Perspectiva exploatării gazelor de șist (neconvenționale) i-a împărțit pe români în două tabere: unii sunt contra operării lor (și sunt catalogați de tabăra adversă ca "susținători ai intereselor Rusiei”), ceilalți sunt pentru operarea lor (și sunt catalogați de tabăra adversă ca "susținători ai intereselor SUA"). Însuși primul ministru, Victor Ponta, era văzut până mai ieri ca un ecologist ce se opune contractelor cu Chevron, în timp ce astăzi are mai degrabă un discurs de petrolist, fiind de acord cu dezvoltarea proiectelor de explorare/exploatare. O comisie de experți din cadrul Academiei de studii economice a organizat recent la București o audiere publică pe tema: "Explorarea și exploatarea gazelor de șist în România - încotro?”, audiere organizată în cadrul proiectului "Gazele de șist - o nouă provocare”, dezvoltat de Asociația Alma-Ro și de Coaliția pentru Mediu. Au luat parte 18 "martori” pro și contra, iar principala concluzie a fost: "Acordurile petroliere de explorare-exploatare a gazelor de șist, aprobate pentru Chevron, sunt în afara Legii petrolului, deci sunt ilegale. În consecință, ele trebuie să fie de urgență anulate. În lipsa Strategiei Naționale de dezvoltare și fără definirea Interesului național, avizarea unei investiții de tipul valorificării gazelor de șist este inoportună”. Doctorul în economie Petre Prisecaru, cercetător principal în cadrul Institutului de Economie Mondială al Academiei Române, cu o vechime în cercetare de 43 de ani, specializat în energie, ne oferă, în cele ce urmează, argumente științifice imbatabile în favoarea renunțării la această aventură riscantă, a gazelor de șist.
"Primul Ministru român luase o măsură promițătoare, dar și-a schimbat atitudinea, sub influența lobby-ului firmelor americane implicate"
- Ce sunt gazele de șist și care sunt rezervele estimate în SUA și Europa?
- Definiția generală a gazelor neconvenționale, gaze de șist (shale gas), se referă la acele acumulări de gaze naturale care nu pot fi produse comercial prin tehnologii comune de explorare și producție și care sunt cantonate în rezervoare cu permeabilități și porozități reduse, ce nu permit curgerea decât prin aplicarea fracturărilor hidraulice și săpării de sonde orizontale sau multilaterale. Explorarea și exploatarea gazelor de șist a debutat la mijlocul anilor '90 în SUA, unde rezervele sunt estimate la circa 24,4 trilioane metri cubi. Rezervele pentru Europa au fost estimate între 18-35 trilioane metri cubi, iar interesul exploatării lor urmărește reducerea dependenței de importul de gaz din Rusia. Reticența multor state vestice este legată însă de impactul ecologic ridicat al tehnologiei de extracție - fracturarea hidraulică (fracking). Această tehnologie necesită cantități enorme de apă, milioane de litri la fiecare sondă, resursă deficitară în România. Tehnologia provoacă probleme legate de evacuarea apei reziduale, care conține circa 600 de substanțe chimice, dintre care multe dovedite cancerigene, de contaminarea pânzei freatice, de producerea unor cutremure mici, de suprafață. În plus, Europa are o structură geologică mai puțin favorabilă, cu depozite la adâncimi mai mari; are o densitate mai mare a populației, iar drepturile de exploatare aparțin statului. Nu există experiență și capacitate de fracționare comparabilă cu SUA, costurile sunt mai mari și competitivitatea mai redusă, reglementările de mediu sunt mai severe. Pentru estul Europei, estimările au fost mult exagerate. Spre exemplu, Polonia ar avea rezerve de 350-750 miliarde metri cubi, conform unei estimări de acum un an, de 7-15 ori mai mici decât estimase anterior Administrația pentru Informații în Energie din SUA. Cu toate acestea, Polonia ar avea rezerve de 10 ori mai mari decât România. Exagerarea estimărilor, inclusiv de către Departamentul de Energie al SUA, se datorează faptului că firmele implicate sunt cotate la bursă, dar și din cauză că metodologiile folosite sunt incorecte. Deja este cunoscut că rezultatele explorărilor din Polonia au fost extrem de dezamăgitoare, situația putându-se repeta și în România.
- Care sunt țările unde s-a interzis explorarea/ exploatarea gazului de șist?
- Metoda fracționării hidraulice a fost interzisă în Franța, Irlanda și Bulgaria, dar există opoziție și în Germania și Marea Britanie. Primul ministru român luase o măsură promițătoare, mă refer la acel moratoriu din vara anului trecut, dar și-a schimbat atitudinea, sub influența lobby-ului firmelor americane implicate, care se face și prin politicieni; în fond, lobby-ul este un trafic de influență oficializat. După părerea mea, România, care se află deocamdată în faza de explorare, ar trebui să mai aștepte, deoarece se conturează dezvoltarea unor noi tehnologii, mai performante și mai puțin poluante. Potrivit companiei Exxon/Mobil, fracturarea curată, fără utilizarea de produse chimice, ar putea fi disponibilă, la scară comercială, în circa doi ani (2014). Noile metode permit, pe de o parte, o concentrare mai bună a presiunii fluidului de foraj, iar, pe de altă parte, o reducere semnificativă a consumului de apă. În plus, se află în curs de testare numeroase alte metode de extracție, care nu necesită substanțe chimice sau biocide, ci substanțe acceptabile din punct de vedere biologic. Pe fond, aprobarea pentru foraje, acordată recent de guvern, nu înseamnă mare lucru. Îngrijorător este că guvernele trecute, care au perfectat contractele cu Chevron, au ales concesiunea, în locul împărțirii producției, care ar fi fost mai profitabilă pentru stat. Legea concesiunilor trebuie modificată, nivelul acestora este deocamdată simbolic; statul pierde enorm și, dacă nu mă înșel, are mare nevoie de bani (măcar pentru construirea de autostrăzi).
"În România, în special în zona Vasluiului, nu avem apa necesară exploatării pe scară largă a gazelor de șist"
- Numiți, vă rog, câteva dintre consecințele exploatării gazelor de șist asupra mediului.
- Exploatarea gazelor de șist este mult mai poluantă decât cea a gazului natural și cu consecințe extrem de negative. Emisiile de CO2 în atmosferă, cu mare impact asupra încălzirii globale, sunt cu peste 20% mai mari decât la exploatarea cărbunelui. În SUA s-a demonstrat, cu măsurători de la sol și din avion, că scăpările de gaz în atmosferă sunt în jur de 9% din tot gazul exploatat, față de 2,5%, cât estimase Agenția de Protecție a Mediului (EPA). Pe de altă parte, în România, în special în zona Vasluiului, la "polul secetei”, unde Consiliul Județean a dat deja undă verde forajelor, nu avem apa necesară exploatării pe scară largă a gazelor de șist; cu tehnologia depășită a fracturării hidraulice propusă de Chevron, scoatem din circuitul agricol și turistic suprafețe mari, poluarea este extrem de ridicată, iar pericolul cutremurelor de suprafață nu este de neglijat. În fine, mă întreb de unde va lua apă firma Chevron și în celelalte perimetre concesionate? La exploatările propuse în Dobrogea, nu poate folosi apa de mare, ar trebui desalinizată și nu rentează. Până la urmă, Dobrogea are deja o centrală nucleară și o grămadă de generatoare eoliene! Îi mai lipsește exploatarea gazului de șist și putem spune adio turismului pe litoral!
- Se spune că intrarea României în "Clubul Gazelor de Șist” ar poziționa țara noastră pe o axă a țărilor independente energetic. Ca specialist în energie, ce recomandare faceți guvernului?
- Nu recomand intrarea României în așa-zisul "Club al Gazelor de Șist"; recomand un accent deosebit pe energiile verzi, iar în locul gazului de șist propun acordarea unei atenții mari biogazului și culturilor energetice (2-3 milioane de hectare depreciate și nefolosite pot fi destinate acestui scop). A miza prea mult pe gazele de șist aduce cu jocul riscant, la ruletă, dintr-un cazinou. Ar trebui să fim mai realiști și să valorificăm potențialul de resurse regenerabile și, dacă se va putea, să terminăm investiția de la Cernavodă. Gaz natural se va putea importa în cantități mari, în viitorul mai îndepărtat, din Iran și Irak, unde există rezerve imense, dar contextul geopolitic actual nu este unul favorabil. Și "Nabucco” rămâne un proiect de importanță redusă pentru noi. Pe de altă parte, nu exclud nici importul din Rusia, dar la prețuri rezonabile și nu umflate la maximum, ca în prezent.
"Atitudinea Comisiei Europene, care vrea să ne bage pe gât, cu orice preț, așa-numita «liberalizare a prețurilor» la gaz și electricitate, este condamnabilă"
- De ce nu se concentrează guvernul pe rezervele de gaz natural din Marea Neagră, lăsând gazul de șist pentru mai târziu?
- După opinia mea, rezervele de gaz natural din Marea Neagră sunt și ele umflate, pentru ca firmele implicate să-și vândă acțiunile bine la burse, deci să obțină profituri mai mari; nu știu ce mari avantaje are statul nostru din concesiunile acestea. Dacă prețurile de livrare vor fi aliniate la cele de import, atunci nu văd nici un avantaj. Condamnabilă este atitudinea Comisiei Europene, care vrea să ne bage pe gât, cu orice preț, așa-numita "liberalizare a pieței și prețurilor” la gaz și electricitate, care înseamnă numai majorarea aberantă a prețurilor în beneficiul producătorilor și distribuitorilor (OMV, Gaz de France, EON). Impactul pe consumatorii casnici și pe cei industriali va fi extrem de negativ. Comisia Europeană vrea să ne aliniem prețurile interne ale gazului la cele de import din Rusia, exagerat de mari, pe care le consideră reprezentative. Aberant. Nu există prețuri reprezentative la gazul natural, ca la țiței, există o multitudine de contracte cu o mulțime de prețuri. Se pare că lobby-ul distribuitorilor de gaz din România făcut la Bruxelles dă rezultate, sub lozinca profitul înainte de toate (nu contează că nu au investit nimic pentru modernizarea rețelei de distribuție).
- Într-o fotografie NASA, luată din spațiu, mii de facle aprinse indică enormele concentrări de sonde de gaze de șist din SUA. Asta ne așteaptă și pe noi?
- Arderea la faclă este foarte poluantă; în tot Orientul Mijlociu, în loc să recupereze gazul de sondă (petrolier), care este de regulă butan sau propan, și nu metan extrem de poluant, ca în situația gazului natural, companiile petroliere preferă să-l ardă în atmosferă. Am văzut treaba asta și la noi, în zona Moinești și chiar la rafinării. Procedeul este caracteristic și gazelor de șist. Spre exemplu, în Dakota de Nord, volumul gazelor arse la faclă a sporit cu 50% în 2012, iar în Texas, numărul permiselor de ardere s-a mărit de peste 6 ori în doi ani. Volumul de gaze arse la faclă s-a triplat în SUA în ultimii 5 ani, contribuția acestora la încălzirea globală fiind semnificativă, dar totuși, SUA sunt doar pe locul 5 în lume la aceste arderi, după Rusia, Nigeria, Iran și Irak. Arderea la faclă are la bază o motivație strict economică, considerentele ecologice fiind complet ignorate. Evident că procedeul este poluant, afectează calitatea aerului și accentuează efectul de seră. În cazul României, nu contează dacă faclele se vor vedea din satelit sau nu, contează că vom contribui și noi la agravarea efectului de seră, cu consecințele sale devastatoare pe plan climatic.
- În fine, ar trebui să ne întrebăm cu glas tare, să ne audă și guvernanții: merită să plătim orice preț pentru dezvoltare?
- Nu merită să plătim orice preț pentru dezvoltare, pentru locuri de muncă și independență energetică. Ultimul concept este o poveste frumoasă, îl bântuia pe Ceaușescu și văd că-i chinuie și pe unii politicieni români; de fapt, nici SUA și nici UE nu pot deveni independente pe plan energetic. Chiar și conceptul solidarității între statele membre UE a rămas o vorbă goală în domeniul energiei; fiecare se descurcă cum poate, iar România se descurcă cel mai rău în raporturile cu Rusia. Poate este cazul să fim mai pragmatici, mai realiști și mai diplomați în raporturile cu Rusia, dar și cu China și alte state din afara UE.