tense campanii de "convertire" la ură a ro­mâ­ni­lor.

Sunt vizați, deopotrivă, clerul și credin­cio­șii. Trei sunt căile de atac: com­pro­miterea preoțimii, decredi­bili­za­rea credincioșilor și eli­mi­narea Ortodoxiei din spațiul pu­blic. Scopul final este scoaterea lui Dum­nezeu din sufletele româ­ni­lor. Același ca în timpul co­mu­nismului, dar urmărit cu mijloace mai perverse.
Omul fără Dumnezeu nu mai are frână mo­rală, repere absolute, dimensiune transcendentă, o motivație superioară a vieții și, în ultimă instanță, nici speranță. Este, așadar, mai ușor de corupt, de controlat, de înfrânt. Prin urmare, răz­boiul declanșat împotriva Bisericii are con­secințe grave, atât pentru noi, cei de azi, cât mai ales pentru generațiile de mâine. Dacă dușmanii Bisericii vor învinge, societatea românească va cu­noaște o schimbare de mentalitate radicală, care îi va pune în pericol existența viitoare. În mod normal, într-o țară cu peste 80% dintre cetățeni declarați ortodocși, n-ar fi un motiv de îngrijorare. Numai că viața social-politică de la noi s-a mutat din realitate în platourile de tele­viziune. Acolo se scrie agenda publică, acolo se duc marile bătălii, se dau sentințe, se nasc și mor "adevăruri". Iar românul "majo­ri­tar" se lasă influențat în cel mai înalt grad de pos­turile de televiziune. Pentru că televiziunile sunt cel mai facil mijloc de "informare" și, toto­dată, cel mai accesibil furnizor de divertisment. Presa, în general, și televiziunile, în special, s-au raliat campaniei anti-BOR. Așa încât, cine nu își ia in­formațiile și din alte medii este in­to­xicat încet, dar sigur. Prea mulți jurnaliști par a avea drept comandament unic găsirea și rela­ta­rea cazurilor, totuși rare, de preoți prinși în gre­șeală, și a scandalurilor, inevitabile într-o comu­nitate uriașă, de 20 de milioane de suflete. De­ra­pajele morale izolate ale unor clerici sunt pre­zentate drept regulă în BOR, pentru a pune la zid toată preoțimea ortodoxă. Pentru batjocura și intimidarea credincioșilor, ne sunt arătate numai întâmplări nefericite, dar iarăși răzlețe, cu grupuri de creștini care uită buna cuviință în favoarea lăcomiei sau a orgoliului, cu prilejul unor sfinte slujbe sau pelerinaje. Pentru înlătu­ra­rea Ortodoxiei din agora și, prin aceasta, pentru diminuarea influenței sale în societate, se ac­țio­nează pe mai multe direcții. Am avut o luptă pen­tru icoanele din școli. O asociație secular-umanistă, deci a unor credincioși ai ne­cre­dinței, a cerut, inclusiv în instanță, elimi­narea icoa­ne­lor din școli, pe motiv de discri­minare. Vezi, Doamne, cei care nu erau creștini (câteva pro­cente din totalul cetățenilor români) ar fi fost de­ranjați de prezența acestor simboluri reli­gioase în sălile de curs. A pierdut pe linie până la CEDO.
Avem încă un conflict în desfășurare, cu mi­za pe eliminarea religiei din programa școlară. Dar există și mijloace mai perfide de margina­li­zare a Ortodoxiei: introducerea unor programe "alternative" în școală, în care elevii sunt, pur și simplu, pervertiți, prin propagandă homo­sexuală sau prin alte "învățături" smintitoare. În ultima vreme, calul de bătaie sunt banii Bise­ricii. Biserica ba primește prea mulți bani de la bugetul de stat, ba nu deține acte acoperitoare pen­tru daniile credincioșilor, ba nu cheltuie des­tul pe opere filantropice. Acu­zațiile cad, rând pe rând, la o analiză atentă, dar impresia gene­rală se adâncește: Biserica este dușmanul nu­mărul unu. Și de aici începe prăbu­șirea noastră, a tuturor.