Spre deosebire de alte domenii, pe piața cărții de la noi se petrec evenimente plăcute "consumatorului" de literatură. Cel mai recent este noua traducere a romanului "Orlando" de Virginia Woolf, datorată doamnei Antoaneta Ralian - nume ce constituie în sine o asemenea garanție de calitate încât a fost tipărit și pe copertă, ceea ce editurile românești nu prea obișnuiesc. Se știe că Virginia Woolf (1882-1941), alături de Proust și Joyce, s-au aventurat și au cucerit, fiecare pe drumul lui, spații literare noi, fără de care nu mai poate fi conceput peisajul romanului modern. Ei au extins sfera genului, au contrariat așteptările cititorului fixat în convențiile povestirii tradiționale, au instituit alte raporturi între timp și memorie, identitate și disoluție, devenite ele esența romanescă. Preocuparea Virginiei Woolf, ca romancier, dar și ca eseist, critic literar și editor de avangardă, a mers către captarea insesizabilului clipei, prin monologul interior, cu fluxurile și refluxurile lui, stimulate de impresii, emoții și senzații. Dincolo de aparențe, aceste stări și imagini mentale circumscriu identitatea personajelor și destinele lor. Coborând la un nivel mai profund, în care spiritul și trupul se înfruntă și fragmentează personalitatea, romanciera și-a creat propriul stil capabil să exprime fluctuațiile conștiinței, incertitudinile, elanul spre un întreg imposibil de asamblat. Ea însăși a fost o ființă complicată bipolar: vitală și deprimată, neliniștită și concentrată pe muncă, mondenă și solitară, angajată spre nou și nostalgică, invincibilă și fragilă, feroce și eterică, ironică și gravă. Poate de aceea "fluxul conștiinței" diferitelor ei personaje, traversat de stări contradictorii, reactualizarea unor amintiri, asocieri de idei, descrieri impresioniste e atât de veridic încât cititorul și-l poate apropria și azi, la 71 de ani de la sinuciderea Virginiei Woolf și cu toate schimbările de mentalitate survenite. Căci ea a avut curajul de a se elibera de codurile sociale ipocrite ale timpului ei, a năzuit și a găsit calea literară de a accede la propriul adevăr. ("Dacă nu spuneți adevărul despre voi înșivă, nu veți putea să-l spuneți despre alții", nota în Jurnal.) Un adevăr omenesc universal, artistic inteligibil, fascinant. "Orlando" (1928) este un roman atipic în creația woolfiană, fiindcă temele ei predilecte îmbracă aici haina umoristică a unei fantezii baroce pline de vervă, maliție și poezie. Prin intermediul unui erou care străbate secolele și își schimbă sexul, Virginia Woolf se distrează parodiind teme și stiluri literare, luând în balon chiar și propriile elanuri erotice, sociale și intelectuale. S-a vorbit mult despre impulsul picant care a dus la scrierea romanului și despre modelul personajului titular - o scriitoare mediocră, Vita Sackville-West, care a rămas în memoria posterității doar datorită relației sale cu Virginia Woolf. Seducătoarea Vita - bogată, frivolă, snoabă, robustă și hedonistă, veleitară grafomană - era exact opusul Virginiei. Cu intenția de a se amuza, romanciera începe să scrie o biografie fantezistă a iubitei sale prietene, dar curând îi vine sub condei mitul androginului și obsesia că un om nu poate fi "biografiat" decât prin reducerea evanescenței lui psihice, a transformărilor lui interioare, la o înșiruire de fapte, la un parcurs falsificat prin simplificare. Biograful-narator care îl (o) urmărește pe Orlando de la sfârșitul sec. XVI până în 1928 ambiguizează în aceeași persoană principiul masculin și feminin, întrepătrunse într-o minte și o conștiință ce se adaptează mediilor și concepțiilor (inclusiv literare) străbătute. Convenția călătoriei aventuroase prin trei secole și jumătate, trecerea lină la un moment dat de la condiția masculină la cea feminină, perpetua tinerețe a personajului sunt firesc acceptate de cititor, căruia biograful îi face complice cu ochiul, atrăgându-l în joc. Acest procedeu de care au abuzat mai târziu postmodernii e dublat la Virginia Woolf de o subtilă strategie prin care ești sorbit în vârtej și purtat spre subtextul bogat în sensuri. Căci, așa cum au observat criticii, tot ce ține de comedia colorată, senzuală și picarescă, reprezentată de Orlando-Vita, e însoțit de distanța ironică, de luciditatea critică și profunzimea tragică a "biografului" - Virginia. Care știe că oamenii nu sunt într-un singur fel, că au vieți multiple închise una în alta ca păpușile rusești, iar singura care le poate vedea concomitent e mintea androgină a creatorului capabil să le transpună în scriitură. Scriitura specific woolfiană, cu lungi fraze rămuroase și ritmuri variate, a căpătat în traducerea atât de talentatei și experimentatei doamne Antoaneta Ralian o fluență ce conservă în chip aproape miraculos și comicul, și poezia emoționantă, și culorile flamboaiante, și melancolia.