Lecția normalității

Ciprian Rus
Sunt ani deja de când isteria și ura, duse până la exasperare, au devenit adevărata natură a scenei noastre publice.

Agresivitate, manipulare, duplicitate și, pretutindeni, neîncredere, suspiciune. În acest context, formalitățile pentru numi­rea, după alegerile generale, a unui nou guvern, erau așteptate de toată lu­mea ca un veritabil "reality show”. Ingredientele erau gata pre­gătite: Traian Băsescu urma să cheme partidele câștigătoare, sepa­rat, la consultări, și nu împreună, în alianță. Ar fi ieșit un mare tămbălău, PSD-ul și PNL-ul ar fi amenințat cu suspendarea președintelui, care președinte, desigur, avea el un as în mânecă, un premier-surpriză, care să șo­cheze opinia publică și să destabilizeze Uniunea Social-Libe­rală... Scenarii peste scenarii, spectacolul se anunța a fi unul pe cinste. Când colo, liniște! O șuetă de seară și-apoi o consultare în grup, cu toate partidele, urmată de anunțul sec al nominalizării lui Victor Ponta ca premier, cu expli­cația că numele său fusese, de alt­fel, singurul vehiculat în cadrul unor discuții "destinse” (potrivit țărănistului Au­relian Pavelescu), respectiv "scurte și civilizate” (potrivit lui Victor Ponta). "ARD-ul nu are nici o propunere de pre­mier”, i-a spus Vasile Blaga lui Traian Băsescu, la care pre­­ședintele i-a în­tors-o, pe ton de glumă: "Dacă spuneați că aveți propunere, poate făceam un aranjament. Dar da­că nu aveți, eu ce să vă fac?”.
Ne-am obișnuit atât de mult cu isteria, încât norma­litatea ni se pare, dacă nu suspectă, cu siguranță plic­tisitoare. Iar normalitatea începutului lui 2013 trebuie să fie tocmai aceea din cele câteva zile de negocieri legate de noul guvern: USL a învins la un scor care nu mai lasă loc de discuții, după cum nu lasă loc discu­țiilor nici persoana premierului desemnat, Victor Pon­ta, liderul celui mai bine plasat dintre partide la ale­gerile de pe 9 decembrie. Controversat sau nu, Ponta e confirmat deopotrivă de scorul obținut de USL, care îi dă confortul unei majorități solide, și de propriul scor, obținut împotriva unui candidat incomod, Dan Dia­conescu. Pe USL o așteaptă o gu­ver­nare complicată, 2013 va fi un an greu, o arată toate pre­viziunile euro­pene. E de văzut în ce măsură va putea noul guvern să se ridice la înălțimea propriilor promisiuni electorale. E de văzut în ce măsură va reuși să se țină departe de temele delicate, care au atras, nu o dată, în ultimele luni, reacții dure de la Bruxelles și Washington. E de văzut ce răspuns va avea noul cabinet Ponta la sen­si­bilitățile, tot mai presante, legate de Roșia Montană, ga­zele de șist sau privatizările unor instituții-cheie, lucruri care, s-a văzut deja, au dat peste cap, în numai două luni, gu­vernul Ungureanu. Majoritatea e con­for­tabilă, dar aș­tep­tările oamenilor o pot oricând covârși. După 7 luni de coabitare agresivă cu președintele, USL nu-și mai poate căuta scuze la Cotroceni. Ponta și Antonescu sunt marii câștigători ai răfuielii din ultimii ani, dar pentru a guverna, au nevoie de liniște, mai mult ca oricând. Și România, la fel.