Pentru un arheolog pasionat și corect cu profesia sa, aici se află adevărate minuni, iar șansa de a le săpa și studia este o șansă istorică. Ce se întâmplă, însă, dacă respectivii arheologi își văd doar propriile mici ambiții și interese, fiind gata să cedeze în fața oricărui industriaș, ba, mai mult, găsind scuze "economice" distrugerii propriilor descoperiri? Se întâmplă un dezastru, așa cum a fost și la Șibot, în 22 octombrie 2012: distrugerea sitului roman bine conservat, numit "Șibot 3", de pe traseul autostrăzii A1, sectorul Sibiu-Orăștie-Turdaș. Cu acceptul tacit al Ministerului Culturii, condus de Puiu Hașotti, dar și cu participarea directă a arheologului goldist Paul Damian, directorul adjunct al Muzeului Național de Istorie, vicus-ul roman a fost ras cu buldozerele! În loc să construiască un viaduct, chiar pe banii statului român, dacă ar fi fost cazul, compania austriacă STRABAG s-a grăbit să distrugă construcții splendide ale unui târg de acum două mii de ani, unic în România. Desigur, oficialii companiei se scuză și spun că n-au nicio vină (?), ei au pus în operă ceea ce le-au cerut grangurii proverbiali de la Compania de Autostrăzi (CNADNR), de sub conducerea lui Mircea Pop, directorul demisionat, ca urmare a unei petreceri deocheate la Bâlea Lac. Lor li s-a alăturat directorul Muzeului de Istorie din Sibiu, arheologul Sabin Luca, cel care s-a mulțumit să se entuziasmeze de valoarea europeană a sitului, dar a pus capul în pământ și a acceptat, umil, distrugerea acestuia. Ce suflet poate avea un arheolog care își vede munca prefăcută în pulbere și nu protestează măcar, ba, dimpotrivă, ia în derâdere revolta colegului său, Andrei Gonciar, din Canada?! Ceea ce pentru d-l Gonciar este o crimă la adresa istoriei naționale, pentru d-l Luca pare a fi doar un episod oarecare, provocat de rigorile "dezvoltării economice". I-am numit pe toți acești domni, vinovați de crima de la Șibot, pentru a introduce o știre deosebită: Asociația ROMÂNIA VIE, fondată de un grup de protestatari din București, din Piața Universității - zona Arhitectură, în iarna anului 2012, condusă de avocatul Alexandru Surcel, anunță cu satisfacție că, în urma plângerii penale pe care a formulat-o, după distrugerea sitului roman de pe raza comunei Șibot, cercetările preliminare s-au încheiat și dosarul a fost trimis de Inspectoratul Județean de Poliție Alba, către Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, cu recomandarea de începere a urmăririi penale! Da, va începe urmărirea penală! Ar fi de dorit să apară un precedent, iar Justiția să ajungă la hotărâri definitive, ca pe viitor nimeni să nu mai îndrăznească să scoată pe tarabă patrimoniul național, care reprezintă o comoară a României, vestigii pe care orice țară din lume s-ar bucura să le aibă. Iată, mai exact, ce au distrus austriecii și colaboratorii lor iresponsabili din Carpați: "... un vicus roman din secolele II-III d.Ch., destul de întins, bine conservat și deosebit de important, întrucât constituia un centru meșteșugăresc major ce deservea caravanele și unitățile militare care treceau pe drumul dintre Colonia Augusta Dacica Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei Romane, și orașul Apulum, Alba Iulia de astăzi, reședința garnizoanei principale a Legiunii a XIII-a Gemina" (fragment din plângerea penală). Ar mai fi de spus că procurorii vor avea de evidențiat multe legi încălcate grosolan, iar autostrada A1 spre Nădlac va rămâne marcată în istorie ca un loc al fărădelegii, așa cum s-ar putea întâmpla și cu proiectul Roșia Montană. Iată cum sună, în Codul Penal, infracțiunile din plângerea trimisă de ROMÂNIA VIE la Parchet: "Distrugere" (închisoare de la 1 la 10 ani - art. 217); "Abuz în serviciu contra intereselor publice" (închisoare de la 6 luni la 5 ani - art. 248); "Abuz în serviciu în formă calificată" (închisoare de la 5 la 15 ani - art. 248/1); "Neglijență în serviciu" (închisoare de la 2 la 10 ani - art. 249/1); "Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri" (închisoare de la 2 la 7 ani - art. 280/1); "Asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni" (închisoare de la 3 la 15 ani - art. 323). Pare imposibil ca măcar unul dintre articolele listate să nu fie aplicabile ca o mănușă faptelor și făptuitorilor de mai sus.