Planta viselor: VALERIANA

Ilie Tudor
În toiul iernii, vine câte o zi cu soare care topește straturile de zăpadă, lăsând să se vadă, fie și doar pentru o zi, câteva petice de pământ negru și reavăn. Ce fericire! Pe câțiva centimetri pătrați de țărână umedă, natura scrie un întreg tratat despre triumful lumii vegetale. Inexplicabil, după săptămâni de ger nemilos, rădăcinile sunt toate vii, iar căpșoarele verzi ale plantelor se văd cum abia asteaptă să pornească spre viață. Deși primăvara este atât de departe, rădăcinile plantelor învie deja sub pământ, sub presiunea unei blânde și puternice energii: energia vieții. Despre o asemenea rădăcină, depozitară a acestei enigmatice energii, vom vorbi în cele ce urmează:

Așa cum îi stă bine unei rădăcini care se odih­nește cinci luni pe an, în vremea ano­timpului rece, rădăcina sau, mai exact, ri­zomul valerianei este printre cele mai bune somnifere din lume. De aceea, valeriana este și cea mai folosită plantă medicinală, aproape jumătate de milion de tone de rizom fiind culese în fiecare an pe glob. Iar efectele sale terapeutice foarte puternice sunt recunoscute chiar și de către cei mai înverșunați adversari ai terapiei naturale. Nici nu e de mirare, întrucât odoleanul, cum i se mai spune în popor, are o tradiție de peste patru mii de ani, fiind o plantă magică și medicinală de referință, atât în Europa, cât și în Asia. În ultimele patru decenii, i-au fost de­dicate sute și sute de studii me­dicale, care toate atestă același lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente ierburi de leac. Ținta predilectă a acestei plante sunt tulburările emoțio­nale, pre­cum și bolile fizice aso­ciate lor, ceea ce și explică atenția deo­sebită care i-a fost acordată în vre­murile noastre, care stau sub sem­nul tensiunii emoționale și al stresu­lui psihic. În cele ce urmează vom afla câteva dintre tainele aces­tei plan­te medicinale:

Carte de vizită

Numită popular odolean sau gu­șa porumbelului, denumirea știin­țifică este Valeriana officinalis. Este o plantă ierboasă, înaltă de un me­tru-un metru și jumătate, care crește spontan în locurile umede și nisi­poase, cu pământ afânat, din zonele de deal și de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slab, dulceag, la fel ca și frunzele. Rădăcina este puternică și bine dezvoltată (în ea sunt depozitate peste iarnă substanțele de rezervă), având mirosul specific de valeriană: dulceag-înțepător și destul de neplăcut, ușor emetic (vomitiv). Pentru terapie, se folosește rădăcina recoltată primăvara, foar­te devreme, sau la sfârșitul toamnei.

Administrarea valerianei

Tinctura de valeriană
Este forma de administrare clasică, tinctura de valeriană fiind printre cele mai folosite medi­camente din secolul trecut. Iată metoda de pre­parare: se pun într-un borcan cu filet douăzeci de linguri de pulbere de rădăcină de valeriană, peste care se adaugă două căni (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat, vreme de două săp­tămâni, într-un loc călduros, după care se filtrea­ză, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închi­se la culoare. Se administrează din acest remediu de patru ori pe zi, câte 50 de picături diluate în puțină apă.

Pulberea
Se obține prin măcinare cât mai fină, cu râșnița electrică de cafea, a rădăcinilor de valeriană uscate. De­pozitarea pulberii se face în borcane de sticlă în­chise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioa­dă de maximum două săptămâni (deoarece ule­iurile sale volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte o jumătate de linguriță rasă de pulbere de valeriană pe stomacul gol.

Extractul uscat
Este fenomenal în tratamentul insomniei, anxie­tății, atacurilor de panică, al bolilor acuti­zate pe fond de stres. Extractul se obține la rece, prin dizol­varea prin­ci­piilor active ale valerianei într-o soluție al­coolică, care apoi se concentrează prin us­care. Ast­fel se obține un produs ca un praf fin, brun, extrem de concentrat - echi­valentul, ca principii active, a zeci de grame de pulbere de valeriană fiind conținut în doar câteva sute de mili­grame din acest extract. Din ex­tractul de valeriană, de regulă am­balat sub formă de capsule, se admi­nis­trea­ză câte 200 miligrame, de trei ori pe zi.

Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri rase de rădăcină de valeriană mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproxi­mativ un litru de preparat care se folosește intern (1-2 căni pe zi).

Valeriana și insomnia

La început de februarie, când soarele începe să prindă puteri și ziua se mărește, încep și insomniile. La mulți dintre noi, somnul devine mai agitat, mai pu­țin odihnitor și cu tre­ziri mai dese. Ce e de făcut? Un studiu ger­man efectuat în 2001 con­chidea astfel: "Multe plan­te și remedii natu­rale pot fi recoman­date contra in­som­niei, însă doar în cazul valerianei efi­ciența poate fi ga­ran­tată". Nenu­mărate teste cli­nice, făcute pe paci­enți de toate vârstele și care su­fereau de diferite tipuri de tulburări de somn, arată eficiența valerianei ca se­da­tiv și somnifer. Ad­mi­nistrarea de extract de va­le­riană înlătură dificul­tatea de a adormi, micșorează sem­nificativ procentul de treziri nocturne, favori­zea­ză apariția fazei de somn profund fără vise (etapa cea mai odihnitoare a som­nului). Cu alte cuvinte, vale­riana ajută la mărirea pe­rioadei de somn și - foarte im­por­tant - îmbunătățește calitatea acestuia. Se fac tra­tamen­te de câte 6 săptă­mâni, în care se adminis­trea­ză seara, la ora 7, și îna­inte de culcare, câte 1-2 capsule cu extract de vale­riană. Efectele evidente de îmbunătățire a somnului apar după 3 săptămâni de ad­ministrare, în cazul vale­ria­nei efectul fiind cumulativ.

Valeriana și atacurile de panică

Sunt o consecință directă a tulburărilor emoționale de tipul anxietății, tulburări care adesea nici măcar nu sunt conștientizate de persoana în cauză, până la primul atac. Or, valeriana este (alături de o plantă exotică - kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-anxietate din lume. Rezul­tatele cele mai evidente apar după 4 săptămâni de tratament, care va consta în administrarea a 1-2 capsule de valeriană de 3 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de două luni, cu 14-21 de zile de pauză. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxio­litice de intensitate slabă și medie, dar fără efectele adverse majore ale acestora. Cu timpul, emotivitatea scade, reacțiile subiectului la stres sunt tot mai bune, iar relaxarea sa în timpul somnului (dar nu numai) se îmbunătățește. La pacienții care suferă de mai mult timp de atacuri de panică sau care au și o componentă depresivă, în timpul pauzei de la cura cu extract de valeriană se recomandă un tratament cu capsule cu extract de sunătoare.

Valeriana și bolile de inimă

Cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de an­xietate. Un studiu efectuat pe un lot de 480 de persoa­ne a demonstrat că administrarea extrac­tului de valeriană, câte 200 mg de trei ori pe zi, diminuează rata bolilor car­diace care apar pe fond de stres, în spe­cial a aritmiei și a ischemiei cardiace. De ase­me­nea, administrarea valerianei a redus senti­mentul subiectiv de stres la su­biecții tes­tați și a îmbunătățit activitatea inimii (acțiune pusă în evidență prin analizarea evoluției elec­trocardio­gramelor celor tratați). Apoi, un studiu făcut în China, în anul 2003, arată că tra­tamentul cu valeriană are efecte benefice pentru 88% din pacienții cu anghină pectorală. Crizele dureroase de anghină pectorală au scăzut în intensitate și s-au ră­rit în urma administrării valerianei, la fel ca și senti­men­tul subiec­tiv de panică din timpul crizei. Se admi­nistrează de trei ori pe zi, 1-2 capsule cu extract de valeriană, în cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauză.

Alte boli care se tratează cu valeriană

• Gastrite care apar pe fond de stres, de su­prasolicitare nervoasă - se administrează infu­zie combinată de valeriană, câte o cană (300 ml), care se bea în reprize pe parcursul unei zile. Un tratament durează 12 zile, cu 5-10 zile de pauză. Se folosește conjunctural, în perioadele cu stres intens. Induce stări de calm, mulțumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutând la diminuarea durerilor gastrice.

• Crampe musculare - valeriana are calități relaxante asupra mușchilor. Se administrează atunci când este nevoie, câte 1-2 căni de infuzie combinată pe zi, pe o perioadă nu mai lungă de 3 zile. Este eficientă pentru combaterea contracturii musculare dureroase care apare din cauza supra-efortului fizic și, mai ales, a încordării psihice.

• Spasme gastrointestinale - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind efi­cientă în colici și în spasme intestinale. Se adminis­trează sub formă de infuzie combinată, câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile.

• Sindrom premenstrual - se face un trata­ment de o săptămână cu tinctură de valeriană, din care se iau câte 2-3 lingurițe pe zi. Tratamentul începe cu aproximativ 5 zile înaintea menstruației și se prelun­gește până a doua zi a ciclului menstrual. Înlătură stă­rile de iritare și de excitabilitate nervoasă, diminuează durerile de sâni, durerile din zona ovarelor, senzația de tensiune sau de greutate în bazin.

• Crampe în tim­pul menstrelor - se ad­mi­-nistrează o doză de șoc, de 2 lin­gurițe de tinc­tură de va­leriană, care are efect ra­pid an­tispastic și se­da­tiv. Supli­men­tar, se pot face băi fierbinți ale mem­bre­lor infe­rioare, cu vale­ria­nă, ale cărei substanțe active ajunse în cir­culația san­guină periferică au efec­te an­ti­spastice și calmante ra­pide.

• Sindrom anxios-depre­siv - se recomandă o cură de 15-30 de zile cu valeriană, pentru pacienții ce duc lipsă de exercițiu fizic ori mental, precum și pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifes­tând din această cauză stres asociat cu depresie și aste­nie. Se administrează câte o jumătate de lin­guriță de pulbere, dimineața la ora 8, seara la ora 19, și cu puțin timp înainte de culcare.

• Adjuvant în sindromul colonului iritabil - se face un amestec în proporții egale de pulbere de rădăcină de valeriană și de semințe de fenicul. Se ad­mi­nistrează câte o jumătate de linguriță de patru ori pe zi din acest amestec, în cure de câte două săptămâni.


Precauții și contraindicații la administrarea valerianei

În doze normale, adică maximum 6 grame pe zi, la o persoană adultă, în greutate de 75 de kilograme, va­le­riana dă foarte rar reacții adverse, care constau în somnolență și - uneori - ușoară senzație de vertij. De­pășirea acestei doze produce efecte cum ar fi: senzații de amețeală, lipsă de concentrare și coordonare, dureri de cap etc. În cazuri extrem de rare, care țin doar de o predispoziție individuală, valeriana poate da efecte paradoxale, producând insomnie și agitație.
Un studiu făcut în Statele Unite pe 102 voluntari a arătat că, administrată în doze mari, seara, valeriana poate da dimineața încetineală de reacție, de decizie și poate slăbi concentrarea. Contra acestor simptome se administrează sunătoare, care păstrează efectele cal­mante, dar are totodată și o acțiune înviorătoare (vigili­zantă).
Ca somnifer și calmant, doza la care valeriana își face efectul nu depinde neapărat de greutatea corpo­rală sau de vârstă, cantitatea optimă pentru obținerea efectelor terapeutice fiind găsită prin încercare, însă fără a depăși doza maximă admisă. Merită menționat în acest context că, în conformitate cu mai multe studii recente, mărirea dozei de valeriană nu înseamnă nea­părat și mărirea efectului terapeutic.