La ordinul ministrului de Interne Radu Stroe, prefectul de Harghita, Jean-Adrian Andrei, a dispus recent respectarea legii și îndepărtarea steagului așa-zisului Ținut Secuiesc de pe toate primăriile, școlile, căminele culturale și de pe celelalte instituții ale statului. Prefectul de până mai ieri al Covasnei, Codrin Munteanu, mazilit "prin avansare", în mod regretabil, de premierul Victor Ponta, pentru a face, și domnia sa, hatârul UDMR, dispusese cu mult timp înainte și câștigase în instanță aceeași rânduială logică și de bun simț: coborârea steagului celor 300 de autodeclarați secui, de pe frontispiciul instituțiilor publice. Mai mult sau mai puțin forțat de funcție, fostul prefect udemerist de Covasna, Gyorgy Ervin, a câștigat și el, irevocabil, la Curtea de Apel Brașov, anularea hotărârii Consiliului local din Târgu Secuiesc, privind înființarea drapelului și fanionului municipal. Așadar, se poate. Dacă își propune să facă ordine legală în simbolistica statului, instituția prefectului este eficientă și bate de la distanță toată demagogia electorală de la Budapesta, capitala europeană ai cărei miniștri și ambasadori macină zi de zi făina mucegăită a revizionismului. Lucrând profesionist, liderii extremismului maghiar au adoptat Planul A și Planul B în materie de "statalitate" ungară pe teritoriul României. Altfel spus, dacă steagul așa-zisului Ținut Secuiesc cade, vor rămâne în loc, mai puțin vizibile, dar cu aceeași semnificație, drapelele orașelor și județelor. Dar fostul prefect Munteanu, jurist de înaltă ținută, a atacat în justiție și drapelul județului Covasna, și este doar o chestiune de timp până când acest drapel și, ulterior, și altele vor fi declarate ilegale de către instanțele de judecată. În acest context, un prestigios istoric, profesorul Nicolae Edroiu, directorul Institutului de Istorie "George Barițiu" din Cluj-Napoca, al Academiei Române, și un istoric ardelean la fel de cunoscut, cercetător la Arhivele Naționale din Cluj-Napoca, Vasile Lechințan, au acceptat să-și spună cuvântul în dezbaterile privind steagul secuiesc și autonomia teritorială pe criterii etnice, subiecte care au stârnit multe emoții în societatea românească.
"Steagul așa-zisului Ținut Secuiesc emite pretenții! Pretenții de teritorialitate!"
- A existat vreodată în istorie o entitate administrativă cu numele "Ținutul Secuiesc"? De unde-și trage rădăcinile această "Terra Siculorum"?
- "Ținutul Secuiesc" nu a existat. Reunirea celor trei județe într-o singură regiune sau într-un singur ținut s-a făcut pentru prima dată sub comuniști, în 1952, de către Petru Groza, la ordinul lui Stalin, sub numele Regiunea Autonomă Maghiară. Această regiune cuprindea județele actuale Covasna, Harghita și Mureș - exact ceea ce este revendicat sub numele de "Ținutul Secuiesc". Unii lideri maghiari din țară și din Ungaria doresc, practic, o întoarcere în timp; ei sunt dispuși să privească mereu înapoi, nu înainte; ei nu se modernizează. Au o gândire tribală, parcă ar vrea să se întoarcă în Evul Mediu.
- La recensământul din 2011, s-au declarat în jur de 300 de secui. Putem institui un întreg "ținut" numai cu populația unui cătun?
- Sigur că nu putem! Dar toată retorica liderilor udemeriști invocă așa-zisul "Ținut Secuiesc", în relație directă cu modelul istoric al Țării Bârsei, Țării Făgărașului, Țării Oașului etc. Tot așa este și "Țara Secuilor" - încearcă ei să dezinformeze opinia publică. "Ce aveți cu noi, domnilor"? spun ei. "Nu vedeți că urmăm un exemplu luat de la români?". Nici vorbă de "exemplu"! "Țările" românești nu sunt stabilite pe criterii etnice, ci geografice! În Țara Bârsei au trăit și sași. În Țara Maramureșului au trăit și maghiari și evrei. Nu putem veni astăzi să mergem pe denominare etnică, într-o organizare administrativă. Dar dânșii nu vor să înțeleagă. De aceea se hazardează să arboreze un însemn etnic, cum este steagul secuiesc, cu semiluna și soarele, pe instituțiile publice ale teritoriului românesc. Cum ar putea fi acceptat acest lucru? N-au decât să-l afișeze pe asociațiile lor culturale, pe sediile uniunilor lor de creație, pe balcoane, la porți, la sărbători câmpenești, la mitinguri și festivaluri culinare și folclorice etc. Dar nu pe primării și pe sedii ale consiliilor locale și județene românești ori pe agenții guvernamentale sau școli. Pe acestea se pun numai drapelul național și drapelul UE. Nici drapelul NATO nu se pune, decât pe unitățile militare!
- Mulți se întreabă dacă acest steag secuiesc nu este steagul unei statalități mascate. Nu sugerează el un stat în stat, un "cal troian" în centrul statului român?
- Într-adevăr, sub pavăza reprezentării etnice, acest steag încearcă să pretindă, prin afișare, o semnificație teritorială în numele unei etnii. Acest steag emite pretenții! Pretenții de teritorialitate! Ăsta-i tot jocul lor, asta-i realitatea! Din păcate, guvernanții de până acum, din 1992 până azi, au închis ochii la dezvoltarea acestor demersuri autonomiste pe criterii etnice. Asta nu înseamnă că încercările guvernanților de azi, de restaurare a autorității statului, trebuie interpretate ca acte de "agresiune" naționalistă ori de persecutare a unei etnii. Ceea ce fac astăzi prefecturile, la ordinul Ministerului de Interne, al Guvernului român, este restabilirea legalității și nimic mai mult! Suntem cetățenii unui stat european care, de veacuri se conduce prin legi, prin constituții, iar legile trebuie respectate, atât la Bruxelles, la București, la Budapesta, cât și la Odorhei sau Sfântu Gheorghe. Există o lege a stemei naționale, a drapelului și a celorlalte însemne ale statului, care nu are cum să nu fie respectată pe teritoriul național. Dacă acești lideri cu dublă cetățenie acționează ilegal, sfidând statul român, trebuie să ne întrebăm: pentru cine lucrează? Pentru comunitatea secuilor de rând, care i-au ales, și care își văd de viața lor în mod pașnic, alături de români, sau pentru statul care le-a dăruit atât de "generos" cealaltă cetățenie?!
"Statul român nu poate fi sfidat fără limite, prin încălcarea deliberată a legilor"
- Liderii maghiari lansează acuzații de "naționalism" la adresa guvernanților români, a membrilor societății civile și a unei părți din mass media. Există un naționalism atât de agresiv în România?
- Dar ceea ce fac dânșii nu este naționalism? Nu știu cum văd dumnealor paiul din ochiul altuia, dar adevăratul, desuetul naționalism este acolo, la ei... Când noi încercăm să respectăm legile, să punem ordine în societate, este naționalism, iar când ei fac tot ceea ce fac pe criterii etnice, afișează drapele străine, sfidând statul român, nu este naționalism? Ce fel de dublu standard este acesta?
- Un act vădit antiromânesc este editarea recentă a așa-zisului manual de istorie a secuilor. Cum comentați apariția acestei tipărituri, mai mult politice, decât istorice?
- Manualul respectiv este o formă de propagandă naționalistă, prin care se încearcă, în rândul tineretului școlar, o diversiune a celor care l-au elaborat. Sunt acolo o serie de lucruri care nu concordă cu realitățile istorice, o serie de falsuri intolerabile. Numit "manual ajutător" la studiul istoriei, volumul este o culegere de pagini pur propagandistice despre acest așa-zis Ținut Secuiesc, care ascunde multe nenorociri, dintre care gravele atrocități la adresa românilor, din partea secuiască/maghiară, și care ar trebui asumate cu demnitate, nu ascunse sub preș.
- Nu este prea târziu pentru refacerea autorității statului român în zona controlată atât de strict de UDMR și Budapesta?
- Nu este prea târziu, dacă legea va fi aplicată cu fermitate. Aceste județe sunt, totuși, parte a statului român, iar autoritatea acestuia trebuie să se manifeste la fel ca în toate zonele țării. Drepturile culturale, politice, religioase, civice ale maghiarilor din aceste zone sunt un patrimoniu al României, nimeni nu se va dezice de aceste libertăți și de discriminările pozitive aplicate cu bună știință comunităților minoritare. Dar statul român, național și unitar, nu poate fi sfidat fără limite, prin încălcarea deliberată a legilor. Orice încercare de nesocotire cu dispreț a legilor, atât din partea liderilor maghiari din România, cât și a celor din Ungaria, nu poate avea finalitate.