Denumirea sa științifică este Armoracia rusticana, și este o rudă foarte apropiată a verzei și a conopidei, dar și a muștarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, așa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa. Dacii prețuiau și ei hreanul foarte mult. De altfel, însuși medicul roman Dioscoride, atunci când scrie în tratatul său farmaceutic despre hrean, pomenește și denumirea sa dacică: "usturonila”. În medicina populară românească, hreanul este recomandat în peste o sută de afecțiuni, cele mai multe dintre ele fiind de natură infecțioasă și fiind specifice sezonului rece.
Fișă biografică
Rădăcina hreanului conține foarte multă vitamina C, utilă sistemului circulator și imunitar, greu încercate atunci când afară este ger. Conține și minerale foarte importante, precum fierul, potasiul, calciul și magneziul. Mirosul înțepător și gustul de foc al rădăcinii se datorează mai multor compuși chimici, între care și așa-numiții glucozinolați. Aceștia din urmă s-au dovedit un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăunătoare, fiind de multe ori mai eficienți decât cele mai avansate antibiotice de sinteză. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, cercetări de dată foarte recentă au arătat că focul conținut în rădăcina de hrean are și proprietăți citostatice foarte puternice, glucozinolații fiind eficienți în foarte multe forme de cancer (de piele, de plămâni, de colon, de stomac etc.).
Cum se administrează hreanul
Salata de hrean
Metoda de obținere este destul de simplă: trei-șase rădăcini de hrean se spală, se curăță bine și se dau prin răzătoare. Peste ele se adaugă o sfeclă roșie fiartă și dată, de asemenea, prin răzătoare. Cele două legume se amestecă foarte bine, adăugându-se apoi sare, ulei și oțet după gust. Se adaugă și puțină miere, după care se amestecă bine și se pun într-un borcan închis ermetic, cu capac. Salata de hrean și sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care își va conserva proprietățile terapeutice.
Vin tonic cu hrean
Într-un litru de vin roșu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla și se lasă la macerat conținutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri de vin, pentru îmbunătățirea digestiei, pentru stimularea și reglarea activității cardiace, contra anemiei și pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este și un tonic sexual și un afrodiziac foarte puternic.
Siropul de hrean
Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine și se lasă 20-30 de minute la macerat. Se strecoară, presând conținutul cu un tifon. Se obține siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puțină apă (cât să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Recomandări: astm, bronșită cronică, afecțiuni ale căilor respiratorii medii și inferioare, în general.
Cataplasme cu hrean
Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se învelește în tifon și se pune pe locul afectat. Se ține până când apare senzația de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicația externă cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, așa încât adesea este preferată o variantă mai blândă:
Varianta 2: Mai întâi, se obține făina de hrean din rădăcinile tăiate cubulețe și uscate pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură. Atunci când se elimină complet apa și devin uscate ca iasca, aceste cubulețe se macină cu râșnița electrică de cafea, obținându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean. Se pun într-un vas 2 linguri din această făină și 2 linguri de făină de semințe de in, se adaugă apă și se amestecă foarte bine, până când se formează o pastă. Se învelește în tifon și se aplică pe locul afectat vreme de o oră.
Tratamente cu hrean
• Boala canceroasă - un studiu recent făcut la Universitatea Illinois, Statele Unite, arată că administrarea zilnică de hrean crește rezistența organismului uman la boala canceroasă, atât în ce privește prevenirea îmbolnăvirii, cât și la tratamentul bolii deja instalate. Pacienții cu tumori cu diferite localizări prezintă o mai bună vitalitate, evoluția bolii este încetinită, celelalte tratamente - fie ele naturale sau alopate - sunt potențate de către acest super-aliment. Se administrează, în mod special, salata de sfeclă cu hrean, minimum 50 de grame pe zi.
• Infecții urinare (cistită), infecții renale - Cincizeci de grame de hrean proaspăt, ingerate pe parcursul unei zile, atacă bacteriile parazite din rinichi, vezică și de pe traiectul urinar, distrugându-le. Tratamentul este de durată (minimum 21 de zile) și se asociază cu oricare altă formă de tratament cu antibiotice, naturale sau de sinteză.
• Retenție de lichide - Consumul regulat de hrean, mai ales după orele după amiezii, este un foarte bun diuretic, foarte util celor care au tenul, mâinile sau picioarele umflate din cauza retenției de apă.
• Tuse de diverse etiologii - se iau 5-6 lingurițe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acționeze la nivelul gâtului și al arborelui bronșic. Suplimentar, se consumă salata de hrean cu sfeclă roșie, câte 50 de grame, de două ori pe zi.
• Bronșită cronică și acută - se consumă zilnic 4-10 lingurițe de hrean ras, simplu sau în salata cu sfeclă roșie, al cărei mod de preparare l-am prezentat mai sus. Suplimentar, se pun seara cataplasme cu hrean pe zona toracelui. Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante și bronhodilatatoare.
• Polipii uretrali - se iau de trei ori pe zi câte trei lingurițe de suc de hrean, dizolvate într-un pahar de apă. Administrarea se face pe stomacul gol, în cure de trei luni, urmate de alte trei luni de pauză. În paralel, se va ține un regim alimentar alcalin, cu foarte multe zarzavaturi și legume verzi, fără carne, și cu cât mai puține proteine animale.
• Anemie la adulți - se consumă câte 15-20 de lingurițe de salată de hrean cu sfeclă roșie pe zi. Hreanul conține mici cantități de fier, dar cel mai important rol al său este optimizarea digestiei și a metabolismului, așa încât fierul prezent în celelalte alimente să poată fi asimilat de către organism.
• Inapetență, anemie la copii - se consumă cel puțin o dată pe zi o salată obținută din hrean ras fin (1-2 lingurițe), măr cu tot cu coajă (2 lingurițe), sfeclă roșie (1-2 linguri) și morcov (1-2 linguri). Această mini-cură se ține minimum o lună, fiind recomandată cu precădere pe perioada iernii și la trecerea de la sezonul rece la cel cald.
• Reumatism, gută - într-o cană de lapte cald se pun 1-2 lingurițe de suc de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tratament durează minimum trei săptămâni, având efecte antiinflamatoare și detoxifiante.
• Sinuzită, rinită - iată cel mai puternic și rapid remediu contra acestor afecțiuni, preluat din medicina populară românească: într-o basma de culoare roșie (așa cere tradiția!) se pun 2 lingurițe de hrean ras. Se aplică pe zona frunții, atât timp cât este suportată, având grijă să nu apară arsura pe piele. Nasul se desfundă aproape instantaneu și încep să fie eliminate secreții din abundență, curățindu-se astfel căile respiratorii superioare. Se recomandă să se facă acest tratament, cu efecte extrem de rapide, câte patru-cinci zile la rând. Dacă aveți pielea prea sensibilă și nu suportați hreanul aplicat direct, este suficient să inspirați, de cât mai aproape de nas, vaporii emanați de rădăcina proaspăt rasă.
• Dureri articulare - pe zona afectată se aplică o cataplasmă cu hrean crud, atât timp cât nu apare senzația de arsură. Suplimentar, după îndepărtarea cataplasmei, se poate aplica un unguent camforat.
• Paralizie facială - se aplică pe obraz, de două ori pe zi, o cataplasmă cu făină de hrean și in, obținută după rețeta de mai sus. Peste compresă se pune un nailon și se ține o sticlă cu apă caldă, așa încât să se obțină o ușoară hipertermie locală. Fiecare aplicație nu va dura la început mai mult de 1 minut, ajungându-se într-o săptămână la 10-15 minute, cu grijă pentru ca pielea sensibilă a obrazului să nu fie lezată.
Precauții și contraindicații
Intern, hreanul se administrează cu prudență persoanelor cu colon iritabil sau care suferă de colită de fermentație. Abuzul de hrean în alimentație duce la deranjamente digestive și tulburări nervoase. Extern, mai ales sub formă de cataplasmă, hreanul va fi folosit cu prudență de către persoanele care au pielea sensibilă, alergică.
Rețetă cu hrean pentru bolile de plămâni
Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot, și se țin timp de 12 ore în suc natural de lămâie (trebuie să le acopere). Se scot ouăle din sucul de lămâie, se sparg și se bat bine, după care se pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean curățat de coajă și dat pe răzătoare, 1 litru de țuică naturală tare (palincă de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ține la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele principale, 1-3 linguri. Este o rețetă folosită în special contra pneumoniilor recidivante, a bronșitelor cronice și a tuberculozei pulmonare. Pe lângă efectele puternic antibiotice ale hreanului, acest preparat este și un puternic vitaminizant și remineralizant, precum și un redutabil stimulent imunitar.