O poveste cu urzici

Cititor Formula AS
Cum vine primăvara în Canada

Chiar dacă mai faci încă slalom printre mor­manele de zăpadă gri, gheață și mașini parcate aiurea pe trotuare, în momentul în care îți legi șnurul alb-roșu, de Mărțișor, la încheietura mâinii, sau îți pui da­rul primit, de la cineva drag, într-un loc special, ce­va se schimbă, ceva îți dă o speranță, ceva te bucu­ră și te face fericit. Chiar dacă suntem târâți de viață, voit sau nu, prin griji și necazuri, prin vârtejuri și fur­tuni sufletești, nu putem să nu observăm că primă­va­ra este după colț...
Locuiesc în Van­­couver de pes­te cinci ani. Și a­ici, luna martie vi­ne cu raze de soa­re calde și ju­­căușe, cu splen­­doare de cu­lori pas­telate, re­­văr­sa­tă din miile de bu­che­țele pline de gin­gă­șie: o bi­ne­cu­vân­tare a Dom­­nu­lui. Și aici, natura a re­­înviat și eu m-am bucu­rat când am zărit primii ghi­o­­cei, câteva gingașe zam­bile sau brândușe, un trifoi cu patru foi și multe alte flori ce se înalță, "cu­ra­joase"din pă­mântul încă rea­văn. Dar... poate o să zâm­­biți când vă spun cât de în­cântată am fost când am zărit, prin câteva locuri cu totul neprielnice, ră­să­rite, câteva... urzici. De cinci ani, în fiecare pri­mă­vară, întrebam pe unul și pe altul dacă au văzut ur­zici pe aceste me­leaguri. Desigur că localnicii nu știau dacă urzica e floa­re, buruiană sau po­mișor. Nu știau și se mi­rau când spuneam că urzicile sunt "trufan­da­lele"pri­măverii, la noi, la ro­mâni. De­veneau curioși când le spuneam cât sunt de să­nătoase și hmmmm... cât de gus­­toase sunt! Când am desco­perit locul cu pri­cina, câțiva curioși s-au oprit, s-au uitat mirați, au în­drăznit să se apropie și să întrebe: la ce sunt bune bu­ruienile as­tea piș­că­toare? Cum să faci pe un străin să în­țe­lea­gă că pentru noi, românii, ur­zica este o deli­catesă a primăverii, ba chiar și o plantă medicinală? Dar faptul că sunt și "ecologice", ceea ce pentru ei repre­zintă o siguranță pentru sănă­tate, i-a convins și chiar m-au întrebat cum se pre­gătesc. Odată culese, am adus în casă pri­măvara. Cu mirosul lor proaspăt și iute, am adus în casă un dor de țară, am adus în casă un pic de să­nă­tate, am adus în casă o mâncare care a primit nota 10, de la cei ce nu-i știau gustul.
Dar să revin la primăvară, că doar ea este "per­sonajul principal". Ceea ce îmi doresc eu, la acest în­­ceput de sezon, este ca tot anul să fiu caldă în su­flet, ca primăvara, chiar dacă afară plouă, să râd chiar dacă sufletul îmi plânge, să mai cred, chiar da­că sunt înșelată, să mă ridic, chiar dacă sunt dobo­râtă, să o iau de la început, așa cum și Crăiasa Pri­mă­verii își începe creația an de an, proaspătă și mereu în­floritoare. Liniștea și sentimentele pozitive sunt su­gerate de acest început de primăvară, care mă inspiră și la alte începuturi și încercări cât mai reu­șite.
Așa cum luna martie este un nou început de primăvară, și pentru voi poate fi un nou început de speranțe, vise, reușite și împliniri, chiar dacă în acest an, în jur nu mai este totul atât de "colorat". Cu toții știm că frumusețea vine din noi și că privirea senină, luminoasă, împrăștie lumină și în sufletul celui de alături. Asta vă doresc și vouă, dragi redactori și cititori ai acestei minunate reviste: să împrăștiați fericire și bucurie ce­lor din jur și, de ce nu, și nouă, românilor din străi­nă­tate, care vă sun­­tem cititori fideli. În pri­măvara asta, să fiți în ton cu pajiștile și co­pa­cii care vor fi în cu­rând înverziți și în floa­­re. Re­în­no­iți-vă, bucurați-vă!
DORINA CORNELIA ALDEA - Vancouver