- PSD este, într-adevăr, un partid puternic, dar mulți psd-iști de vază au probleme mari cu Justiția, de-ar fi să-i numim doar pe senatorul Cătălin Voicu, baronii locali Constantin Nicolescu, Radu Mazăre, Marian Oprișan sau Liviu Dragnea și - la loc de frunte - pe Adrian Năstase însuși. Nu există de fapt nicio falie între PSD și PNL-PC când vine vorba de anihilarea luptei anticorupție și de subordonarea politică a Justiției. În ceea ce-l privește pe Victor Ponta, este limpede că poziția sa în partid atârnă de bunăvoința baronilor, care se răstesc la el fără jenă atunci când dă semne de independență - cum a făcut recent Radu Mazăre, în chestiunea portului Constanța. De altfel, domnul Ponta - care a fost consecvent în atacurile sale brutale la adresa ANI și DNA, a lui Daniel Morar și a Monicăi Macovei - este solidar cu partidul său, doar că a încercat o dublă cacealma: pe de o parte, a vrut să le dea satisfacție penalilor din USL, demonstrând că-l poate elimina pe Daniel Morar, iar pe de altă parte, a încercat să păcălească UE, numind o echipă de procurori alunecoși, pe care voia s-o prezinte ca pe o variantă reformistă. Oficialii europeni vor fi văzut însă ceea ce ziariștii români, manipulați și ei destul de ușor, nu au fost în stare să observe, și anume, că din echipa propusă de premier nu făcea parte nici măcar un singur procuror de la DNA. Fapt este că nici pe doamna Kovesi, mult mai puțin amenințătoare în realitate decât clamau Antenele, nu a putut-o impune Victor Ponta, căci, înainte de întâlnirea cu CSM, a fost pus la colț de conducerea USL. Răzgândirea sa de miercuri dimineață, când și-a trimis numirile la CSM, nu rezolvă problema calității îndoielnice a echipei de procurori agreați de premier. Din acest joc politic mizer, certitudinea cetățeanului nu poate fi decât una singură: actuala clasă politică - cinică, lipsită de principii, venală și penală în mare măsură - nu va reforma niciodată Justiția. De ce a tăcut PDL? Nu cumva pentru că îi convine de fapt emascularea DNA și a ANI? Rămâne, desigur, de lămurit, ce joc a jucat în acest context președintele Băsescu, care a cedat, scoțându-l din joc pe Daniel Morar, dar în rest a tăcut, lăsându-l pe Victor Ponta să-și probeze autoritatea în fața USL și a CSM. Îmi este greu să cred că președintele nu a anticipat refuzul CSM de a renunța la procedura de selecție. Mai degrabă cred că i-a întins o cursă lui "dottore", iar acesta și-a fracturat puțin gâtul. Dacă politicienii sunt odioși și manipulatori, nici societatea civilă nu s-a dovedit o forță reformistă, strălucind doar printr-o tăcere cu iz de lașitate și complicitate cu adversarul. De aceea, răspunsul la întrebarea dvs. este că, în acest moment, societatea românească nu are resursele necesare pentru a rezolva impasul din Justiție. Dacă le avea, nu vota o bandă de penali la 9 decembrie, 2012. Singura forță benefică pentru România este doar UE, care poate bloca finanțarea acestei țări, falimentate de politicieni până la satisfacerea cerințelor de integritate și independență a Justiției. În interiorul țării, însă, Justiția rămâne piatra de poticnire.
- Mișcarea "de dreapta", noua formațiune anunțată și asumată de Traian Băsescu, face impresie bună, deși se află, deocamdată, la nivel declarativ. Ce-ar trebui să facă pentru a-și afla loc vizibil în zona destul de ocupată a dreptei?
- Ocupată o fi ea, zona dreptei, dar ocupanții sunt în majoritate impostori. Singură "Noua Republică" a lui Mihail Neamțu s-a arătat consecvent atașată valorilor dreptei, doar că nu a reușit să facă nimic, fie pentru că impostorii au blocat-o, fie pentru că îi lipsesc personalitățile. Este deci loc destul de afirmare pentru o mișcare de dreapta, cu condiția ca ea să fie autentică. Primul lucru pe care ar trebui să-l realizeze Mișcarea Populară ar fi să recruteze destule personalități credibile, care să nu se rușineze de convingerile lor de dreapta ci, dimpotrivă, să fie dispuse să le strige de pe acoperișuri. Din acest punct de vedere, invitația adresată rectorului Facultății de Sociologie, Marian Preda, de a conduce MP este un semnal încurajator, căci domnul Preda nu s-a sfiit să demaște caracterul falimentar al unui sistem de asigurări sociale, lipsit de baze economice și nefundamentat pe muncă, ci pe pretenții nejustificate, stimulate de politicieni în căutare de voturi. Or, Mișcarea Populară ar trebui să-i reprezinte pe cei ce se simt responsabili pentru soarta lor, își clădesc bunăstarea prin muncă și creativitate, nu prin inginerii financiare și relații clientelare cu statul, și care aspiră la integrarea noastră reală în Europa, nu la un izolaționism patronat de Kremlin. Ea trebuie să se opună lumpenului de la orașe și sate, care-și bea alocațiile prin cârciumi, așteptând alegerile ca să mai aibă bani și de următoarea rundă; trebuie să promoveze neabătut proprietatea privată, inițiativa privată și limitarea drastică a intervenției statului în economie. Printre economiști există câteva minți luminate, cum ar fi Cristian Păun, Ionuț Dumitru, Bogdan Glăvan sau Florin Câțu, care pot susține un program de dreapta, cu competență și aplomb. Dincolo de economie va trebui, însă, ca noua mișcare să fie categorică în chestiunea Justiției, abandonată atât de penibil de politicieni și de societatea civilă, căci o dreaptă care nu se bazează pe statul de drept și nu combate corupția se neagă pe sine. Va avea însă cineva curajul să spargă monopolurile grupărilor clientelare și ale sindicatelor care distrug sistematic toate reformele? Mă tem că o asemenea agendă radicală nu este nici măcar pe gustul președintelui Băsescu, darmite pe gustul lui Cristian Diaconescu, care și-a construit cariera politică, ca om de stânga. Mișcarea Populară trebuie să scape însă de oportuniști sau să-i împingă în poziții marginale, lăsând prim-planul pentru cei cu convingeri solide și fără bagaj compromițător. În sfârșit, nu fac eu programul Mișcării Populare, doar doresc să subliniez că nu are nicio șansă dacă nu va aparține oamenilor cu principii și cu forța morală de a nu eșua în compromis. Pericolul este să nu devină cumva o umbrelă pentru promovarea unui nou eșalon de ciori vopsite la prezidențialele din 2014. Dacă inițiatorii MP se vor dovedi totuși capabili să lanseze o mișcare autentică și credibilă, cu priză la electorat, atunci ar fi, dacă nu un miracol, o premieră binevenită și necesară în politica românească.