PE LOC REPAUS!

Cum luptăm cu epuizarea totală?

Oboseala cronică sau epuizarea totală, numită și sindromul Burnout, este una dintre cele mai noi și mai dure boli ale mileniului trei. Provocată de stres, de agitația permanentă, dar mai ales de efortul excesiv de la locul de muncă, epuizarea totală avansează pe nesimțite, până în ziua când sun­tem trans­formați în legume: incapabili să mai muncim, să mai comu­nicăm, pră­bușiți psihic și sufletește. Îngrijorați de numărul tot mai mare al suferin­zilor de epuizare totală, cercetătorii din toată lumea încearcă să găsească solu­ții, fără a apela la medicamente. Textul de față este, și el, un aseme­nea în­dreptar, care recomandă în loc de neuroleptice, schim­barea stilului de viață

"A mai rămas cineva care nu e neurastenic?"

"Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut", stă scris în car­tea Facerii din Biblie. Asta nu era greu, la data aceea: cu patru miliarde și jumătate de ani în urmă, încă nu se inventase smartphone-ul, prin care bene­ficiarii să poată lua legătura cu Creatorul de câte ori vor. În zilele noastre, 98% dintre cadrele de conducere sunt abordabile cu pro­bleme de serviciu și în afara programului obiș­nuit de lucru, cel puțin în anumite intervale de timp, după cum reiese dintr-un studiu efectuat de firma de consultanță Mercer, în colaborare cu Universitatea tehnică din München. Iar "Raportul asupra stresului, Germa­nia 2012", elaborat de Ofi­ciul federal pentru protecția și medicina mun­cii, arată că 64% dintre angajații germani lucrează și sâmbăta, 38% chiar și duminica, precum și în săr­bătorile legale.
Dat fiind că, grație echipamentelor IT, avem astăzi posibilitatea să ne desfășurăm activitatea profesională de oriunde ne-am afla, asta se și aș­teap­tă de la noi. Și această disponibilitate perma­nentă nu rămâne fără ur­mări: 35% dintre manageri se simt stresați, 86% suferă - fie și numai tem­porar - de pe urma solicitării excesive. Diagnos­tice precum sindromul de epuizare totală, supra­solicitarea sau neurastenia se întâlnesc tot mai frecvent, încât ziarul englez "The Times" titra în noiembrie 2011: "A mai rămas cineva care nu e neuras­te­nic?". În orice caz, faptele sunt clare și de necon­testat: conce­diile medicale justificate de tul­burări psihice au înregistrat o creștere de 65% în ultimii cinci ani. Res­pectiv, de 165% din anul 1997 până în 2012, după cum se constată într-un raport recent. Așa­dar, din 22 de certificate de concediu medical, unul este emis pe baza unei suferințe psihice.
Totuși, chiar dacă există acest trend ascendent al cifrelor, situația nu este fără ieșire. "Trebuie să deve­nim ceva mai egoiști", ne îndeamnă specialiștii. "Căci o neu­rastenie are întotdeauna două aspecte. Pe de-o parte, împrejurările exterioare, care ne fac să cre­dem că trebuie să fim disponibili non-stop și să reac­ționăm imediat. Însă, pe de altă parte, fiecare decide singur dacă acceptă să fie sclav sau victimă". Dacă alegi să ții sau să nu ții seama de limitele tale nervoase și fizice și să închizi sau nu telefonul mobil după orele de program - aceasta este, la urma urmei, o chestiune de respon­sa­bilitate personală. Iar pentru a reduce stre­sul profe­sio­nal, nu avem nevoie de un program sofis­ticat de well­ness: ne este de ajuns ca în loc să le luăm cu noi în pat, la cul­care, să alungăm gândurile obsedante cu muzică, citit, ori să ieșim la o mică plimbare. Iată rezul­tatul unui test realizat în Anglia.

Cum încercați să vă reduceți stresul?

* Discuții cu partenerul, prietenii, colegii - 73%.
* Plimbări regulate, mers cu bicicleta - 68%.
* Practicare consecventă a unui sport - 64%.
* Compensare prin activitățile din timpul liber - 64%.
* Stabilire a unor țeluri personale mai realiste - 62%.
* Gestionare mai judicioasă a timpului - 50%.
* Mai mult somn - 44%.
* Tehnici de relaxare - 35%.
Însă, oricât ne-am da osteneala, nu ne vom putea relaxa dacă nu vom limita agitația cotidiană. Pe parcur­sul unei zile de muncă, întreruperile repetate sunt cele mai împovărătoare. Specialiștii ne oferă câteva sfaturi în această privință.

Sugestii pentru mai mult calm la serviciu

* E-mail-uri - Cine nu dorește să reacționeze la fiecare mesaj își poate pregăti un răspuns-tip: "Vă răs­pund la e-mail-uri după ora 17. Pentru probleme ur­gente mă puteți contacta telefonic".
* Colegi - În loc de a refuza o rugăminte, este mai bine să amânați îndeplinirea ei: "Te ajut cu plăcere, dar acum chiar n-am timp. Putem discuta mâine dimi­neață?". Poate până atunci s-a rezolvat de la sine.
* Dorințe suplimentare - Șeful vă încredințează mereu alte și alte sarcini? Rugați-l să stabilească niște prio­rități. Ce trebuie rezolvat mai întâi? Cu ce nu e grabă? Ce poate prelua un coleg?
* Suprasolicitare - Lucrările care vă supra­soli­cită ca timp sau volum de muncă n-ar trebui ac­ceptate. În principiu, nu este necesar să vă jus­tificați refuzul - numai șefului îi datorați o ex­plicație.
Toate bune și frumoase, dar cât de realiste sunt asemenea deziderate? "De la declanșa­rea crizei economice, în anul 2009, noi, euro­penii, avem sentimentul că trăim într-o lume cu viitor incert. Nu mai credem într-o evoluție continuu pozitivă, de fapt nici nu ne imaginăm ce ar putea să urmeze după atingerea unui nivel maxim al crizei", conchid autorii testului. "Ne temem că mo­neda euro se va devaloriza, că ne vom pierde locul de muncă și vom ajunge într-o situație care ne va bloca orice inițiativă și ne va face neputincioși". În mod paradoxal, aceasta ne trezește impulsul de a demonstra și mai convingător capacitatea noastră de acțiune. Nu numai că facem ore suplimentare, pentru a dovedi că suntem indispensabili, dar și acasă exagerăm cu curățe­nia, meșterim mai mult, ne încărcăm agenda cu tot felul de programări. În loc să fim satisfăcuți de prestația noas­tră, astăzi ne mândrim cu gradul de epuizare la care am ajuns muncind. Mândria epuizării - așa numesc psihologii acest fenomen straniu, prin care senzația de a fi golit de energie capătă valoarea unei recompense. Proble­ma constă însă în faptul că epuizarea de care vor­bim poate fi dusă la ex­trem: până cădem lați.
Dar, cu toate că ne place să etichetăm acumu­larea stărilor de epuizare drept suprasolicitare pro­fesională, exigențele sporite de la serviciu nu re­pre­zintă decât o parte din povara ce apasă asupra psihicului nostru. În fond, munca are și un efect pozitiv, de stimulare și stabilizare psihică, după cum o atestă nenumărate studii. Din păcate sunt și multe excepții. Cineva care - pe lângă obligațiile profesionale - mai are și de crescut un copil, de îngrijit un părinte bolnav, ori s-a despărțit recent de partenerul său vine deja stresat la serviciu. Iar aici nu i se vor oferi opt ore de odihnă...
Câteodată, chiar stresul din timpul liber ne răpește ultimul strop de energie. "Am devenit prea lacomi: aglomerăm cele șapte zile ale săptămânii, ca și cum ar fi opt, și apoi ne mirăm că ne simțim vlăguiți", observă specialiștii. Cursuri de limbi străine, întâlniri cu prietenii, exerciții la studioul de fitness, angajament social - luate în sine, fie­care din aceste activități poate compensa cu succes ostenelile profesionale. Dar când ne chinuim să memo­răm cuvinte spaniole în pauza de prânz, când ascultăm doar cu jumătate de ureche ce ne povestește prietena și aproape cădem de pe stepper de oboseală la studioul de fitness, ar fi cazul să ne întrebăm dacă nu cumva o seară liniștită în fața televizorului sau o carte bună n-ar reprezenta, totuși, o compensare mai eficientă.
Somnul este un senzor bun. El ne averti­zează atunci când rezervele noastre de forță sunt pe sfârșite. Cine are tulburări de somn ce depășesc durata a două săptămâni, adică se tre­zește de patru-cinci ori pe noapte sau așteap­tă ceasuri întregi să adoarmă, ar tre­bui să se gândească la o modalitate de a-și restrânge activitățile într-o măsură corespunzătoare, astfel încât să se simtă din nou bine. Psi­hiatrii își sfătuiesc pa­cienții să țină un fel de jurnal: în coloana stângă vor nota ce au făcut în cursul zilei, iar în dreapta - ce-și propuseseră. "Când co­loana stângă rămâne zilnic constantă, iar cea dreaptă este în perma­nență mai lungă, e ușor să-ți dai seama la ce pre­siune s-a expus sin­gură persoana respectivă. O ase­menea încordare per­­petuă nu face pe ni­meni fericit, doar îl îmbolnă­vește".
Mai multă relaxare și mai puține obligații - aceasta este calea care ne duce spre calm și fericire. Căci cine trăiește necontenit în viteză maximă nu mai are răgazul să se bucure de momentele fericite - presupunând că goana lui fără sfârșit îi mai permite să le perceapă. De altfel, principiul rămâne valabil și în ce privește lucru­rile frumoase din viața noastră: nu putem adăuga mai multe ore la cele 24 ale zilei. De aceea, a opta pentru ceva înseamnă, în general, a refuza altceva, adică vom avea de ales între o seară romantică în doi sau o petre­cere, între încercarea de a picta un tablou sau o bere cu prietenii. Marea dificultate constă în a afla ce este într-adevăr important pentru noi.
Specialiștii britanici sunt de părere că, pentru a recu­noaște ceea ce este esențial în existența noastră, ar trebui să ne oferim în fiecare seară câteva momente de reflecție, să ne analizăm trăirile din cursul zilei, încer­când că aflăm ce a fost realmente important pentru noi și ce ne-a îmbogățit sufletește. De altfel, ei consideră că oamenii ar trebui să acorde gândurilor lor mai mult timp și mai multă atenție: "Trebuie să ne hotărâm dacă mai vrem să fim o țară a poeților, a gânditorilor teme­rari și a visătorilor, sau una a indivizilor obsedați de muncă și a birocraților". Căci zelul necontenit nu ame­nință doar să ne extenueze. Agitația neîntreruptă sub­minează totodată creativitatea și capacitatea de a inova. În schimb, cine își lasă gândurile să colinde liber își poate îmbunătăți aptitudinile creative cu 41%, demon­strează un studiu al Universității din California. Feno­menul este numit "dilatația zilei" (aceste răstimpuri de visare și gânduri libere). Sistemul ne îndeamnă să folosim pentru "dilatație" și momentele petrecute la o coadă la casă în supermarket, la ușa unui medic sau în așteptarea unei întâlniri oficiale. În loc să ne coordo­năm punctele din programul zilei în smartphone, să scriem e-mail-uri ori să citim ultimile știri, ar trebui să ne lăsăm gândurile să plutească încotro le place și să visăm. "La început va fi la fel de greu ca renunțarea la fumat, fiindcă suntem dependenți de distracții și folo­sim smartphone-ul pentru a purta un adevărat război contra plictiselii", spun specialiștii englezi. Însă inter­valele de așteptare sunt ideale pentru a reduce viteza cu o treaptă, a ne deprinde să trăim mai destinși și a e­xer­sa calmul. Poate că în final vom reuși să percepem tim­­pul ca pe o șansă de regenerare, în loc să-l "omo­râm".

Cele mai bune remedii contra stresului

* Mișcarea - mai ales în aer liber - are un efect po­zi­tiv asupra stării noastre de spirit. Căci lumina soa­relui blochează secreția de melatonină și stabili­zează valorile dopaminei și serotoninei, hormonii care ne creează o stare de bine.
* Credința poate muta și munții, se spune. Nu știm dacă o asemenea modificare a formelor de relief e po­sibilă, însă este un fapt dovedit că oamenii care cred în divinitate își depășesc crizele mai ușor decât necre­din­cioșii.
* Meditația este și un sinonim al relaxării. Însă cer­cetările de ultimă oră au pus în evidență faptul că recu­legerea lăuntrică acționează mult mai profund. Oamenii care practică meditația gestionează mai bine stresul și își controlează perfect emoțiile, dar nu numai atât. Ei beneficiază și de o protecție mai eficientă contra neuras­­teniei, pot suporta mai ușor durerile și sunt mai puțin expuși la hipertensiune arterială și depresii.
* Jurnalul personal ne ajută să privim cu deta­șare situațiile prin care trecem. Ne putem elibera de frus­trări, așternându-le pe hârtie.
* Lavanda liniștește nervii. Uleiurile ei eterice sunt conținute ca substanțe aromate în uleiurile pentru baie. Uleiul de lavandă poate fi administrat pe cale orală, sub formă de drajeuri ori de ceai.
* Remediile homeopate combat adesea cu bune rezultate încordarea și neliniștea interioară.
* O cură cu vitaminele complexului B și mag­neziu ajută în situațiile de stres acut, având o acțiune benefică asupra sistemului nervos.