Eu sunt Wolf Messing!
Moscova, noiembrie 1940. Ora 9.50 dimineața. Prin poarta maiestuoasă a cetății Kremlinului, străjuită de ofițeri înarmați, pășește ferm un bărbat scund, cu o înfățișare modestă, chiar cenușie, însă cu o privire pătrunzătoare, ce trăda o fire puternică. În mod uluitor, trece pe lângă gărzi fără să fie întrebat absolut nimic, și pătrunde dincolo de zidurile groase de cărămidă roșie. Coridoarele întortocheate ale palatului sunt înțesate de soldați cu arma la picior. Individul necunoscut trece pe lângă ei, ca și cum nimeni nu l-ar observa. Face la stânga, apoi la dreapta, urcă scările și în câteva minute ajunge la etajul superior, acolo unde, în capătul culoarului, se află cabinetul tovarășului Iosif Visarionovici Stalin, conducătorul suprem al Uniunii Sovietice. Ajungând la ușa biroului, se oprește în dreptul ofițerului de serviciu. Acesta țâșnește în picioare în poziție de drepți și îl salută solemn pe necunoscut, de parcă ar fi fost o persoană extrem de importantă. Bărbatul apasă mânerul masiv, de bronz, deschide ușa dublă și intră dezinvolt în cabinetul celui mai temut om din Uniunea Sovietică. Din spatele biroului, Stalin ridică privirea și întreabă cu o voce ce vădește uimire totală: "Incredibil! Cum ai reușit să treci de toate gărzile și să ajungi până aici?" "E foarte simplu, tovarășe Stalin! Le-am inoculat în minte tuturor că eu sunt Lavrenti Beria, șeful aparatului polițienesc!", a răspuns zâmbind bărbatul.
Individul necunoscut care izbutise să străpungă în doar câteva minute toate filtrele de control ale celei mai bine păzite fortărețe ale Moscovei nu era nimeni altul decât Wolf Messing, celebrul clarvăzător. Cu câteva zile înainte, avusese o întrevedere cu Iosif Stalin care, neîncrezător în puterile sale extrasenzoriale, l-a supus unui test: să pătrundă fără documente în Kremlin și să se prezinte în cabinetul său, fix la orele 10 ale dimineții. Deși o asemenea tentativă era echivalentă cu sinuciderea, Messing acceptă imediat provocarea, răspunzând cu nonșalanță: "Am să execut ordinul dumneavoastră și am să vă demonstrez că pot penetra întregul sistem de apărare al Kremlinului! Pentru că eu sunt Wolf Messing!".
Dar cine era Wolf Messing, acest personaj misterios și cum ajunsese el să se întâlnească personal cu însuși temutul Stalin?
Copilul-minune
Povestea începe în septembrie 1899, în Polonia, în orașul Góra Kalwaria, care la vremea aceea făcea parte din Imperiul Rus. În familia negustorului evreu Messing se născu un băiețel ce de la prima vedere le păru tuturor foarte ciudat: cu ochii mari, de culoarea tăciunelui, cu părul negru, neobișnuit de des pentru un nou-născut. Tocmai de aceea primi numele de Wolf, cuvânt care în limba germană înseamnă "lup". La vârsta de patru ani, băiețelul a început să sufere de somnambulism, o tulburare neurologică care atunci se considera ca fiind provocată de fazele lunii. Fusese adesea surprins de familie stând în somn la fereastră și privind luna. Într-o bună zi, le povesti părinților că astrul ceresc este locuit de niște ființe stranii care îi vorbesc. "Mi-au spus că eu nu sunt ca toți ceilalți. Că în mine este ascunsă o putere incredibilă și că ei toți, locuitorii cerului, mă vor ajuta să o scot la iveală". Auzind grozăviile pe care le îndrugă băiatul, tatăl lui Wolf s-a gândit că cea mai bună soluție este să îl dea la școala religioasă.
De boala noctambulismului, Wolf a fost vindecat printr-un leac simplu, băbesc. Părinții i-au așezat lângă pat un lighean cu apă, astfel încât, atunci când se ridica, trebuia să pășească în apa rece care-l trezea pe dată. Încă din primii ani de școală, Wolf dovedi că are o memorie excepțională, învățând cu rapiditate texte complexe din Talmud. Întreaga familie îl vedea deja ca pe un viitor rabin. Însă învățătura religioasă nu era deloc pe placul copilului și, într-o bună zi, se hotărî să fugă de la seminar.
Având în buzunar doar câteva monede, Wolf se îndreptă către stația de cale ferată și se urcă în primul tren care-i ieși în cale. Nu voia decât să doarmă puțin după drumul lung și obositor pe care-l parcursese până la gară. Se ascunse sub o banchetă și adormi pe dată. Acesta a fost momentul decisiv care i-a marcat întreaga existență. Aici, în vagonul trenului ce se îndrepta către Berlin, i-a fost dat lui Wolf să descopere pentru prima dată puterea sa incredibilă de sugestie, capacitatea de a induce anumite gânduri oamenilor. Controlorul de bilete îl văzu ghemuit sub banchetă și îi ceru biletul. Speriat, băiatul se uită în jurul său și, zărind o hârtie aruncată pe jos, i-o întinse controlorului spunând în gând: "Acesta e biletul meu!". Conductorul luă hârtiuța, o suci între palme, o compostă și i-o înapoie ca pe un adevărat bilet: "Ce cauți sub banchetă dacă ai tichet? Sunt locuri destule. În două ore vom fi la Berlin!".
Așa ajunse Wolf în capitala Germaniei, singur și fără nici un ajutor de nicăieri. Urmară zile grele, de foame cumplită. Singura modalitate de a scoate câțiva bănuți era să văcsuiască pantofii trecătorilor, însă câștigul era atât de mic, încât Wolf era mereu lihnit de foame. Până într-o zi, când trupul său firav cedă și puștiul se prăbuși pe caldarâm. Găsit de polițai și considerat mort, este dus la morgă. După trei zile, din întâmplare, un student descoperă că băiatului încă îi bate inima. Readus în simțiri, începu să strige: "De ce să mă duceți la poliție sau la casa de copii?". Profesorul Abel, un renumit neurolog care fusese chemat de urgență pentru a vedea ciudatul caz, îl privi năucit și îl întrebă: "De ce ai spus asta?". "Pentru că asta ați gândit chiar acum câteva minute", replică băiatul. După câteva zile, profesorul Abel constată cu și mai multă uluire că Wolf, în ciuda faptului că suferise de o anemie foarte puternică, era capabil să-și regenereze singur organismul, prin proprie voință. Neurologul german a realizat rapid că băiatul deține capacități extrasenzoriale fantastice. Și astfel, Wolf a ajuns să fie cunoscut în spital sub numele de "copilul minune".
În vizită la Einstein și Freud
Sub îndrumarea și atenta supervizare a profesorului Abel și a altor specialiști neurologi și psihiatri, Wolf a început să-și descopere și apoi să-și exerseze abilitățile sale unice. Treptat, și-a conștientizat capacitatea de a controla oamenii la nivel mental și a învățat să deslușească din "corul de voci" care-i răsuna în subconștient exact acea voce pe care trebuia să o capteze și să o individualizeze. După câțiva ani de experimente și exerciții, băiatul reușea să se introducă în stare de catalepsie și își putea suprima complet orice durere. Atunci hotărî împreună cu profesorul Abel că este pregătit să se facă cunoscut marelui public. Și astfel, tânărul Wolf, în vârstă de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din Berlin, unde avea propriul său număr de iluzionism. În prima parte a reprezentației, Wolf uluia spectatorii mergând desculț pe săbii și înfigându-și ace în trup, fără ca măcar o picătură de sânge să-i curgă. Iar în a doua parte, realiza demonstrații de hipnoză și telepatie: citea gândurile celor aflați în sală, "șterpelea" din buzunarele spectatorilor diverse obiecte, fără să părăsească scena, sau transmitea la nivel mental diverse comenzi subiecților. "Nu este vorba despre citirea gândurilor ci, mai corect spus, citirea mușchilor. Când un om se gândește intens la ceva anume, celulele nervoase din creier transmit impulsuri către toți mușchii din organism. Această acțiune nu este vizibilă ochiului neinițiat, eu însă o captez imediat și o preiau sub control. Și astfel, transmit cu ușurință subiectului comenzi la nivel subconștient, fără să avem un contact direct", explica câțiva ani mai târziu Wolf Messing.
Experimentele sale psihologice neobișnuite deveniseră atât de cunoscute, încât mii de oameni se buluceau să prindă un loc la reprezentațiile care se desfășurau pe întreg teritoriul Germaniei. Tânărul era cap de afiș cu show-ul său intitulat "Experiențele psihologice ale lui Wolf Messing". Curând, faima lui s-a răspândit în întreaga Europă, și însuși Albert Einstein își exprimă dorința arzătoare de a-l cunoaște pe tânărul medium. Aflând că este în turneu în Austria, celebrul fizician îl invită pe Messing în vizită. În casa acestuia, Wolf îl întâlnește și pe Sigmund Freud, marele neuropsihiatru care, de îndată, îi propune să realizeze împreună un experiment. Prin telepatie, Freud îi sugerează tânărului Wolf să se ducă în cealaltă cameră, să aducă de pe birou o vioară, să i-o înmâneze fizicianului și, la nivel mental, să-i transmită acestuia rugămintea de a le interpreta o bucată muzicală. Wolf a trecut cu succes testul psihiatrului care, încântat peste măsură, îi propune un al doilea experiment. De data aceasta, Messing trebuia să ia de pe masa de toaletă o pensetă și să-i smulgă fizicianului trei fire de păr din faimoasa mustață luxuriantă. Ușor stânjenit, Wolf a luat cu două degete penseta, s-a îndreptat către savant și, scuzându-se, i-a explicat ce este obligat să facă. Einstein a zâmbit și a acceptat jocul.
Astfel s-a ales tânărul Messing cu doi prieteni celebri în întreaga lume. Se pare că tânărul telepat a locuit timp de câteva luni în casa lui Freud, unde părintele psihanalizei l-a ajutat să își lărgească și mai mult orizonturile, instruindu-l în domeniul hipnozei și auto-hipnozei.
Prins între Hitler și Stalin
Ani la rând, a călătorit în întreaga lume, oferind reprezentații senzaționale în întreaga Europă, în cele două Americi, în India și în Japonia. Ajungând cu turneul în Riga, capitala actualei Letonii, Wolf Messing a realizat în fața a mii de spectatori un experiment unic, complet inedit: a condus o mașină pe bulevardul principal al orașului, legat la ochi. În dreapta lui, șoferul îi dicta la nivel mental manevrele pe care trebuia să le execute. Messing nu șofase niciodată în viața lui și acest experiment, deși îndeplinit cu succes, în aplauzele mulțimii, nu s-a mai repetat vreodată.
În 1937, în timpul unei reprezentații din Varșovia, Messing a îndrăznit să rostească o predicție care avea să îi schimbe traiectoria vieții și a strălucitei sale cariere. În fața a mii de oameni, a prezis data exactă a morții lui Adolf Hitler, pe atunci cancelar al Germaniei, care deja pregătea politica de declanșare a celui de-al doilea război mondial. A doua zi, toate marile cotidiene poloneze titrau cu litere mari pe prima pagină "Un prooroc evreu prevestește data de 30 aprilie 1945 ca fiind ziua morții lui Hitler!". Firește că această știre a ajuns de îndată la urechile conducătorului nazist și Führer-ul a oferit o recompensă de 200 de mii de mărci, o sumă fabuloasă, celui care îi va aduce "capul" profetului.
Când trupele germane au invadat Polonia, împotriva lui Wolf Messing s-a declanșat o adevărată vânătoare. Conștientizând pericolul, vestitul medium s-a ascuns luni în șir în beciul casei unui negustor din Varșovia, până într-o zi, când inevitabilul s-a produs. Messing a fost descoperit, arestat și bătut cu cruzime, până și-a pierdut cunoștința. Revenindu-și în simțiri abia în celula întunecoasă din subsolul Ministerului de Interne din Varșovia, Messing și-a adunat toate forțele și, prin puterea minții, a transmis gardienilor aflați dincolo de zidurile reci ale carcerei în care fusese aruncat, ca toți să se adune acolo. Întâi au sosit gardienii și, după câteva minute, în fugă, a venit chiar ofițerul de serviciu. Lui Messing nu i-a mai rămas nimic de făcut decât să treacă pe lângă ei fără probleme, să zăvorască ușa grea de fier și să părăsească clădirea.
În anii aceia cumpliți, pe întreg teritoriul Poloniei, evreii erau arestați și siliți să trăiască în ghetouri. Cei care reușeau să scape fugeau peste graniță, cu precădere în Uniunea Sovietică, în speranța unei vieți mai tihnite. Astfel, deși ideea nu îl încânta, Messing decide că noua sa destinație trebuie să fie imensa țară de la răsărit. Deși nu vorbea limba rusă și nu cunoștea pe nimeni, Wolf Messing este primit în trupa unor artiști care ofereau reprezentații în regiunea Brest, din sud-vestul Belarusiei. Și iată că, încă o dată, darul său unic, neobișnuit, avea să îi salveze viața. În timpul unui spectacol oferit în Minsk, pe scenă, lângă Messing, și-au făcut apariția câțiva agenți NKVD (poliția secretă sovietică) care, cerându-și scuze publicului, l-au "săltat" pe telepat. A fost dus direct în fața teribilului Stalin, care deja auzise despre puterile fenomenale ale clarvăzătorului. Pentru a-i verifica capacitățile, Stalin i-a ordonat să pătrundă în trezoreria de stat și să obțină o sumă uriașă, o sută de mii de ruble, fără niciun document la mână, ajutându-se doar de puterea minții. Chiar sub ochii agenților secreți, Messing a intrat în clădirea Băncii Centrale, s-a îndreptat către casierie și, întinzându-i funcționarului o simplă pagină goală dintr-un caiet dictando, și-a deschis servieta în așteptarea bancnotelor. Casierul a cercetat simpla bucată de hârtie, apoi a deschis seiful și a numărat o sută de mii de ruble. Pentru telepat, experimentul s-a dovedit a fi floare la ureche.
Deși în Rusia, în acea perioadă, hipnoza, telepatia sau alte asemenea "trucuri iluzioniste" erau considerate șarlatanii și, ca atare, complet interzise, Stalin i-a permis lui Wolf Messing să ofere reprezentații pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice.
În 1943, în timpul unui spectacol susținut în Novosibirsk, Messing a fost întrebat când se va sfârși războiul. Fără să stea pe gânduri, clarvăzătorul a răspuns cu voce gravă: "Văd tancuri cu însemnele Armatei Roșii defilând pe străzile Berlinului. 8 mai 1945".
Testamentul lui Messing
Singura persoană pe care Messing a acceptat-o în preajma sa și căreia i-a dezvăluit o parte din tehnicile experimentelor sale psihologice este Olga Migunova, astăzi președinta Academiei de Hipnoză de la Moscova, psihoterapeut și doctor în științe neuropsihologice. Cu celebrul telepat, Olga Migunova s-a întâlnit în 1966, în orașul Gelendjik din regiunea Krasnodar. "Aveam 17 ani, venisem împreună cu mama să asistăm la una dintre conferințele profesorului Messing. Îmi amintesc perfect acea zi, de parcă ar fi fost ieri. Sala era arhiplină. Pe scenă, în aplauzele a sute de oameni, a apărut Wolf Messing. S-a oprit pentru câteva clipe și s-a uitat în sală, căutând parcă pe cineva. S-a îndreptat direct către rândul unde stăteam și s-a oprit în dreptul mamei. S-a aplecat și i-a spus: «Vă rog să o scoateți pe fiica dumneavoastră din sală. Olga îmi perturbă experimentele. Așteptați-mă după reprezentație». Ardeam de nerăbdare să îl urmăresc pe acel personaj fascinant, dar m-am supus voinței lui și am ieșit din sală plângând. Biata mama nu știa cum să mă împace. Dar nu am plecat acasă și, după două ore, profesorul Messing a venit la noi și i-a spus mamei: «Olga trebuie să meargă cu mine la Moscova. Locul ei este alături de mine, pe scenă. Fiica dumneavoastră deține capacități fenomenale»".
Astfel a ajuns Olga asistenta și eleva lui Wolf Messing. Și, într-o bună zi, maestrul i-a destăinuit un secret: starea letargică în care căzuse în copilărie fusese prima sa călătorie în lumea de dincolo. Se pare că Wolf Messing trecuse de zeci de ori pragul lumii celor fără viață, în încercarea de a desluși taina morții. "Păstrez cu sfințenie până astăzi această hârtie pe care profesorul mi-a înmânat-o într-o zi", povestește Olga Migunova. "Am învățat pe de rost toate liniile și formele ciudate care au fost desenate de mâna maestrului. Când mi-a dat hârtia avea o strălucire caldă în ochi. Am știut că este un mesaj important, dar nu am reușit nici până astăzi să îl descifrez. Cred că este un mesaj codat despre faptul că omul poate exista în ambele dimensiuni: a vieții și a morții".
În ultimii ani ai vieții, Wolf Messing s-a închis tot mai mult în el. Reprezentațiile erau tot mai sporadice și mai scurte. Decesul soției sale, Aida, alături de care trăise zeci de ani, l-a dărâmat complet. Îl chinuia cumplit ideea că el, Wolf Messing, cel care ajutase mii de oameni, deși prevăzuse cu exactitate ziua și ora morții iubitei sale soții, cu toate abilitățile sale fenomenale, nu fusese capabil să o salveze. "Omul nu ar trebui să își afle niciodată viitorul. O asemenea cunoaștere i-ar putea fi fatală", spusese cândva celebrul telepat.
Wolf Messing a murit în ziua de 8 noiembrie 1974. Cu două zile mai devreme, bolnav fiind și urmând să fie operat, înainte de a pleca la spital, s-a oprit în dreptul portretului său de pe birou și a spus: "Ei, gata Wolf, povestea s-a sfârșit! De acum nu te mai întorci!".