În suficiența sa de contabil cu mânecuțe, acest domn profită de inexistența unei viziuni naționale asupra agriculturii românești și avansează, ca să se afle în treabă, teorii periculoase pentru țăranul român, pe care-l vede în postura de spălător auto și vânzător de ziare. Iată o seamă din perlele gândirii domnului conțopist, așa cum au fost publicate de site-ul recolta.eu. Domnul Lazea dorește „consolidare” la țară, adică desființarea micilor tarlale și reunirea lor în proprietatea străinilor sau a latifundiarilor autohtoni. A întocmit chiar un studiu pe această temă. Nu contează că micul agricultor se opune, că țăranul vrea să rămână țăran. Lazea îl vrea altoit cu o suprataxare de să-l usture. Lazea va pune mâna pe băț („stick”) și va lovi bătrânii de la munte în moalele capului. "Orice politică de consolidare a terenurilor”, grăiește cu emfază corporatistul de la BNR, "trebuie abordată atât cu instrumente de natură stimulativă, cât și cu cele de natură punitivă. Și asta, deoarece numai cu partea bună, cu binele, nu se ajunge prea departe”. În contradicție cu Dacian Cioloș, comisarul european pentru agricultură, care propune o politică agricolă comună, orientată spre micii fermieri țărani și producătorii de alimente bio și ignorând dreptul sfânt la proprietate, d-l Lazea cântă pe coarda protejării marilor moșieri: "N-am făcut nimic dacă aplicăm o taxă mărită fermierilor mijlocii sau mari. Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii de subzistență, pe cei care sunt mici. Sigur, lor nu le va conveni această măsură”, recunoaște ferocele contabil teribil al finanțelor românești. Deși societatea civilă a cerut deja demisia sau demiterea domnului Lazea, pentru prejudiciile de imagine aduse celei mai serioase bănci centrale din Europa de Est, n-am auzit ca guvernatorul Isărescu să ia poziție față de "ereziile” subalternului său. Probabil o va face cât de curând, întrucât Valentin Lazea s-a amestecat într-un domeniu pe care nu-l stăpânește, poziția sa fiind în contradicție cu poziția Comisiei Europene, dar și a principalilor membri ai UE: Franța și Germania. Vin țăranii francezi, spre exemplu, să-i învețe pe români cum să-și păstreze identitatea, cum să conserve biodiversitatea și semințele locale, cum să protejeze mediul și tradițiile culturale în sate. În același timp, iată cum un economist-șef de bancă intră în contradicție cu însuși specificul național, cu agricultura de deal și de munte, susținută de peste 4 milioane de țărani care hrănesc, prin gospodăriile lor de subzistență, 30% din populația țării. Gata cu țăranii, vrea să spună onorabilul V. Lazea, a sosit timpul să-și schimbe "cariera”, "de la agricultura de subzistență, la proprietatea asupra unor mici business-uri, în vânzarea ziarelor sau producția de materiale de construcții, unde nu ai nevoie de prea multă școală”. D-l Lazea vede enorm și gândește monstruos: "Putem vorbi de chioșcurile de vânzări de ziare. De ce ar trebui ca un țăran să meargă și să cumpere ziare de la București sau din orașul cel mai apropiat?”. Când le poate cumpăra din satul lui, vânzarea ziarelor salvează România rurală, nu-i așa, domnule economist? Ridicolul situației întrece orice așteptare. Lăsăm la o parte că ziarele sunt pe ducă, dar personaje ca domnul Lazea ar putea conduce mâine-poimâine agricultura românească sau chiar un întreg guvern. Facem, cu sfială, semnul crucii și așteptăm Europa să ne salveze de bățul neliniștitului domn de la BNR.