În fața mea, o bătrânică îmbrăcată tare ponosit scoate cu mâini tremurânde, cu degete înghețate, un portmoneu învechit, în care se zăresc câteva bancnote de 10 lei - puține! și câteva de 1 leu - ceva mai multe. Scoate dintr-un buzunăraș ascuns câteva monede. Le numără cu grijă, de câteva ori, cu aceleași degete tremurânde, îmbătrânite de atâția ani de muncă, de jertfe, de chinuri, de suferință, de lacrimi, de boli. De prea puține bucurii. Cere două pâini. Dă să le plătească, însă vânzătoarea îi spune că a trecut Moș Nicolae pe acolo, lăsând în dar pâini pentru toți bătrânii. Bătrânica face ochii mari, însă adaugă repede, îndreptându-și spatele și rostind răspicat: "Îți mulțumesc, mamă, dar am bani de o pâine!”. Vorbește cu demnitatea unui Brâncoveanu. Vânzătoarea insistă, spunându-i că un tânăr a trecut și a lăsat bani pentru toți bătrânii ce vin să cumpere pâine, întru pomenirea bunicii lui. "Bodgaproste atunci, maică!”. "Să fie primit!”, zâmbește vânzătoarea.
Bătrânica își șterge pe furiș o lacrimă, își face o cruce și iese în frig, cu inima încălzită de "pâinea cea de toate zilele”, primită în dar spre pomenirea celor ce s-au dus... dar nu au plecat. Chiar în timp ce îmi cumpăr pâinea, apare un tânăr grăbit, coborât parcă dintr-un film. Înalt, frumos, îmbrăcat impecabil, cu un zâmbet ce ar putea topi toată Antarctica, se apleacă peste tejghea, împrăștiind în jur un parfum discret și îi întinde vânzătoarei o bancnotă: "Pentru mâine. Vă pup, vă iubesc, Doamne ajută!”. Vânzătoarea îl privește plecând în grabă, urcându-se în mașina lui cea luxoasă. Nu mă mai vede, nu mai aude, rămâne pierdută, topită, cu un zâmbet larg... Apoi se închină în grabă și spune șoptit, cu ochii în lacrimi: "Să-i dea Dumnezeu sănătate!”.
Magazinul cel mic de pâine s-a umplut deodată de lumină și de căldură. În ciuda iernii de afară.
Asta e România mea!
ALEXANDRA SVET
- e-mail: allove@home.ro