SCRISORI DE LA CITITORI

Cititor Formula AS
Mult stimată și distinsă doamnă director Sânziana Pop,

Mai întâi, vă doresc numai sănătate, că e mai bună ca toate, și un călduros La mulți ani!
Sunt în căminul Schitul Darvari de 20 de ani, prin forța destinului. Sunt în vârstă de 93 de ani, am 37 de ani de muncă și un echilibru mintal care mă menține. Soțul meu a decedat. Vă scriu cu dorința de a-mi publica textul pe care vi-l trimit. Eu pot să citesc, să scriu, compun câte o poe­zioară (nu de poet) de suflet, de ce simt. Croșetez frumos, dantelă, din pa­piotă de ață, și așa îmi trece timpul. Aș fi bucu­roasă dacă textul pe care vi-l trimit ar apărea până nu plec... Anii mă apasă. Cumpăr, că nu-mi poate lipsi acest mi­nunat ziar "Formula AS", care mă ține trează. Ci­tesc totul, despre credință, preoți, cu toată căl­du­ra.
Cu mii de mulțumiri,
ADRIANA ANDREIAȘ MICU - Căminul Schitul Darvari - București

Surpriza lacrimii

Pregătiri pentru revelion. Trece anul, vine anul. La bucătărie se fac pregătiri intense. Tort, friptură și alte bunătăți. Harnicele noastre sala­riate ne servesc cu de toate, se grăbesc și ele, o parte să plece, altele să vină. Sunt obosite de muncă, și acasă, și aici. În cameră este cald, paturi curate, dar totuși lipsește ceva: mângâierea, iu­birea, dragostea.
O parte dintre asistați zac la pat, alții nu mai realizează pe ce lume sunt, la unii mai vine câte cineva să-i viziteze, alții nu așteaptă pe nimeni, că nu au pe cine, sunt singuri. Asistenta medicală, fetele de serviciu, intră prin camere, ne întreabă cum ne simțim, ne dau medicamente, ne urează "La mulți ani!", ne servesc masa la fiecare. Mân­care este destulă, și chiar foarte bună. Te uiți la mâncare, dar nu-ți vine să te lipești de nimic, că ți se trezesc toate amintirile... Colindători n-au mai venit, ca altădată, decât foarte puțini, cei cu care eram obișnuiți an de an ne-au uitat cu totul. Deschizi televizorul, dar te întristează, nu mai sunt valsurile de demult sau Dunărea albastră. Faci patul și stai liniștit, cu gândurile tale triste, preferi să adormi, să nu mai știi nimic.
Dar, surpriza lacrimii apare. Brusc, se des­chide ușa, se aprinde lumina, ne ridicăm din pat și în ușă apare șeful căminului, cu un zâmbet plăcut. Nu ține cont că afară este frig și își lasă acasă familia, vine să fie lângă noi, să nu ne simțim singuri, ne știe fiecăruia durerea. Cu o sticlă de șampanie în mână, ne spune tuturor "La mulți ani!" și ne tratează cu câte un pahar. O lacrimă de bucurie îmi apare sub geană. Nu pleacă, mai stă de vorbă cu acei dintre noi care mai pot să o facă. Ne bucurăm că se simte așa de bine și că e bine dispus lângă noi, că deși afară e frig, nu ne-a lăsat singuri în noaptea de Anul Nou.
Cu tot respectul și toată considerația, domnule Cătălin Dinu, noi, bătrânii de la Schitul Darvari, vă mulțumim pentru mângâierea pe care ne-ați adus-o și vă dorim multă sănătate și un an fericit.
Asistată pensionară ADRIANA ANDREIAȘ MICU, 93 de ani - Căminul Schitul Darvari