Sunt vizați, deopotrivă, clerul și credincioșii. Trei sunt căile de atac: compromiterea preoțimii, decredibilizarea credincioșilor și eliminarea Ortodoxiei din spațiul public. Scopul final este scoaterea lui Dumnezeu din sufletele românilor. Același ca în timpul comunismului, dar urmărit cu mijloace mai perverse.
Omul fără Dumnezeu nu mai are frână morală, repere absolute, dimensiune transcendentă, o motivație superioară a vieții și, în ultimă instanță, nici speranță. Este, așadar, mai ușor de corupt, de controlat, de înfrânt. Prin urmare, războiul declanșat împotriva Bisericii are consecințe grave, atât pentru noi, cei de azi, cât mai ales pentru generațiile de mâine. Dacă dușmanii Bisericii vor învinge, societatea românească va cunoaște o schimbare de mentalitate radicală, care îi va pune în pericol existența viitoare. În mod normal, într-o țară cu peste 80% dintre cetățeni declarați ortodocși, n-ar fi un motiv de îngrijorare. Numai că viața social-politică de la noi s-a mutat din realitate în platourile de televiziune. Acolo se scrie agenda publică, acolo se duc marile bătălii, se dau sentințe, se nasc și mor "adevăruri". Iar românul "majoritar" se lasă influențat în cel mai înalt grad de posturile de televiziune. Pentru că televiziunile sunt cel mai facil mijloc de "informare" și, totodată, cel mai accesibil furnizor de divertisment. Presa, în general, și televiziunile, în special, s-au raliat campaniei anti-BOR. Așa încât, cine nu își ia informațiile și din alte medii este intoxicat încet, dar sigur. Prea mulți jurnaliști par a avea drept comandament unic găsirea și relatarea cazurilor, totuși rare, de preoți prinși în greșeală, și a scandalurilor, inevitabile într-o comunitate uriașă, de 20 de milioane de suflete. Derapajele morale izolate ale unor clerici sunt prezentate drept regulă în BOR, pentru a pune la zid toată preoțimea ortodoxă. Pentru batjocura și intimidarea credincioșilor, ne sunt arătate numai întâmplări nefericite, dar iarăși răzlețe, cu grupuri de creștini care uită buna cuviință în favoarea lăcomiei sau a orgoliului, cu prilejul unor sfinte slujbe sau pelerinaje. Pentru înlăturarea Ortodoxiei din agora și, prin aceasta, pentru diminuarea influenței sale în societate, se acționează pe mai multe direcții. Am avut o luptă pentru icoanele din școli. O asociație secular-umanistă, deci a unor credincioși ai necredinței, a cerut, inclusiv în instanță, eliminarea icoanelor din școli, pe motiv de discriminare. Vezi, Doamne, cei care nu erau creștini (câteva procente din totalul cetățenilor români) ar fi fost deranjați de prezența acestor simboluri religioase în sălile de curs. A pierdut pe linie până la CEDO.
Avem încă un conflict în desfășurare, cu miza pe eliminarea religiei din programa școlară. Dar există și mijloace mai perfide de marginalizare a Ortodoxiei: introducerea unor programe "alternative" în școală, în care elevii sunt, pur și simplu, pervertiți, prin propagandă homosexuală sau prin alte "învățături" smintitoare. În ultima vreme, calul de bătaie sunt banii Bisericii. Biserica ba primește prea mulți bani de la bugetul de stat, ba nu deține acte acoperitoare pentru daniile credincioșilor, ba nu cheltuie destul pe opere filantropice. Acuzațiile cad, rând pe rând, la o analiză atentă, dar impresia generală se adâncește: Biserica este dușmanul numărul unu. Și de aici începe prăbușirea noastră, a tuturor.