O dezbatere (nițel) tardivă

Ciprian Rus
Noul ministru al Sănătății, Eugen Nico­lăescu, a declarat zilele trecute că prin con­tractul-cadru care va intra în vigoare de la 1 martie va fi sistată finanțarea din fondurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a unităților spitalicești private și că, în urma aplicării aces­tei măsuri, spitalele publice vor avea un buget cu aproxi­mativ 10% mai mare.

Vestea a șocat prin ra­di­calismul solu­­ției, venită toc­mai de la un ministru liberal, dar, mai ales, prin faptul că a căzut, pur și simplu, din senin, anunțată, în mod ciudat, sâm­bătă la prânz, undeva în provincie, la Târgu Mureș. Deta­liile și argumentele au venit apoi cu pipeta, iar premierul însuși a ieșit cu de­clarația de susținere a ideii subal­ter­nului său, abia la câteva zile după ce ana­liști, specia­liști, dar și simpli pacienți în­tor­seseră deja proiectul pe toate părțile.
Ideii lui Eugen Nicolăescu i s-au reproșat multe, de la populism la cinism. Argumen­tele economice solide s-au pronunțat împo­triva sistării decontărilor pentru serviciile oferite asiguraților de spitalele private. S-a redeschis "dosarul" șpăgilor, fără de care nu ai nici o șansă în spitalele de stat, șpăgi care, spun pacienți pățiți, concurează prețurile de listă ale privaților. S-a readus în discuție mi­zeria din clinicile publice, s-au remarcat efectele pozitive ale concurenței dintre spi­talele de stat și cele private. Nu a fost uitată nici "duplicitatea" public-privat, practicată de multe cadre medicale... În fine, o întreagă polemică, plină de nuanțe, s-a iscat după anunțul ministrului Sănătății, până când Guvernul să vină, prin Victor Ponta, cu un punct de vedere explicit: Guvernul nu crede în ideea de concurență între stat și privat. Cine are un salariu sub medie nu și-ar per­mite niciodată o clinică privată, iar cine și-o permitea până acum și-ar permite-o, cu un oarecare efort, și de acum înainte, iar cele mai grele operații se fac, în continuare, în sistemul public, a explicat Ponta. Dar altceva frapează la această dezbatere, dincolo de forța demonstrativă a celor două tabere: faptul că această polemică apare la o lună de zile după alegeri, și nu în campania electo­rală, așa cum s-ar fi întâmplat în orice demo­crație serioasă din lume! În America, ieși președinte sau, dimpotrivă, îți pierzi postul, de cum reușești să-l convingi pe cetățean de viziunea ta în domeniul sănătății, al edu­cației, al resurselor naturale, al politicilor de impozitare și taxare. Toate aceste teme sunt asumate transparent și dezbătute intens, de taberele care își dispută voturile. La noi, și de această dată, campania electorală a fost doar praf în ochi, un război între talibani și agitatori, între "băsiști" și "uslași", un tără­boi plin de ură și total lipsit de argumente. Temele majore, precum aceasta, a finanțării sănătății, sunt mereu ascunse sub preș de politicieni și scoase la iveală, pe furiș, după alegeri. Acum, că vremea pălăvrăgelilor de cam­panie a trecut, au început și dezbaterile serioase... Ca de obicei, prea târziu pentru cei care și-au pus votul, fără să știe dacă cei pe care i-au votat le vor apăra sau nu inte­resele cu adevărat.