Primul ministru (interimar al Justiției) a desemnat candidații pentru conducerea Procuraturii Generale și a DNA, președintele țării urmând să îi numească cu acordul (consultativ) al CSM. Magistrați din CSM s-au împotrivit procedurii, considerând că ocuparea unor poziții atât de importante merită o selecție și un concurs transparent. Fostul șef al DNA, Daniel Morar, s-a împotrivit și el numirilor, pe considerentul că Laura Codruța Kovesi, aleasă pentru șefia DNA, nu are experiența necesară dirijării unei atât de angajate instituții. DNA a fost, până acum, spaima politicienilor corupți, fiind - alături de ANI - o țintă a încercărilor lor de desființare sau blocare. DNA, ca și ANI, a fost una dintre puținele instituții juridice românești apreciate de UE în raportul MCV. Conducătorul DNA este extrem de important pentru continuarea sau blocarea acțiunii de asanare a corupției politice. De aceea, dacă d-l Morar s-a pronunțat împotriva Codruței Kovesi din motive, să zicem "tehnice", candidatura ei a fost atacată violent de partidele dominate de lideri corupți, în special de PC-ul lui Dan Voiculescu, politicianul cel mai lipsit de scrupule din România, amenințat direct de acțiunea Justiției, în ciuda manevrelor aiuritoare (alegerea și autodemiterea din Parlament) și a bombardamentului mediatic împotriva magistraților, prin "organul" său de presă, Antena 3. La Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), d-l Victor Ponta l-a desemnat pe Tiberiu Nițu, fostul adjunct al d-nei Kovesi în această funcție, respins anterior de președinte, pe motiv că fostul ministru al Justiției, Mona Pivniceru, îl selectase printr-o procedură netransparentă.
Acordul dintre președinte și premier, pe linia faimosului "pact de coabitare" semnat de cei doi, a surprins și a scandalizat multă lume. Adepții unei Justiții total curate și independente s-au plâns că prin el se ocolește cerința Comisiei Europene ca magistrații numiți în fruntea unor asemenea instituții hotărâtoare pentru delimitarea corectă a rolului celor trei puteri în stat (legislativă, executivă și judecătorească) să fie aleși în urma unui concurs transparent, organizat de CSM. Desemnările din partea Ministerului Justiției, urmate de obligatoriul acord prezidențial, pot fi parazitate politic, ministerul de resort fiind, în mod obișnuit, reprezentantul unui partid. Mona Pivniceru reprezenta PNL-ul și a încercat să orienteze selecția în perspectiva intereselor acestui partid. Se știe că mai mulți demnitari liberali au probleme cu Justiția, iar principalul aliat al partidului, PC-ul, a fost - și rămâne - în toate împrejurările "soluția imorală", nu numai prin liderul său fondator, Dan Voiculescu. Un concurs transparent, organizat de CSM, ar fi fost, în situația de față (a coabitării între un președinte de dreapta, urât cu ferocitate de dușmanii săi, și un executiv de stânga bazat pe o majoritate parlamentară covârșitoare) aproape imposibil, tergiversarea ducând la blamarea României de către UE. Compromisul (momentan acoperit legal) a fost singura soluție, cei doi piloni (Ministerul de Justiție și Președinția) asumându-și responsabilitatea selecției și numirii magistraților în cauză. D-na Kovesi a fost susținută de președintele Băsescu, iar d-l Nițu de premierul Ponta, o acțiune aplaudată de mediile de presă internaționale și de CE.
Compromisul i-a surprins în special pe aliații PSD-ului la guvernare, PNL-ul și PC-ul, drept care Victor Ponta a intrat în malaxorul aparatului mediatic al lui Dan Voiculescu, iar liderii liberali i-au cerut demisia și au vânturat ideea ruperii USL-ului. (Crin Antonescu, șeful lor, este prea îndatorat lui Dan Voiculescu și trustului său de presă pentru a accepta resemnat "mișcarea" lui Ponta.) Din fericire, premierul a jucat tare de data asta, înțelegând că deblocarea situației Justiției depinde de sprijinul UE, iar un nou raport negativ pe baza MCV-ului ar antrena necazuri mult mai mari decât refuzul aderării la spațiul Schengen. Investitorii europeni vin numai într-o țară cu Justiție independentă, fermă și predictibilă, cu un buget transparent și angajat responsabil, imposibil de prădat de mafioții strecurați în partide sau impuși de medii aservite. Victor Ponta a realizat că abandonarea Justiției la mâna unui partid (PNL-ul) ar întreține suspiciunea europeană, că USL vrea, în fapt, să-și salveze penalii, ura împotriva președintelui Băsescu fiind doar un paravan pentru această operație. Victor Ponta a dat o dublă lovitură. Mai întâi, a demonstrat că are maturitatea de a înțelege că destinul României este în UE prin acceptarea regulilor și principiilor ei. O nouă aventură, precum cea din vara lui 2012, ar decredibiliza total țara și ar plasa-o pentru multă vreme la marginea morală a continentului unit. După multe jocuri mincinoase, se pare, a ales, în sfârșit, să se manifeste ca un adevărat bărbat de stat. Apoi, prin actul inițiat, le-a arătat partenerilor (din PNL în special) că nu depinde de ei în mod mecanic. Nu întâmplător C. Antonescu - ce refuza cu obstinație, la sugestia lui D. Voiculescu, numirea Codruței Kovesi - a dat înapoi, după ce premierul și-a anunțat decizia. V. Ponta a înțeles că, prin "divorțul" său de PDL, președintele i-a lăsat un spațiu lărgit de manevră. PSD-ul poate să se deschidă oricând spre un PDL reconstruit după principiile noului său lider, Vasile Blaga. Dacă mai speră încă să ajungă președinte, C. Antonescu ar trebui să abandoneze "soluția imorală", detașându-se de penalul Dan Voiculescu. O țară întreagă nu poate fi manipulată la nesfârșit de voința unui singur om, oricât de puternic ar fi aparatul său mediatic.