- A face o pâine bună seamănă cu proiectarea unui circuit electronic complex, cu programarea unor funcții de sistem informatic sau realizarea unui subansamblu mecanic de precizie. Efortul de creație este similar, diferența constând numai în obiectul de activitate și natura instrumentelor utilizate. De aceea, vă invit să apreciați orice lucru realizat cu pricepere, dăruire și talent, indiferent cât de umilă ar fi întrebuințarea sa. Un astfel de gest ar fi o dovadă supremă a înțelepciunii ce transcende orgoliul ieftin și mândria lipsită de conținut -
Mașina de făcut pâine
În urmă cu mai multe luni de zile am achiziționat "o mașină de făcut pâine" - cum îi este dat numele de către distribuitorii de echipamente electrocasnice. După ce am instalat respectivul dispozitiv, am început să citesc cu atenție manualul de utilizare, cu dorința sinceră de a trece cât mai repede la fapte, mai precis, la realizarea primei pâini făcute în casă. Ideea de a-mi pregăti singur acest aliment de bază mă entuziasma peste măsură. Aveam sentimentul că mă întorc în timpurile când pâinea se făcea în casă, fiind cu totul necunoscută producția industrială, eficientă în ce privește cantitatea, dar mult inferioară la capitolul calității rezultatului oferit unor consumatori adaptați la un standard, din nefericire, denaturat.
Într-adevăr, mare mi-a fost bucuria de a constata cât de ușor se putea pregăti o pâine de calitate și fără conservanți. Sau, cel puțin în teorie, așa stăteau lucrurile. De aceea, după ce mi-am făcut "temele" prin citirea tuturor informațiilor ce mi s-au părut esențiale, am trecut la proba practică. Astfel, am pregătit drojdia uscată, conform indicațiilor producătorului, permițând "desfășurarea" a două lingurițe de microorganisme într-o cantitate mică de apă, în care dizolvasem, în prealabil, două linguri de zahăr. Spectacolul ce a urmat a fost magnific. După un sfert de oră, întreaga bucătărie se umpluse de mirosul inconfundabil al drojdiei dospite, în amintire revenindu-mi imaginea fabricii de pâine la care lucra pe vremuri bunica mea.
Limita acceptabilă consumului casnic
Mai departe, am adăugat, conform indicațiilor, în prețioasa cuvă a aparatului, toate ingredientele în ordinea menționată, inclusiv o jumătate de kilogram de făină recomandată pe Internet, cu speranța ca rezultatul să fie pe măsură. Am fixat programul de lucru și am dat drumul mașinăriei să își facă treaba, în timp ce eu, mirat, priveam misterioasa frământare a aluatului, prin "hubloul" decupat în partea superioară a aparatului. Observam transformările succesive ale aluatului, care devenea tot mai dens, mai bine frământat și mai dospit, pe măsură ce procesul de realizare își urma cursul programat.
Totul a durat în jur de trei ore și jumătate. La final, am putut admira o pâine interesantă ca formă, dar necunoscută, încă, la gust. După ce s-a răcit "agregatul", am desprins cu grijă pâinea, am tăiat mai multe felii și am gustat cu nerăbdare. Rezultatul a fost încurajator, dar pâinea se "prăbușise" puțin, fiind la limita acceptabilă consumului casnic. În niciun caz nu era de oferit vreunei persoane cunoscute, gen rude, prieteni sau vecini! Eram la începutul unei astfel de activități, fiind nevoit să experimentez diferite formule de realizare, folosindu-mă de informații pe care încă nu reușeam să le pun în totalitate în ordine.
Încercări repetate cu rezultate diferite
Am reluat ulterior experiența, constatând că, de fiecare dată, trebuia să modific câte ceva în procesul de producție, ca și cum ingredientele și-ar fi schimbat proprietățile de la o zi la alta. O pâine a fost prea crudă. Alta avea gust de cauciuc. Alta era prea arsă. Iar alta, în ruptul capului nu dorea să crească. De mai multe ori am apelat la cuptorul clasic, pentru a salva o pâine ce părea compromisă, bineînțeles, totul fiind în zadar. Enervarea era maximă, iar tendința de a abandona creștea pe zi ce trece, de fiecare dată punându-mi întrebarea dacă mai avea rost să continui. Când revăd această experiență de început, pot spune că a doua oară nu aș mai fi încercat o astfel de acțiune, temerară și frustrantă, în același timp.
Scorul inițial de 2-0, adică două reușite la zero rebuturi, s-a schimbat succesiv în 2-2, 3-2, 3-3, 5-3, 5-5, 5-7 etc. într-o serie ce uneori mă încuraja, alteori mă descuraja, iar alteori, pur și simplu mă încăpățâna să nu mă dau bătut. Însă după mai multe luni de practică, am învățat acea cale sigură de a face o pâine de calitate, dar nu înainte de a fi trecut prin toate erorile majore posibile. Acum stau și mă gândesc cât de simplu reușea bunica mea să facă o pâine bună, fără mare bătaie de cap, folosind un simplu cuptor al unui aragaz alimentat cu gaz metan de la butelie.
Învățarea prin încercări succesive
În clipa de față, reușesc să "produc" o pâine de un kilogram pe săptămână, ceea ce pentru mine este suficient. Dar lecția de bază pe care am învățat-o a fost că orice îndeletnicire din lumea aceasta își are tainele ei, care este bine să îți fie arătate de către cineva mai experimentat, cu scopul de a reduce, pe cât posibil, durata de învățare, prin încercări succesive. Deși orgoliul ne îndeamnă să nu cerem sfatul altora, totuși, schimbul de experiență și dispoziția de a învăța de la ceilalți ne poate ajuta să evităm descurajări ce nu sunt neapărat necesare.
O altă lecție învățată a fost aceea că o pâine bună presupune realizarea unui bun echilibru între cantitățile de făină, apă și drojdie, un acord optim între componente de naturi diferite. Pot să afirm că a face o pâine de calitate necesită aptitudini similare celor impuse realizării unui reglaj fin, în procesele de proiectare și execuție ale unui prototip de echipament industrial. Bineînțeles, un standard mediocru se poate obține ușor, dar eu mă refer la ceea ce înseamnă adevărata calitate, care niciodată nu se poate atinge fără respectarea detaliilor de finețe necesare unei realizări de înaltă performanță.
Similaritatea efortului creativ
Priceperea pe care o dovedim în orice ramură a activității umane are în esența ei principii similare, indiferent de natura ei. Astfel, un bun profesionist va intui de fiecare dată elementele fundamentale de organizare ale universului în care trăim, caracterizat de: armonia între părțile sale componente, utilizarea eficientă a materiilor prime, reglajul fin al relațiilor și rezultatul optim obținut în mod repetat, nu ca un rod al întâmplării, ci prin respectarea riguroasă a unor reguli simple, realiste și mereu îmbunătățite.
A face o pâine bună seamănă cu proiectarea unui circuit electronic complex, cu programarea unor funcții de sistem informatic sau realizarea unui subansamblu mecanic de precizie. Efortul de creație este similar, diferența constând numai în obiectul de activitate și natura instrumentelor utilizate. De aceea, vă invit să apreciați orice lucru realizat cu pricepere, dăruire și talent, indiferent cât de umilă ar fi întrebuințarea sa. Un astfel de gest ar fi o dovadă supremă a înțelepciunii ce transcende orgoliul ieftin și mândria lipsită de conținut.
OCTAVIAN LUPU
REȚETE ȚĂRĂNEȘTI
Pâine de vară din Sălaj
În loc de drojdie, în timpul verii, femeile din satele sălăjene folosesc ca "agent de dospire, creștere și afânare" o zeamă obținută prin fermentarea frunzelor de viță de vie timp de câteva zile, în apă, în care se pune și 1 linguriță de zahăr. Se rup în bucățele 15-20 de frunze de vie și se acoperă cu o jumătate de litru de apă călduță în care s-a pus și zahărul. Se lasă la soare amestecul, acoperit cu o pânză, până când începe să fermenteze. Se strecoară apoi lichidul obținut și se folosește la frământarea unei pâini din 1 kg de făină. În timpul frământării, se adaugă câte puțin ulei, ca să nu se prindă aluatul de mâini și de vas. După ce aluatul este bine frământat, elastic, bun de modelat, se lasă în loc cald, acoperit, să crească. După o oră, se formează pâinea și se pune în tavă unsă cu ulei. Pâinea se poate pune și pe frunze de varză proaspătă sau pe frunze de gulioare unse cu ulei. Are un gust mai bun. Tava cu pâine se ține la loc cald o jumătate de ceas înainte de a o pune în cuptorul încălzit bine înainte.
Pâine cu mălai ca în Vrancea
În Vrancea se prepară mai întâi o maia din făină albă de grâu amestecată cu puțin mălai. Se frămîntă cu puțină apă caldă și se pune atâta făină până când se obține un aluat mai tare. Din acest aluat se fac turtițe care se usucă la soare și se folosesc apoi, înmuiate în apă caldă, în loc de drojdie. La 1 kg făină albă se adaugă 300 g mălai, 4 linguri ulei cald, sare și apă caldă câtă este necesară pentru a obține un amestec potrivit de tare. Din acesta se fac 20 de turtițe care se pun la soare, se usucă și se depozitează apoi în loc uscat. Pentru a face pâine, la 1 kg de făină de grâu se folosește 1 turtiță de maia din grâu și mălai, dizolvată în apă caldă. Se amestecă, se adaugă sare, puțin zahăr, puțin ulei și apoi se frământă bine aluatul care se lasă la crescut la loc cald. Aluatul obținut se pune la copt în tăvi unse cu ulei și pâinea coaptă este fragedă mai multe zile. Când este foarte cald, pâinea se păstrează în loc rece, uscat, înfășurată într-un ștergar (niciodată în pungă de plastic), pentru că altfel se acrește.
Pită dobrogeană cu chimen
Din 1 kg făină, 1 cană mare ulei de dovleac sau floarea-soarelui, 500 ml apă călduță și puțină sare se frământă un aluat potrivit de tare. În aluat se adaugă 2-3 linguri semințe de chimen. Se presară deasupra cu făină și se lasă acoperit o jumătate de oră, după care se întinde cu sucitoarea în foi cu grosimea de două, trei degete și se coc în tăvi unse cu ulei. Acestea se pot și umple cu praz, ceapă, varză, călite în ulei, se rulează apoi strâns, ca să nu se piardă umplutura, și se pun una lângă alta într-o tavă unsă și se coc la foc potrivit, în cuptor.
Pâine săsească
Se pun la înmuiat poame uscate - stafide, prune, mere, pere - în 500 ml apă caldă. Se ține vasul la loc călduț, una, două zile, apoi se scurge apa și cu ea se frământă aluatul din 1 kg făină de grâu, 100 g făină de secară, o jumătate kg cartofi fierți și dați prin mașina de tocat, 150 ml ulei de porumb, puțină sare și, dacă mai este nevoie, puțină apă călduță în care au fiert cartofii. Când aluatul se desprinde de pe mâini ușor, se lasă la loc cald, acoperit, cel puțin 1 oră. Se formează pâinile și se pun în tăvi unse, apoi se mai lasă 15-20 de minute la crescut. Înainte de a le pune la copt, în cuptorul încălzit dinainte, se crestează deasupra cu un cuțit, se stropesc cu puțin lapte și se presară cu semințe de dovleac.