Cosmosul în muzeu
Lungă și argintie, precum cele folosite de cavalerii medievali, mănușa primului om ce a ieșit în spațiul cosmic stă țanțoș într-o vitrină, alături de o fotografie a purtătorului ei, Iuri Gagarin. Fotografia a călătorit, și ea, în cosmos, la bordul unei stații orbitale rusești, iar acum s-a întors și face parte din impresionanta colecție lui Tasillo Romisch, un german fascinat de spațiul cosmic. O parte a acestei colecții a putut fi admirată între 1 și 11 noiembrie la "Iris Titan Shopping Center” din București. Costume de cosmonauți, căști de comunicare, obiecte de uz "casnic” de pe stații orbitale, cum ar fi papucii cu scai pe talpă, pentru ca piloții din navetele spațiale să se poată fixa într-un loc, periuțe de dinți, hrană, o folie de aur de pe Apollo 11, praf selenar adus de Apollo 15, machete ale navelor spațiale, obiecte ce amintesc de prima misiune comună între americani și sovietici, tot soiul de suveniruri realizate în cinstea misiunilor spațiale... Dumitru Prunariu, singurul român ce a zburat în spațiu, și Tasillo Romisch au fost animatorii, plini de vervă, ai vernisajului de pe 1 noiembrie. Germanul a fost ghidul primului tur al expoziției, explicând entuziast ce reprezintă și cum a achiziționat fiecare obiect. A doua zi dimineață a făcut același lucru, dar cu un grup de copii, căci expoziția "Cosmos, între mit și realitate” a avut un caracter educativ, îndreptat către pasionații expedițiilor cosmice, indiferent de preocupare și vârstă.
L-am rugat pe Tasillo Romisch, deținătorul titlului Guinness World Records în 2001 pentru cea mai mare colecție personală de obiecte legate de zborurile in cosmos să ne spună câteva cuvinte despre marea sa pasiune.
- Vă înflăcărați foarte tare când vorbiți despre obiectele din expoziție...
- Da, mai ales că am numeroase motive de bucurie să fiu aici. Se împlinesc 40 de ani de la prima mea vizită în România. Pe atunci, veneam la Constanța, la un concurs de atletism, ca sprinter în echipa RDG-ului. Sunt 20 de ani de când l-am cunoscut pe Dumitru Prunariu! Și este cea de-a 100-a expunere a colecției mele! În plus, de fiecare dată când mă gândesc la România, îmi vine în minte figura sibianului Herman Oberth, unul din pionierii spațiului, pe care am avut marea onoare să-l cunosc.
- Ce a declanșat pasiunea dumneavoastră pentru zborurile spațiale?
- În 1969, pe când aveam 15 ani, am văzut transmisia televizată a primei aselenizări. A fost un moment teribil de emoționant, ce m-a marcat. Dar pe atunci, la mine-n țară nu puteau spera să zboare în spațiu decât piloții militari, așa că mi-am luat gândul. Mai târziu, dacă aș fi avut o altă meserie, medic, inginer, poate aș fi avut o șansă, dar cine are nevoie de un economist în spațiu?
- Și colecția?
- Mi-am zis că dacă eu nu pot ajunge acolo, în cosmos, să aduc cosmosul la mine, să refac istoria zborurilor spațiale, prin obiectele ce au fost acolo. Prima achiziție a fost o mănușă asemănătoare celei pe care o vedeți expusă aici. De altfel, mănușa lui Gagarin este preferata mea din toată colecția. Sunt omul cu cea mai mare colecție, peste 95000 de obiecte ce au fost în spațiu, dar scopul nu este de a le ține acasă, pentru plăcerea mea, ci de a le expune, de a stârni oamenii să se intereseze de spațiul cosmic. Caut în continuare pe internet astfel de obiecte de vânzare, însă, în 10-20 de ani nu o să mai am ce cumpăra. Nu-mi permit să cumpăr o navă spațială de milioane de euro. Pe lângă colecție, am și o mică afacere, legată de astfel de obiecte: închiriez costume de astronaut. În plus, sunt singurul civil acreditat să trimită obiecte personale în cosmos. Vreți să vă trimit cartea de vizită sau un exemplar al revistei în spațiu? Veniți la mine!
Urmele meseriei
Tot pe 1 noiembrie, seara, într-o atmosferă cu mult mai pământeană, plină de prietenie și de emoții, ceainăria Cărturești Verona s-a dovedit neîncăpătoare pentru cei ce au dorit să asiste la finalitatea proiectului "Bătături. Urme lăsate de meșteșuguri”, realizat de Asociația "Câte-n lună și-n mansardă”. "Când vine vorba de meșteșuguri, atenția se îndreaptă spre frumusețea obiectului finisat și spre priceperea meșterului. Ne interesează și pe noi aceste lucruri, dar proiectul nostru se concentrează pe sacrificiile creatorului, pe urmele lăsate de meserie pe corpul său”, a explicat la vernisaj Ana Iuga, unul dintre coordonatorii proiectului.
În vara acestui an, echipa asociației, însoțită de 12 voluntari și de fotograful Vlad Eftenie, a pornit pe teren, dorind să afle ce urme lasă asupra meșterilor din diferite domenii munca lor, ce se află în spatele obiectelor armonioase pe care le admirăm la târguri sau în vitrinele magazinelor.Rezultatul acestor căutări, fotografiile și poveștile din spatele lor, fac subiectul expoziției ce poate fi vizitată la Cărturești Verona, până pe 28 noiembrie.
Să facem cunoștință cu câțiva dintre protagoniștii acestei povești. Ciprian Manda este un arhitect de 31 de ani ce a învățat singur, de pe internet, să lucreze lemnul. În schimb, tanti Jeana și nea Mitică, olari din Piscu, duc mai departe meseria cu care s-au ocupat bunicii și părinții lor. La fel și argintarul Mircea Crăciun, din București, care spune că: "Era o rușine să nu urmezi meseria părinților”. La 30 de ani, după ce și-a făcut ucenicia la ateliere de bijuterii din Iași și București, Ovidiu Sbâncu a pornit propria afacere. "Totul se poate modifica, e un ciclu continuu. Și asta mi se pare foarte interesant, că iau obiecte vechi de la oameni, le topesc și fac altceva. Obiectul acela, cum ar veni, are încărcătura celor de dinainte, așa gândesc eu”. La 75 de ani, după ce toată viața a împletit coșuri din nuiele, Gheorghe Pavel din Siliștea nu se poate opri, chiar dacă a ieșit de mult la pensie. Din august, adună mii de nuiele, stând în genunchi pentru a tăia răchita, apoi le cară, pe rând, în spate, un kilometru, până acasă. După aceea, trei luni întregi le curăță de frunze și de coajă, le despică în trei. Toate muncile gospodăriei cad în sarcina soției. De ani de zile, Gheorghe Pavel nu a mai luat o sapă în mâini, de dimineața până seara stă pe scăunel și împletește coșuri. Chiar dacă nu prea mai sunt cumpărători, chiar dacă nu mai face nimeni în sat asta și nimeni nu mai vrea să învețe.
Fondată în februarie 2012, Asociația "Câte-n lună și-n mansardă” a participat cu ateliere pentru copii la Street Delivery și la Fân Fest, la Roșia Montană. "Bătături” este primul său proiect amplu.