"Dușmanii ne închid ochii/ Dau comandă inimii noastre.../ Nepoților le lăsăm numai cimitire/ Cântece cu speranțe blestemate și veninoase”. Astfel descrie marele poet aromân din Macedonia, Dina Cuvata, soarta vitregă a aromânilor și, prin extensie, a tuturor latinilor din Balcani, români, istroromâni, meglenoromâni. Băștinași ai acestor locuri dinainte de Nașterea Domnului Hristos, latinii din sudul Dunării, până în Pind și Tessalia, au ajuns, în mai bine de două milenii, străini în Patria nașterii lor, "Balcanul”. Câți dintre guvernanții români din ultimele două decenii au încercat măcar să înțeleagă ce se întâmplă și ce li s-a întâmplat conaționalilor noștri bătuți de soartă? Ca să ia decizii corecte și să pună umărul la deșteptarea lor națională, să-i scoată, până nu e prea târziu, din noaptea asimilării, la care au fost și continuă să fie supuși, politicienii români ar fi trebuit să știe, să înțeleagă, să simtă românește. Un timp, au tăcut mâlc în fața Atenei, scuzându-se că nu-i momentul să ceară drepturi pentru aromânii din Pind, pentru a nu supăra nobila Eladă, care ar fi trebuit să ne susțină în procesul de aderare la UE. Au tăcut apoi în fața Albaniei, cum că nu-i momentul, că americanii aveau nu știu ce treabă pe acolo, și nu se cădea să pui o problemă națională la concurență cu interesele aliaților. N-au zis nimic nici când Bulgaria era dată exemplu "pe unitate” la UE, fiind lăudată pentru avansurile formale, pe hârtie, spre democrația europeană și drepturile omului, în comparație cu "leneșa” Românie, unde de fapt sălășluiește raiul minorităților. Până la Cristian Diaconescu, diplomatul care le-a pus piciorul în prag sârbilor la începutul acestui an, și până la actualul ministru de externe, Titus Corlățean, care s-a remarcat prin convingerea cu care a apărat cauza românilor timoceni la Bruxelles, nici un alt ministru de externe nu s-a legat la cap cu problema așa-zișilor "vlahi”. Dacă viitorii guvernanți, de după 9 decembrie, vor încerca să schimbe ceva din situația actuală, bine ar fi. Medicul Ivo Gheorghiev (Ion Gheorghe) din Vidin, președintele Uniunii Etnicilor Români "AVE” din Bulgaria, semnalează din nou, cu mult curaj și demnitate, pentru a câta oară? tragedia asimilării românilor din Timocul bulgăresc.
"Practic, astăzi nu mai funcționează nici o școală din cele 19 existente”
- În ultima vreme, în loc să existe o relaxare a situației românilor din Timocul bulgăresc, constatăm o înrăutățire a lucrurilor. Cine ignoră cauza românească din nordul Bulgariei, domnule Gheorghiev?
- România. Reprezentanții statului român. Ne-au vizitat și președintele Băsescu, și premierul Boc, și fostul ministru de externe, Marga. De parcă am fi fost ciumați, niciunul nu s-a oprit să vorbească direct, măcar în parcul istoric din Vidin, cu noi, reprezentanții românilor. Ne-au obligat să mergem la Sofia, pe cheltuiala noastră, unde ne-au primit la ambasadă, fără accesul presei, în spatele ușilor închise. Deși îi înaintasem un memorandum cu toate doleanțele noastre, domnul Marga nici n-a menționat existența noastră în fața autorităților bulgare, ca și când nu am exista. Nici de promisiunile celorlalți doi înalți demnitari ai statului român nu s-a ales nimic. Dimpotrivă, reprezentantul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, domnul Eugen Tomac, a refuzat să ne mai finanțeze școlile de învățare a limbii române și sărbătoarea de a doua zi de Paște, de la mânăstirea românească Albotina. Practic, astăzi nu mai funcționează nici o școală românească din cele 19 existente, iar golul lăsat în împrejurimile mânăstirii, în zilele de Paște, a fost umplut de primăria Vidinului și de partidul socialist bulgar cu o serbare socialistă. Domnul Tomac (care slavă Domnului că nu mai lucrează la Departament!) și colegii dumisale, domnii Gârbovăț și Cosma (încă la posturi!), ne-au întors cu zeci de ani înapoi. Peste toate, unii domni de la MAE din București nici nu știu abc-ul istoriei noastre. Ne-a vizitat Robert Cazanciuc, fost (actual?) secretar general al Ministerului Afacerilor Externe, care a făcut o gafă de proporții, repetând teoria absurdă a bulgarilor și sârbilor, cum că vlahii ar fi altceva decât românii. Acest domn a vorbit cu nonșalanță de "prezența românilor și vlahilor pe aceste meleaguri”. Iar această cuvântare jignitoare a ținut-o cu o ocazie și mai jignitoare pentru noi: deschiderea Consulatului Onorific al României la Vidin, unde consul onorific a fost instalat un etnic grec, domnul Costa Grivov, de parcă s-au terminat românii din Bulgaria! Cum era de așteptat, domnul consul nu participă prea des la activitățile comunității românești.
- Găsiți vreo explicație a atitudinii responsabililor din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni?
- Cred că acești domni vor să nu mai existăm, ca să nu mai aibă probleme. Știți vorba stalinistă: este om, sunt probleme; nu mai este om, nu mai sunt probleme. Asta par a-și dori respectivii. Fostul ministru al educației, domnul Adomniței, ne-a închis și filiala Universității Spiru Haret, unde aveam, în primii doi ani, aproape 400 de studenți. Plătind o taxă mai mică decât la București, tinerii români din zonă au luat cu asalt cele câteva facultăți. Ne-au închis-o indirect, respingând înscrierea studenților (controlată de minister), sub pretextul că nivelul învățământului era slab. O fi fost, nimic de zis, dar cred că e limpede pentru oricine că acea universitate juca un puternic rol național. Autoritățile bulgare începuseră să ne respecte, au existat chiar și bulgari care și-au dat copiii la "Spiru Haret”. Apoi, vorbind de școlile de sâmbătă și duminică, a venit domnul Tomac și a zis: școlile astea sunt o joacă, nu se predă după nici o programă, trebuie închise. Am spus: domnule secretar de stat, deschideți școli românești normale și apoi închideți-le pe astea. Nu, a zis el, le închidem acum și până la vară veți avea școli adevărate. Și dus a fost! Nu s-a deschis, bineînțeles, nici o școală... Altă poveste: casa de cultură. De 20 de ani, îi trece câte unuia prin cap, pe-acolo, pe la București, să deschidem o casă de cultură românească. Voi găsiți spațiul, ni s-a tot spus, iar noi venim imediat cu banii... Am găsit nenumărate spații potrivite, dar și clădirea unei bănci, cu un spațiu foarte generos, pe patru nivele, cu holuri de marmură, pentru care cereau două sute de mii de euro. Ar fi fost cea mai impozantă casă de cultură românească din Bulgaria, dar n-a fost să fie, a fost considerată prea scumpă. Eu sunt convins că aceste persoane doresc răul românilor din Vidin, altă explicație nu văd.
- Care este contribuția autorităților bulgare la acest abandon, la deznaționalizarea românilor?
- Sunt multe de pomenit... Voi aminti doar interdicția, specifică Evului Mediu, de a cânta cântece românești în public, la festivaluri folclorice. Orice vorbă românească este prohibită. Astăzi, într-o țară membră a Uniunii Europene! Sunt acceptate doar instrumentele, vocile niciodată! Față de această revoltătoare discriminare, de care UE se preface că nu are cunoștință, acțiunile intolerante ale primăriei din Vidin sunt mici înțepături amicale... Au venit oamenii primăriei și ne-au azvârlit tabla din fața asociației, pe care era scris "Uniunea Etnicilor Români”, sub justificarea că primarul Ghergo Ghergov nu poate tolera o inscripție românească, în centrul unui oraș bulgăresc. Și ne-au pus în vedere să părăsim acel spațiu, deși plătim chiria la zi și avem un contract. Asta după ce, în timpul recensământului de anul trecut, primarii români din zeci de comune au fost forțați să nu permită spectacole ale unor formații folclorice din România, sub amenințarea destituirii. Statul bulgar, pretins prieten al României, a pus pe fugă echipe artistice de la nord de Dunăre, doar pentru a nu le lăsa să încurajeze sentimente românești în rândul miilor de români din sate. De altfel, însuși rezultatul acestui referendum falsificat vorbește de la sine despre "Bulgaria europeană”. Practic, în zeci de comune compact românești, în Vidin, Kozlodui și alte orașe, ar trăi, după autoritățile bulgare, nu mai mulți de 116 români/vlahi! Păi, numai primari sunt atâția! E o rușine pentru un stat ce se pretinde democratic. Numai în "cartierul românesc” din Vidin sunt peste o sută. Unde au fost ascunși românii din 98 de sate românești? N-am dori, dar spunem că și la acest capitol, Departamentul domnului Tomac ne-a ignorat. Am cerut calculatoare, să înregistrăm noi, voluntarii, cât mai mulți conaționali. Aveam la dispoziție zece zile pentru înregistrare. În cele din urmă, au venit câteva laptopuri, dar cu trei zile înainte de expirarea termenului oficial. Doar eu singur am înregistrat 360 de familii, cu cățel și purcel. Unde sunt listele mele? Or fi știind domnii de la institutul bulgar de statistică - institut care este un instrument de bază al autorităților în asimilarea românilor.
"Toate numele românești au fost bulgarizate, există liste cu numele ce pot fi puse pruncilor”
- Câți români trăiesc de fapt în Timocul Bulgariei?
- Cifra neoficială, dar apropiată de realitate, este de circa 150.000! Aici intră și cei plecați în Europa, căpșunarii și constructorii. De la Vidin până la râul Timoc, la granița cu Serbia, sunt 32 de comune compact românești. Pe lângă Dunăre, până la Marea Neagră, avem 98 de comune românești. Cine poate accepta că în toate aceste localități trăiesc numai 116 români?! N-o să credeți, dar faptul acestui fals colosal, săvârșit de statul bulgar, este... îmbucurător. De ce? Pentru că ei singuri își pun ștreangul la gât. Scot la lumină cea mai mare dovadă de asimilare. Va veni un timp când vor da socoteală pentru tot. O altă dovadă de asimilare este schimbarea numelor. Toate numele românești au fost bulgarizate, la oficiul stării civile există liste cu numele ce pot fi puse pruncilor. Părinții lui Dumitru Iencea (Dimităr Ianev) au dorit să-și boteze fiul cu numele Marin, numele nașului. Au fost refuzați și li s-a indicat numele actual, pentru a putea fi bulgarizat: Dumitru/Dimităr. Și cu asta își fură căciula. Dar mă gândesc că ne prețuiesc mai mult decât ceea ce suntem... de aceea, vor să ne tragă către neamul lor, să le facem neamul mai bun, să se mândrească cu noi, da? Ar trebui să le mulțumim pentru apreciere... Dar nu suntem de acord să mințim și noi împreună cu ei. Eu nu sunt de acord să mint aia ce nu sunt. Sunt român, așa m-a făcut destinul, soarta, Dumnezeu... De ce trebuie să mint că sunt bulgar? Aș deveni mai mândru, mai învățat, mai cuminte?
Ivo Gheorghiev a ținut să mulțumească public revistei noastre pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului: "Singurii care ne-au ajutat, când guvernanții ne-au părăsit, a fost redacția revistei «Formula AS». Cu cele două mii de euro primite ne-am plătit chiria și electricitatea școlilor românești de duminică. Am primit multe daruri și de la cititorii acestei reviste unice: circa 15.000 de cărți și câteva calculatoare. Cum am putea să le mulțumim? Știm că atâta timp cât mai există astfel de oameni, neamul nostru nu piere. Cu ajutoarele voastre am supraviețuit un an și jumătate”.
Fotografii de CLAUDIU TÂRZIU