Alegerea apelor

Toma Roman
Bătălia pentru independența Justiției s-a în­che­iat (temporar) cu un compromis.

Primul mi­nis­tru (in­terimar al Justiției) a desemnat candidații pen­tru con­ducerea Procuraturii Generale și a DNA, pre­­șe­din­tele țării urmând să îi numească cu acordul (con­sul­tativ) al CSM. Magistrați din CSM s-au îm­po­trivit pro­cedurii, considerând că ocuparea unor poziții atât de importante merită o selecție și un concurs trans­parent. Fostul șef al DNA, Daniel Morar, s-a împotrivit și el numirilor, pe considerentul că Laura Co­druța Kovesi, aleasă pentru șefia DNA, nu are ex­pe­riența necesară di­rijării unei atât de angajate ins­ti­tuții. DNA a fost, pâ­nă acum, spaima politicienilor co­rupți, fiind - alături de ANI - o țintă a încercărilor lor de desființare sau blo­care. DNA, ca și ANI, a fost una dintre puținele insti­tuții juridice românești apreciate de UE în ra­portul MCV. Conducătorul DNA este extrem de im­por­tant pentru continuarea sau blocarea acțiunii de asanare a corupției politice. De aceea, dacă d-l Morar s-a pronunțat împotriva Codruței Kovesi din motive, să zicem "tehnice", candidatura ei a fost atacată violent de partidele dominate de lideri corupți, în special de PC-ul lui Dan Voiculescu, politicianul cel mai lipsit de scrupule din România, amenințat direct de acțiunea Justiției, în ciuda manevrelor aiuritoare (alegerea și autodemiterea din Parlament) și a bombardamentului mediatic împotriva magistra­ți­lor, prin "organul" său de presă, Antena 3. La Par­chetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), d-l Victor Ponta l-a desemnat pe Tiberiu Nițu, fostul adjunct al d-nei Ko­vesi în această funcție, respins anterior de preșe­din­te, pe motiv că fostul ministru al Justiției, Mona Piv­ni­ceru, îl selectase prin­tr-o procedură netransparentă.
Acordul dintre președinte și premier, pe linia fai­mo­sului "pact de coabitare" semnat de cei doi, a sur­prins și a scandalizat multă lume. Adepții unei Justiții total curate și independente s-au plâns că prin el se oco­lește cerința Comisiei Europene ca magistrații nu­miți în fruntea unor asemenea instituții hotărâtoare pen­tru delimitarea corectă a rolului celor trei puteri în stat (legislativă, executivă și judecătorească) să fie aleși în urma unui concurs transparent, organizat de CSM. Desemnările din partea Ministerului Justiției, urmate de obligatoriul acord prezidențial, pot fi para­zitate politic, ministerul de resort fiind, în mod obiș­nuit, reprezentantul unui partid. Mona Pivniceru re­pre­­zenta PNL-ul și a încercat să orienteze selecția în pers­pectiva intereselor acestui partid. Se știe că mai mulți dem­nitari liberali au probleme cu Justiția, iar princi­palul aliat al partidului, PC-ul, a fost - și rămâne - în toa­te împrejurările "soluția imorală", nu numai prin li­de­rul său fondator, Dan Voiculescu. Un concurs trans­­parent, organizat de CSM, ar fi fost, în situația de față (a coabitării între un președinte de dreapta, urât cu fe­rocitate de dușmanii săi, și un executiv de stân­­ga bazat pe o majoritate parlamentară covâr­și­toa­re) aproape im­po­sibil, tergiversarea ducând la bla­ma­rea României de către UE. Compromisul (momentan acoperit legal) a fost singura soluție, cei doi piloni (Ministerul de Justi­ție și Președinția) asumându-și res­pon­sabilitatea selec­ției și numirii magistraților în ca­uză. D-na Kovesi a fost susținută de președintele Bă­­sescu, iar d-l Nițu de pre­mierul Ponta, o acțiune apla­udată de mediile de presă internaționale și de CE.
Compromisul i-a surprins în special pe aliații PSD-ului la guvernare, PNL-ul și PC-ul, drept care Victor Pon­­ta a intrat în malaxorul aparatului mediatic al lui Dan Voiculescu, iar liderii liberali i-au cerut de­mi­sia și au vânturat ideea ruperii USL-ului. (Crin An­to­­nes­cu, șe­ful lor, este prea îndatorat lui Dan Voi­cu­lescu și trus­tului său de presă pentru a accepta resem­nat "miș­carea" lui Ponta.) Din fericire, premierul a ju­cat tare de data asta, înțelegând că deblocarea situației Jus­ti­ției depinde de sprijinul UE, iar un nou raport negativ pe baza MCV-ului ar antrena necazuri mult mai mari decât refuzul aderării la spațiul Schengen. Investitorii eu­ropeni vin numai într-o țară cu Justiție inde­pen­den­tă, fermă și predictibilă, cu un buget trans­parent și an­ga­­jat responsabil, imposibil de prădat de mafioții strecurați în partide sau impuși de medii aservite. Victor Ponta a realizat că abandonarea Jus­tiției la mâ­na unui partid (PNL-ul) ar întreține suspi­ciu­nea eu­ro­peană, că USL vrea, în fapt, să-și salveze penalii, ura împotriva preșe­din­telui Băsescu fiind doar un paravan pen­tru această operație. Victor Ponta a dat o dublă lo­vitură. Mai întâi, a demonstrat că are matu­ritatea de a în­țelege că des­ti­nul României este în UE prin accep­ta­rea regulilor și prin­cipiilor ei. O nouă aven­tură, pre­cum cea din vara lui 2012, ar decre­di­biliza total țara și ar plasa-o pentru multă vreme la mar­ginea morală a continentului unit. După multe jocuri mincinoase, se pare, a ales, în sfâr­șit, să se ma­nifeste ca un ade­vărat bărbat de stat. Apoi, prin actul inițiat, le-a arătat partenerilor (din PNL în spe­cial) că nu depinde de ei în mod mecanic. Nu în­tâm­plător C. Antonescu - ce re­­fuza cu obstinație, la su­­gestia lui D. Voiculescu, nu­mirea Codruței Kovesi - a dat înapoi, după ce pre­mie­rul și-a anunțat decizia. V. Ponta a în­țeles că, prin "divorțul" său de PDL, pre­șe­dintele i-a lăsat un spațiu lăr­git de manevră. PSD-ul poate să se deschidă ori­când spre un PDL reconstruit după prin­cipiile noului său lider, Vasile Blaga. Dacă mai speră încă să ajungă pre­ședinte, C. Antonescu ar tre­bui să aban­doneze "so­luția imorală", detașându-se de pe­na­lul Dan Voi­cu­les­cu. O țară întreagă nu poate fi ma­nipulată la nesfârșit de voința unui singur om, ori­cât de puternic ar fi apa­ratul său mediatic.