Pe părintele Arsenie Boca l-am cunoscut pentru prima dată cu prilejul sărbătoririi Izvorului Tămăduirii la mânăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov. Evenimentul avea loc, dacă îmi aduc bine aminte, prin luna august. Satul meu natal se află la o depărtare de circa 20 km de acest loc pe care creștinii, pe bună dreptate, îl numesc "lăcaș sfințit”. În ziua despre care vorbesc, mulți oameni din sat au pornit la drum cu căruțele, pe când noi, un grup de vreo 8-10 elevi de școală primară, am hotărât să facem acest traseu pe jos. Acest lucru se întâmpla cu un an înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial. Întreaga lume era în mare fierbere, iar cuvintele de îmbărbătare, de încredere și de speranță erau așteptate de către toți pelerinii participanți la evenimentul amintit mai sus.
Întregul traseu se desfășura pe niște cărări bine bătătorite. Am trecut peste hotarul comunei Șomartin, apoi prin satul Feldioara, de unde am trecut Oltul peste o pasarelă, iar apoi, pe lângă satul Corbi, am ajuns, în sfârșit, la locul de destinație. Era pe înserate, dar nici unul dintre noi nu se plângea de oboseală. Setea ne-am astâmpărat-o cu apă rece și curată, cum este cristalul, din fântâna aflată în ocolul mânăstirii, numită tradițional Izvorul Tămăduirii.
Pornisem la drum cu o zi înainte de praznicul sărbătorii. Era lume multă adunată, iar locurile de cazare erau pline până la refuz. În această situație, adăpostul ne-a fost la umbra unor tufari crescuți în apropiere de incinta mânăstirii. Era o noapte senină și călduroasă de vară, iar stelele străluceau asemenea unor diamante.
În dimineața zilei următoare, am participat la slujba religioasă. Soborul preoțesc era mare, iar în fruntea lui se afla și mitropolitul de pe atunci al Ardealului, cu reședința la Sibiu. Mânăstirea era înțesată de oameni, iar cei rămași pe dinafară erau sute, poate chiar mii. Pentru ca adresarea de suflet a mitropolitului și predica Părintelui Arsenie să fie auzite de toată lumea, s-a ales podiumul foișorului din lemn situat în părculețul din apropierea clopotniței.
Cuvintele Părintelui aprindeau în sufletele participanților îndemnul la pioșenie, la iubire, la milostenie, la o adevărată trăire creștinească. Era un moment prielnic ca fiecare să-și poată face mental un bilanț al faptelor săvârșite în viața de zi cu zi. Totuși, ceva plutea ca o negură otrăvită în atmosfera sărbătorească. Se dusese vorba, de la om la om, despre un caz de furt petrecut în noaptea premergătoare. Se furase un ham de la o căruță venită la mânăstire cu pelerini. Fapta a ajuns și la urechile părintelui Arsenie Boca. Așa se face că, spre sfârșitul predicii, acesta și-a îndreptat privirea într-o anume direcție și a rostit aproximativ următoarele cuvinte: "Măi, omule! Tu, acela care stai cu capul aplecat spre pământ, ai în această clipă sufletul negru cum e cărbunele, pentru fapta pe care ai săvârșit-o. Du-te și repară cât mai repede greșeala. Nu uita niciodată că ochiul lui Dumnezeu veghează peste tot și pedepsește pe cei păcătoși”. Spre sfârșitul ceremoniei vestea cea bună că hoțul a dus înapoi obiectul furat a străbătut mulțimea ca fulgerul. A fost un moment însemnat care a amintit tuturor pelerinilor prezenți despre marea putere vizionară a Părintelui Arsenie Boca.
Cea de a doua împrejurare prin care l-am cunoscut pe acest duhovnic de o înaltă spiritualitate a avut loc prin anul 1946. Absolvisem de curând o școală de ucenici și aveam în buzunar un proaspăt Carnet de lucrător. Munceam la o uzină de elită la acea vreme, la fabrica de avioane IAR din Brașov. Schimbarea regimului politic din țara noastră a dus și la schimbarea profilului fabricii. Se trecuse la producția de pace și se fabricau tractoare, după o licență sovietică. Ideea de socializare a agriculturii solicita multe, cât mai multe tractoare. Primele au fost KD-urile pe șenile. S-a ajuns ca de la munca de finețe pentru aeronautică să se lucreze brutal, cum s-ar zice, cu barosul! Solicitările pentru tractoare erau mari. S-a introdus munca în schimburi. Se lucra și noaptea. Se cereau și ore suplimentare în zilele de repaus (duminica). Cu fiecare zi ce trecea, se simțea nu numai o tot mai puternică presiune asupra muncii, ci și asupra conștiinței. Noua ideologie avea ca țel principal îndepărtarea omului de spiritualitatea creștinească. Viața devenise tot mai dură și sufocantă și într-o bună zi m-am decis să fug. Împreună cu un coleg de ucenicie, de loc de prin părțile Făgărașului, făcusem un plan strategic de fugă peste graniță. Pregătisem amănunțit fiecare mișcare. Eram în pregătire și cu dotarea necesară pentru momirea grănicerilor, în caz de nevoie. Pericolul era mare. Se vorbea tot mai mult despre fugarii împușcați de grăniceri.
Treceam printr-o cruntă perioadă de frământare sufletească. Încercam din toate puterile să găsesc o cale prin care să mi se limpezească gândurile și să mă ajute în realizarea scopului propus. O scânteiere m-a îndreptat spre mânăstirea de la Sâmbăta de Sus. Aveam de gând să mă spovedesc, să-mi descarc toată neliniștea și tensiunea care se acumulaseră în mine, ducându-mă la Părintele Arsenie. Eram încrezător că mă aflam pe drumul ce-l bun. I-am povestit amănunțit Părintelui Arsenie Boca despre intenția pe care o avem și așteptam un sfat duhovnicesc. M-a privit cu multă atenție. Din privirea lui pătrundea prin fiecare mădular al meu un fior de bine. Parcă eram în fața unui complet de judecată de la care așteptam verdictul salvator.
Părintele și-a clătinat ușor capul într-o parte și alta, după care, cu o voce calmă și cuceritoare, mi s-a adresat cu următoarele cuvinte: "Măi, băiete! Ești mare și destul de înțelept să hotărăști prin propria ta conștiință ce ai de făcut. Dar altă Țară nu vei găsi nicăieri”. Răspunsul mi-a fost de ajuns. Am înțeles pe deplin care urma să îmi fie drumul și ideea de emigrație a rămas pentru mine doar o simplă amintire. N-am mai uitat niciodată sfatul plin de înțelepciune primit de la Părintele Arsenie Boca. Sunt sigur că din lumea în care se află îmi urmărește și mie cărările în viață.
HUDEA M. SIMION - Brașov
"La operație, medicii n-au mai găsit nimic”
Sunt o creștină care a simțit cu bucurie și uimire ajutorul Sfântului Părinte Arsenie.
Am 43 de ani, doi copii, un băiat de 14 ani și o fetiță de 4 ani. În noiembrie 2010, am fost diagnosticată cu neoplasm de col uterin, stadiul I B. După ce am trecut de faza de disperare, am început la Cluj un tratament chinuitor cu citostatice, radioterapie și brahiterapie. Părintele meu duhovnic mi-a recomandat să merg la Prislop, la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Când am reușit în cele din urmă să ajung, rugându-mă cu lacrimi la mormânt, deși era o zi înnorată și rece, pe umărul drept m-a atins o rază de căldură și lumină! Când mi-am terminat rugăciunea, l-am întrebat pe soțul meu dacă a ieșit soarele cât am stau eu îngenuncheată la mormântul Părintelui, și mi-a zis că nu! După primul pelerinaj, am simțit că recunosc, simțeam aievea că la Prislop primisem mângâierea Părintelui Arsenie Boca. Am cumpărat și am citit toate cărțile scrise de el și mi-au schimbat înțelesul vieții. Am înțeles și de ce m-am îmbolnăvit și de ce se abat atâtea necazuri asupra oamenilor. M-am rugat mult, mult Părintelui, și înainte de operație am reușit să mai merg o dată la Mormântul de la Prislop, prilej cu care am obținut de la o măicuță și un recipient cu ulei sfânt, de la candela ce arde neîncetat la Crucea de pe mormânt.
Am fost operată în 7 martie, la Cluj, și spre stupefacția medicilor, în abdomenul meu nu s-a mai găsit nimic decât urma necrozată a tumorii. Mare este puterea Sfântului Părinte Arsenie Boca, atunci când ai toată încrederea în el! Nici la examenul histopatologic nu s-a mai găsit nimic. Urmează să merg la primul control, după trei luni de la operație, dar știu că totul va fi bine, pentru că, deși sunt o păcătoasă nevrednică, Sfântul Părinte Arsenie Boca mă ajută de acolo, de sus, din slava lui Dumnezeu, și mai ales pentru copilașii mei.
Am simțit că trebuie să scriu despre ajutorul minunat primit de la Sfântul Părinte Arsenie Boca și mă rog Bunului Dumnezeu să fie recunoscut și canonizat de Biserica Ortodoxă Română, ca să fie cinstit așa cum se cuvine, pentru că El sălășluiește, deja, în lumea Sfinților și a Îngerilor Dumnezeiești!
Dumnezeu să ne miluiască și Sfântul Părinte Arsenie Boca să se roage pentru noi și pentru mântuirea noastră.
MIRELA ELENA Fechete