Tradiție și fast
E imposibil ca, uitându-te la Sanremo (eu nu m-am despărțit cinci zile de televizor), să nu faci comparație cu festivalurile românești. Nu voi face nicio trimitere directă, doar că am rămas cu gustul amar al rudei sărace, care privește pe furiș, pe fereastră, la ospățul din sala de bal a castelului... Fastul a fost nota dominantă a competiției, de la început până la sfârșit: eleganță scenică, stil, lumini, lume avizată, iubitoare de muzică (în primele rânduri stau întotdeauna oficialități locale, realizatori și prezentatori renumiți ai emisiunilor de marcă de la posturile importante de televiziune italiene, dar și juriul, ce a avut în componență, printre alții, pe Nicoletta Mantovani, văduva renumitului tenor Luciano Pavarotti). Și flori, multe flori, lăudate de însuși primarul orașului Sanremo, ceea ce a făcut ca de-a doua zi să le crească prețul la bursă... În ciuda anotimpului rece, mulți fani ai muzicii au așteptat afară, la intrarea în celebrul Teatru ARISTON, să-și vadă pe viu idolii - monștri sacri sau doar tineri interpreți, abia lansați la concursuri gen "X Factor". Italienii sunt "nebuni" după muzica lor ușoară, știu melodiile pe de rost, nu o dată sala cântă împreună cu interpretul, semn că muzica e sufletul lor!
Așa suflet, așa ofertă! Nimic din ce s-a petrecut la Sanremo nu a fost în exces, nimic n-a fost ales ori făcut la întâmplare, a fost un festival construit îndelung. Totul s-a petrecut conform unor sondaje de opinie și unui studiu de piață întreprinse cu mult înainte. În fiecare zi a festivalului s-au făcut calcule de audiență. Am remarcat cu câtă seriozitate, chiar încrâncenare, s-au desfășurat primele discuții și ce prompte au fost reacțiile din mass-media italiană, în care s-au întors pe toate fețele fiecare gest, glumă sau pas făcute de interpreți, invitați, prezentatori....
În ce-i privește pe aceștia din urmă, Luciana Littizzetto (actriță) și Fabio Fazio (realizator TV și imitator) au fost "căutat-populari", guralivi și colocviali, au bârfit ca la coadă, au spus glume, lumea a râs cu lacrimi, s-au certat, au gafat, au fost sensibili... Priza lor la public și la critici a fost răsunătoare, încât li s-a propus, deja, să prezinte și ediția de anul viitor...
Iubire și pace
În ce-i privește pe interpreți, în concurs, la categoria "consacrați", au intrat 14 soliști, duete sau formații, iar la categoria "tineret", opt interpreți, abia cunoscuți. Melodiile originale au fost compuse de autori italieni și au fost prezentate în primă audiție absolută.
Ce-i drept, nici anvergura participanților, nici cea a prezentatorilor nu a semănat prea mult cu edițiile din anii de glorie ai Festivalului de la Sanremo, când Domenico Modugno, Gigliola Cinquetti, Bobby Solo, Sergio Endrigo, Adriano Celentano, Toto Cutugno, Ricchi e Poveri, Iva Zanicchi, Eros Ramazzotti, Giani Morandi, Umberto Tozzi, Massimo Ranieri, Ana Oxa, Fausto Leali sau I Pooh câștigau ediție după ediție, oferind lumii întregi melodii nemuritoare.
Fiecare interpret sau trupă a avut de interpretat câte două melodii, care au fost votate, iar a treia zi, când s-au făcut cunoscute rezultatele votului, a rămas în concurs doar o melodie, cea cu punctajul mai mare. Melodia aleasă a mai fost interpretată o dată, live. Și, uite-așa, fiecare interpret, indiferent de categoria pe care a reprezentat-o, a cântat până în ultimul moment, adică până în seara galei. Orchestra, dispusă extrem de interesant, cu fața la public, pe un plan inclinat, închipuit ca o scară ce urcă, a avut la fiecare melodie câte un alt dirijor(!). Cântecele au oscilat între linii melodice cu tentă clară de șlagăr, dar și compoziții în care textul era relevant. Mesajul transmis ar fi, poate, o altă caracteristică a acestui festival. Dragostea, fidelitatea, pacea lumii, grija pentru năpăstuiții sorții, dar și concilierea, lupta împotriva agresării femeilor s-au regăsit, fie în textele melodiilor, fie în replicile prezentatorilor, fie în discursurile invitaților, fie în dansul celor 52 de femei conduse de Luciana Littizzetto, ca-ntr-un manifest pentru întreaga omenire.
Câștigătorii
Premiile au fost următoarele: premiul pentru secțiunea tineret a fost câștigat de Antonio Maggio (născut în 1986) pentru melodia "Mi servirebbe sapere", o melodie antrenantă și primită cu ovații de întreg publicul din sală. Marele premiu al festivalului i-a revenit lui Marco Mengoni (născut de Crăciun, în 1988, câștigător în 2010 al concursului "X Factor") care a ridicat, și el, sala în picioare, prin interpretarea de excepție a melodiei cu care va ieși câștigător, "L'essenziale". Cu o tunsoare și-un look ușor retro, emoționat până la extrem, Marco i-a convins cu ambitusul vocii și farmecul personal pe cei care l-au votat, s-o facă cu toată inima. Trofeul îi va fi înmânat de chiar primarul orașului. Locurile 2 și 3 au revenit trupelor "Elio e le Storie Tese" (premiul criticii) și "I Moda".
Invitații
Ca la orice festival care se respectă, și Sanremo a avut, în fiecare seară, invitați de marcă (cu excepția trupei "Ricchi e Poveri", care nu a putut fi prezentă, din pricina decesului, chiar în prima zi a festivalului, al fiului unuia din componenții trupei): Toto Cutugno, Carla Bruni, Al Bano (care a și primit un trofeu pentru întreaga sa carieră), dirijorul englez Daniel Harding (directorul Filarmonicii Scala din Milano), balerinul Lutz Forster, pianista de 16 ani Birdy (un mare talent, un fenomen muzical), ex-fotbalistul Roberto Baggio, iar în ultima seară, a fost prezent și Andrea Bocelli (care a cântat "La voce del' silenzio", acompaniat la pian de fiul său cel mare, Amos, în vârstă de 18 ani).
În concluzie, un Sanremo fastuos, bogat în nume celebre și muzică bună, dar mai ales în bucurie și emoție.