Manifestările ectoplasmatice preocupă omenirea de sute de ani

Andrei Cheran
Fenomenele ectoplasmatice au preocupat asi­duu metafizica, dar și știința începutului de secol 20.

În ciuda criticilor celor mai se­vere, realitatea fenomenului nu a putut fi pusă la în­do­ială. Câți­va mediumi cu însușiri extrasenzoriale foar­te pu­ternice au dat credibilitate fenomenului.
Dar ce este ectoplasma? Celebrul neurolog ger­man dr. Albert von Schrink-Notzing dădea urmă­toa­rea ex­plicație: "Din corpul unui medium se exte­rio­rizează o substanță, la început amorfă sau polimorfă. Această substanță se constituie în diverse reprezentări, care, de obicei, înfățișează oameni fragmentați sau părți de corpuri omenești. Că la mijloc este o substanță ga­zoasă, li­chi­dă sau solidă, ea dă naștere aceluiași tip de re­prezentări ce pot fi asociate cu membre, fe­țe, făpturi umane complete, une­ori chiar și de animale. Aces­te materializări, care ema­nă prin gura mediu­mului sau prin altă parte a cor­pului său, sunt foarte foto­genice și, uneori, luminoa­se!”.

Semnătura lui Napoleon

În Anglia, unul dintre cei mai cunoscuți producători de ectoplasme a fost mediumul Daniel-Douglas Home, prin gu­ra căruia ieșeau de obicei mâini de oameni care deplasau o­biec­­te. Aceste mâini erau cel mai ades vaporoase, reci și iner­­te, dar și calde și vii. În tim­pul unei ședințe de mate­ria­lizări, dată de Douglas Home la Tuileries, în fața îm­păratului Napoleon al III-lea și a îm­părătesei Eugenia, a apă­rut o mână de cu­loare al­băs­trie, bine constituită, chiar elegantă, foar­te asemănă­toare cu aceea a lui Napoleon I. Toți cei de fa­ță au văzut cum mâna aceea a luat un creion care se afla pe o masă și a început să scrie pe o foaie de hârtie. Sunetul scrisului a fost au­zit de toți. Când mâna plutitoare a dus hârtia împărătesei, aceasta s-a retras înfricoșată în scaun. Era semnătura lui Napoleon I.

Mumia de 19 ani

Un alt medium celebru al vremii a fost (în anul 1900) poloneza în vârstă de 19 ani Stanislava Tomczyk. Pentru a fi ex­clusă orice fel de înșelătorie, ea era îm­brăcată cu un soi de învelitoare, un fel de salopetă fără buzunare. Uneori i se înfășurau cu voaluri în formă de plasă și fața și mâinile, ca unei mumii. Înainte de șe­dință, era consul­tată corporal. Precauții deșarte, pentru că fata emitea, fără greș, ecto­plasmă, un soi de substanță vapo­roasă, care îi curgea din gură și lua forme ome­nești. Din păcate, ectoplasma nu a putut fi studiată niciodată în laborator, pentru că se risipea prea re­pe­de în aer.

Eusepia Paladino și laureații premiului Nobel

Napolitana Eusepia Pala­dino a fost, se pare, cea mai im­por­tantă dintre marii me­diumi ai în­ceputului secolului 20. Extrem de inteligentă, dar și de prevă­ză­toare, solicita, înaintea ședințelor de materializări, să fie controlată corporal în amănunt, pentru a nu exista suspiciune de înșelăciune. În felul acesta, a convins mulți sceptici că fenomenele produse de ea erau de natură para­normală. Profesorul Cesare Lombroso, un psihi­atru italian de renume, s-a numărat printre oamenii de știință care, participând la materializările Eusepiei, a trecut din tabăra scepticilor în aceea a celor convinși.
Eusepia Paladino opera de obicei în obscuritate. Ea producea aproape întotdeauna forme umane incom­plete, mâini cu contur indecis, capete cu formă neclară, deși, uneori, crea și apariții întregi, cu înfățișare uma­nă. Ea a fost studiată de nenumărați savanți și meta­fizicieni. Una din cele mai ce­lebre materializări izbu­tite de ea s-a petrecut în anul 1902, pe 1 mai, la Pa­ris. În odaia scufundată în întuneric, plină de asistenți distinși, a apărut, dintr-o dată, o formă feminină, acompaniată de un copil. Această dublă apariție a constituit episodul cel mai extraordinar al mediumni­tății Eusepiei. Iată împreju­rarea, descrisă de pro­fe­sorul francez Jean Morselli: "Abia ne ocupasem locu­rile, când perdelele din dreptul ferestrei s-au dat la o parte, și în spațiul creat de ele, am văzut apărând o femeie care ținea în brațele ei un copil, pe care încerca să îl legene. Femeia purta pe cap o bonetă albă, care îi aco­perea tot părul, lă­sând ve­derii o față ovală, cu frun­tea înaltă. Copilul părea să aibă trei ani. Avea părul tăiat scurt și își ridi­case capul în sus, spre fe­meia ce îl privea cu multă iubire. Apariția a durat mai mult de un minut. Ne-am ridicat cu toții în picioare, apropiin­du-ne de vedenie. Înainte ca perdelele să se adune, ca­pul femeii s-a aple­cat puțin în jos, în vreme ce capul copilului se legăna de la dreapta la stân­ga, încercând s-o sărute. De prisos să mai spun că sărutările se auzeau distinct. În tot timpul acesta, Eusepia a stat pe un sca­­un, legată de mâini și de picioare cu niș­­te ban­daje. Părea epuizată și îndu­re­ra­tă”. "În ce privește realitatea acestor apa­ri­ții”, spune doc­torul, "e inutil să mai co­­men­tez. Am asis­tat la un fenomen care s-a petrecut în­tr-un loc ales de partici­panți, unde se lu­a­seră cele mai riguroase pre­cauții în le­gă­tură cu mediumul și veșmin­tele sale”.
Faptul că Eusepia Paladino a fost ce­lebrată ca cel mai mare medium al is­toriei s-a datorat și unei împrejurări ex­cepționale: la ședințele ei de materia­lizări au participat cei mai sceptici observatori din câți ar fi putut exista: celebrii Pierre și Marie Curie, la­u­reați ai premiului Nobel pen­­tru chimie. Între anii 1905-1908, Pierre și Marie Curie au participat la toate ex­perimentele orga­ni­zate sub tutela Institutului Ge­­ne­ral de Psihologie din Paris, în care Eusepia a fost cerce­tată cu cele mai avan­sate tehnici ale timpului, ieșind întotdeauna învin­gă­toa­re.