Scadență la credit

Ciprian Rus
Când ești client serios, nici banca, nici partenerii de afaceri nu îți au treaba.

O relație de ani de zile per­mite o amâ­nare la plată de câteva zile, permite o reeșalo­na­re, o scutire, alte și alte faci­li­tăți. La mijloc e încre­derea, promi­siu­nile de atâtea ori res­pec­tate în trecut. Dim­po­trivă, când nu e încre­de­re, stai cu zilele în aș­tep­tarea unui credit, faci zeci de dru­muri - ba mai tre­bu­ie un do­cument, ba mai tre­buie o semnătură, ba mai e ne­voie de un aviz, ba de o garan­ție, ba de o contra­ga­ranție.
În loc să stai frumos acasă și să vină bancherul sau partenerul cu propuneri la tine, faci cărare între diverse birouri și plimbi hârtii de colo-colo. Cam asta face, de câteva luni, România: cărare pe drumul dintre București și Bruxelles, ducând tot felul de scrisori de garanție privind respectarea statului de drept. Iar ultimul raport al Comisiei Europene (CE) privind Mecanismul de cooperare și de verificare (MCV) subliniază cât se poate de apăsat acest lucru: "Noul Gu­vern și-a făcut deja cunoscut angaja­mentul față de independența sistemului judiciar și supremația statului de drept în cadrul Acordului instituțional de co­laborare dintre președinte și prim-mi­nistru”. E vorba despre scrisoarea pe care Traian Băsescu avusese grijă să le-o înmâneze, în văzul întregii lumi, par­­tenerilor europeni în timpul Con­si­liului European de iarnă din decembrie. Prac­tic, subliniind în termeni pozitivi însem­nătatea acelui acord de coabitare, sem­nat de Victor Ponta și Traian Bă­ses­cu, Comisia Europeană îi ridică o minge la fileu președintelui, ca referință în con­textul garanțiilor legate de respectarea statului de drept.
Comentând recomandările Comisiei pe seama evoluției României din ultima jumătate de an, Băsescu a avut grijă să-și puncteze mica victorie personală, în vreme ce, înțelegând bine că fără acea scrisoare raportul CE ar fi fost infinit mai critic, premierul însuși a avut cu­vin­te de apreciere față de acordul de coa­bi­tare cu președintele, despre care a spus ca e un interes util, care-i ajută să lu­creze "pentru binele țării”. Ba mai mult, la întâlnirea recentă de la Bruxelles cu președintele Comisiei Eu­ro­pene, Jose Manuel Barroso, premierul a plusat cu o nouă scrisoare, pe care s-a angajat să o trimită liderilor europeni, semnată de președintele Băsescu și de șefii celor două camere parlamentare, prin care va cere o soluție pozitivă în martie, în privința intrării în spațiul Schengen.
Elegantă, Europa acceptă scrisorele și, cum s-a văzut acum, în cazul Mo­ni­torizării pe justiție, chiar le ia în serios. Numai că încrederea - iar Uniunea Eu­ropeană e, dincolo de interese politice și economice, în primul rând o chestiune de încredere - nu se câștigă prin pro­mi­siuni, ci prin respectarea lor. Aici, însă, dublul discurs practicat abil de premier între Bruxelles și Băneasa, cartierul Antenelor deținute de partenerii săi de coaliție, lasă loc la interpretări. Scadența la creditul acordat de "bancherii” de la UE României a cam trecut, iar reeșa­lo­narea s-a făcut în baza scrisorii de ga­ran­ție semnate de Ponta și Băsescu. La ur­mătorul termen, raportul Comisiei Eu­ropene va fi pe fapte, nu pe vorbe dulci.