Cu totul aparte. Nu semăna cu nimeni. Era unicat. Era conștient de lucrul acesta și se purta ca atare. A avut două mari plăceri: Viața și Teatrul! Când se alinta, îi plăcea să spună că și-a greșit cariera: trebuia să se facă muzician. Într-adevăr, avea o ureche cu un înalt grad de percepere și mânuia acordeonul ca un acrobat! Ciudat: în viață se cam bâlbâia, ceea ce pe scenă nu se-ntâmpla: "Nnu mmă bâl bâl bâi, am o exex pri vorbire mai lentă", explica el, cui se nimerea să-l asculte. Restaurantele Berlin, Athèné-Palace, Cina, Capșa, Ambasador, Mon Jardin, Carul cu Bere, Singapore, Peștera, Pescăruș, Mărul de aur, Podgoria, Mignion sau Frații Chivu, Mc. Monis, Șarpele Roșu au fost sediile unde trona, oficia, cânta, împreună cu prietenul său Gigi Dinică, duios acrișorul șlagăr, unde recunoștea, fără să-l oblige nimeni, că: "Am mai făcut câte-o beție/ am mai iubit niște femei/ m-am vândut la galerie/ pentr-un bilet de câțiva lei". Nu frecventa bombele. Avea oroare de sordid. Părea și era deasupra coteriilor, bârfelor, intrigilor. Părea că n-are ambiții. Da impresia că nu-l interesează succesul. Era singurul care lângă Mircea Șeptilici nu părea șofer sau electrician. Deși era din Ghimbav, un sat de lângă Brașov, avea o eleganță înnăscută, englezească. A făcut în tinerețe o pasiune devastatoare pentru o tânără olteancă năbădăioasă, ce l-a părăsit pentru un superb gay, ceea ce i-a distrus pentru o periodă de timp moralul, găsind uitarea în alcool. Nu scria poezii, dar ar fi putut. Îi plăcea să joace rolul cinicului. A avut de toate: haine elegante, conturi bancare, roluri, femei, prieteni, bicicletă, motoretă, chiar și o pușcă, cu care se lăuda că îl așteaptă pe proprietarul apartamentului unde locuia, dar mai ales simpatie unanimă, ceea ce nu l-a făcut să fie nici suficient, nici îngâmfat. Părea comod și totuși a fost extrem de autentic într-un rol ingrat: Solonâi, din "Trei Surori", și a făcut un mare succes cu un rol ce până la el părea ingrat: Arzăreanu, din "Plicul" de L. Rebreanu. Și-a cheltuit, cu zâmbetul pe buze, talentul în nenumărate emisiuni efemere TV, unde cânta cu nonșalanță, alteori patetic, muzici care îți înmuiau sufletul. S-a dus ca un domn plictisit de viață. Nu pot să cred că ne-a părăsit.
CANDID STOICA