IRINA BANDRABUR - "Implicarea românilor în problemele de mediu ne bucură foarte mult"

Purtător de cuvânt al organizației "Greenpeace România"

"Reactoarele de la Cernavodă sunt construite într-o zonă cu risc seismic, iar tehnica este învechită"

- Cea mai vizibilă campanie pe care o are în pre­zent Greenpeace România, purtată sub chemarea "pace verde", este cea legată de energia nucleară. Ca­re este de fapt bătălia și ce "pace verde" propu­neți?

- Pacea verde pe care ne-o dorim pentru România este producerea de energie curată, din surse regene­ra­bi­le. Putem să avem energie ieftină, fără să poluăm și fă­ră să distrugem natura. Din acest punct de vedere, bătălia noastră este în primul rând împotriva energiei nucleare. Una dintre campaniile noastre este de a opri construcția a două noi reactoare la Cernavodă, reac­toarele trei și patru. Ce ar trebui să știe românii despre reactoarele de la Cernavodă este că sunt construite într-o zonă cu risc seismic, iar tehnica este învechită. Canadienii nu le mai fac la ei, dar vor să ni le facă no­uă. De ce să dăm bani foarte mulți, pentru energie scumpă, foarte pe­riculoasă și nesustenabilă? În plus, uraniul, ma­te­ria primă, la un moment dat se va termina și va tre­bui să îl importăm. Doar aparent energia nucle­ară este ieftină, pentru că, de fapt, există cheltuieli co­la­­terale foarte mari. Și apoi, știm cu toții ce s-a în­tâm­plat la Cernobîl sau la Fukushima. Nu avem nevoie de așa ceva. Și pericolul nu vine doar de la reactoare. De­șeurile sunt la fel de pe­­riculoase. Au vrut să facă la Saligny un depozit pen­tru uraniul fo­losit, undeva la mai puțin de un kilometru de ca­sele oamenilor. Am con­tes­tat această hotărâre și am reușit să o oprim. Deo­cam­dată, deșeurile sunt ținu­te într-un buncăr de beton, tot la centrală, și mai sunt duse la fosta mină de la Bă­ița, în Apuseni. În urmă cu ceva timp s-a furat minereu radioactiv de acolo, secu­ritatea acestor deșeuri fiind o altă problemă. De ce să ne complicăm viața și să trăim cu posibilitatea unei ca­tastrofe, când putem investi în energie eoliană sau în energie solară?

- În ultimii ani s-a investit foarte mult în ener­gia eoliană. Dobrogea are deja câteva lanuri de elice uriașe, destul de inestetice. De ce ar merita să ne obișnuim cu ele în peisaj?

- În doar 3-4 ani, am dezvoltat un parc eolian care produce energie cât reactorul de la Cernavodă, la cos­turi mult mai mici și fără să polueze. Energia eoliană are un potențial uriaș în România, asta este vestea bună. În doar câțiva ani, am construit cel mai mare parc eolian din sud-estul Europei. Din păcate, in­ves­titorii de la noi se mișcă greu, din cauza birocrației: e nevoie de aproximativ 40 de avize pentru a porni un grup eolian. În timp, costurile se amortizează și ener­gia se va ief­tini. Este o resursă regenerabilă ce va fi din ce în ce mai ieftină, în timp ce alte resurse vor fi din ce în ce mai scumpe, pentru că se vor termina. De ce am pre­fera în locul unor astfel de soluții ceva costisitor și pe­riculos?

"Noi suntem împotriva exploatării gazelor de șist"

- O altă sursă nouă de energie sunt gazele de șist. Există dezbateri publice pe acest subiect, dar lu­cru­rile nu sunt deloc clare. Ce părere aveți despre acest nou gen de exploatare? Poate să fie o alternativă?

- Lucrurile nu sunt clare deoarece, la fel ca și în cazul exploatării cu cianuri de la Roșia Montană, când sunt în joc foarte mulți bani, siguranța și sănătatea oa­me­nilor ajunge iarăși pe ultimul loc. Noi suntem îm­potriva exploatării gazelor de șist. Este vorba, în pri­mul rând, de o metodă - aceea a fracturării hidraulice - care pe de o parte poate pro­voca cutremure și pe de altă par­te presupune un con­sum foar­te mare de apă. Acest con­sum de apă poate afecta în mod direct popu­la­ția, de la epuizarea resurselor de apă potabilă la afec­tarea agriculturii prin secetă și distrugerea unor eco­sisteme. Asta, pen­tru că la o astfel de ex­ploa­tare sta­tul pune la dis­po­zi­ția unei companii re­surse neli­mi­tate de apă. Nu în ultimul rând, se folosesc substanțe chi­mice peri­cu­loa­se, și noi, în acest mo­ment, nici nu știm exact cât de mare este gradul de toxicitate, com­pa­nia fiind protejată prin secretul in­dus­trial al ex­ploa­tării. Ace­le substanțe sunt in­jectate în pânzele freatice și pot ajun­ge să fie consumate oda­tă cu apa de către popu­lație. Am intrat, alături de câteva mii de bârlădeni, în proces îm­potriva com­pa­ni­ei care vrea să exploa­teze. Polo­nezii au acceptat acest tip de exploatare, dar ei nu sunt un exemplu bun pen­tru România la nivelul ex­ploatării energetice. De alt­fel, ei folosesc foarte mult hidro­car­bu­rile, care sunt o catastrofă la nivelul poluă­rii și al cos­tu­rilor. Un exem­plu bun poate să fie Bul­ga­ria, care a res­pins exploa­ta­rea gazelor de șist, sau Austria, unde populația este foarte implicată în luarea deciziilor ce țin de mediu.

"S-a tăiat foarte mult și este grav că jumătate din suprafața tăiată este în zone protejate"

- Austria a făcut curățenie în propria ogradă, dar și-a trimis țapinarii să taie fără milă pădurile noas­tre. În mare măsură, lor le datorăm un avertisment pe care l-am văzut la or­ga­ni­zația dumneavoastră: "În România, se taie 3 hec­tare de pădure pe oră!". De ce nu pu­tem să facem și noi or­dine?

- Atâta timp cât noul Cod Silvic este în discuție și deo­camdată pare mai permisiv de­cât cel vechi, avem o pro­blemă. Suntem în proces cu autoritățile, în­cercăm să ur­mă­rim ce se întâmplă. Am ce­rut lista aprobărilor pentru tă­ieri și Ministerul Mediului ne-a trimis la Rom­silva, în timp ce Romsilva ne-a spus că nu are o astfel de listă și ne-au trimis la minister. Așa că am dat în judecată ambele instituții. În acest moment, da­că tai și nu te prin­de ni­meni, ești negus­tor cinstit. Ar trebui un control mai strict și să nu se mai lase doar la la­titu­di­nea judecătorilor cazu­ri­le de tăieri la ras sau defri­șări. Deși se taie enorm, nu avem niciun caz de în­chi­soare. Cei de la organizația Ecopolis au investigat tăie­rile și au găsit 30 de mii de cazuri oficiale pedepsite doar cu amendă. Vă dați sea­­ma ce este pe lângă aces­­te cazuri penalizate ofi­cial! Ne trebuie un Cod Sil­vic fără ambiguități, care să pro­te­jeze pădurile. Iar res­pon­­sa­bi­litatea se împarte. Jan­dar­mii, de exemplu, aveau îna­inte atribuții și puteau să con­­troleze și să dea amenzi. Acum nu mai au acest drept. Din păcate s-a tăiat mult și în zone de păduri vir­gine. Dacă ne uităm pe harta Româ­niei, vedem niște punc­te verzi, acelea sunt pădurile vir­gine, aproape inexis­tente în Europa. Cine mai are așa ceva ține cu dinții de ele, sunt decla­rate monumente UNESCO și nimeni nu se atinge de ele. La noi s-a în­tâmplat să se facă tăieri și în aceste zone. Avem locuri de mare valoare și trebuie să luptăm pentru ele, să le protejăm cu orice preț.

- De curând ați amplasat în Piața Constituției un vas de pescuit industrial. În ce problemă ați vrut să sensibilizați opinia publică?

- Uniunea Europeană stabilește cotele de pescuit o dată la zece ani. Noi vrem ca prin decizie la nivel european să se acorde cote mai mari pentru pescarii de coastă și mai mici pentru cei ce pescuiesc în larg, cu acele vapoare uriașe. Ideea este să se acorde cote mai mari celor ce pes­cuiesc în mod tradițional și pentru supraviețuirea familiilor, nu pentru cei ce pescuiesc cu traulere și vor să facă din asta o afacere foarte profi­tabilă în detrimentul mediului. Pe noi ne interesează zona Mării Negre, dar e un demers la nivel european. Am amplasat un trauler în Piața Cons­tituției și am strâns semnături pentru asta, am încercat să îi sensi­bi­li­zăm pe oameni în legătură cu acest pescuit industrial. Ne dorim un pes­cuit echitabil și durabil. La nivel glo­bal, vrem să facem o rețea de rezer­vații marine și să în­curajăm micii pes­cari. În felul acesta, nu sunt afec­tate stocurile de pește și comunitățile locale vor putea să se descurce un pic mai bine.

"Dacă ne-am mobiliza un pic, am putea ajunge la o pace verde"

- Greenpeace este o organizație foarte vizibilă, poate și pentru că protestele voastre sunt neobișnuite și îndrăznețe. Mereu sunteți la ram­pă, semnalând problemele. Există și lucruri bune care se întâm­plă ca urmare a acestor campanii?

- Nu vrem să fim neapărat oamenii care aduc veș­tile proaste, dar ăsta este rolul nostru, de a spune când ceva nu merge bine. Sigur că se întâmplă și lucruri bune! Pozitiv este că avem ce proteja și avem pentru ce lupta: România. Are un tezaur natural extraordinar! Unul dintre cele mai bune lucruri care se întâmplă este că oamenii ac­ționează tot mai mult pe pro­ble­mele lor locale. Ne sună să ne cea­ră sfatul sau sprijinul, dar tot mai mulți sunt responsabili și în­cearcă să își rezolve ei pro­blema. Noi îi ajutăm cu ce putem, le spu­nem un­de să scrie, cui să se adre­seze și cum să mobilizeze co­mu­nitatea locală. Am avut astfel de cazuri. De exem­plu, ne-a sunat o doamnă pentru că lângă casa ei se por­nise o fabrică de detergenți Unilever și aerul era ires­pirabil. Doamna avea un copil și era foar­te îngri­jo­rată, la fel și vecinii. I-am spus unde și cum trebuie să se adreseze. Împreună cu comuni­ta­tea locală au reușit să rezolve problema. Garda de Mediu a mers la fața locului și s-au luat măsuri, fabrica respectivă a fost obligată să cumpere și să monteze anumite filtre.
Oamenii au început să înțe­lea­gă că orice autoritate poa­te ră­mâ­ne insensibilă la o scrisoare sau la un tele­fon, dar când mai multe voci devin solidare și institu­țiile primesc 50 de telefoane sau 50 de scrisori și văd că cetățenii iau atitudine, nu poate rămâne impa­si­bilă. Această responsabilizare și implicare a românilor în pro­ble­me de mediu ne bucură foarte mult. De fiecare dată i-am ajutat să își rezolve problemele cu tot ce am putut.

- Oamenii cu ce vă pot ajuta? Dacă iubitorii de natură doresc să vă sprijine, ce soluții au?

- Avem nevoie de finanțări, dar nu putem accepta bani decât de la persoane fizice. Acești bani sunt folo­siți în campanii, ca să plătim avocații și să facem di­ver­se acțiuni. În momentul ăsta, cea mai mare parte a finan­țării vine de la Greenpeace Austria, care cu ge­ne­rozitate împarte cu noi donațiile primite. Colectarea de fonduri este mai ușoară acolo, pentru că oamenii sunt mai implicați în problemele de mediu și organi­za­ția are o vechime de 30 de ani. Cei ce nu ne pot sprijini fi­­nanciar, pot face alte lucruri. De exem­plu, pentru opri­rea energiei nucleare, avem o pe­tiție online. Încer­căm să strângem semnături ca să oprim producerea acestui tip de energie. Avem nevoie de 100 de mii de sem­nături, pentru a putea ridica pro­ble­ma în Parla­men­tul României. Dificultatea este că aceste semnături sunt valide doar însoțite de numele complet al sem­na­ta­rului, de CNP-ul său și localitate. Slovacii au făcut as­ta, au reușit să strângă 120 de mii de semnături și pro­blema minelor de uraniu s-a dis­cutat în parlamentul lor, iar exploatarea uraniului a fost interzisă ulterior. Cred că și noi, românii, dacă ne-am mobiliza un pic, am putea să ajungem la o pace verde, la o viață în ar­mo­nie cu natura.