Medicamentul medicamentelor: POLENUL CRUD

Dr. Cristina Aosan
Nu se poate compara, ca eficiență, cu polenul uscat. Iar ca gust, nici atât. Luat proaspăt, din stupul albinelor, este o uzină de sănătate

Tatăl polenului crud

O descoperire remarcabilă pentru apicultură, nu­triție și apiterapie a constituit-o polenul crud. În spatele lui se află o întâmplare care merită a fi relatată. În martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol și apicultor pasionat din Franța, era într-o stare alterată de sănătate, din cauza muncii extenuante. Medicul i-a spus că nu mai poate conti­nua la fel ca până atunci. Cum albinele începuseră recoltarea polenului, atras de culorile plăcute și proas­pete ale granulelor, s-a lăsat purtat de dorința de a-l gusta pentru prima oară, direct din colector. Era atât de plăcut în stare proaspătă, încât nu s-a oprit până nu a mâncat o bună cantitate, între 100 și 200 de grame. Zilele urmă­toare, tentația s-a repetat, apoi a observat că se simte mai bine. După o săptămâ­nă, avea din nou vivacitatea și optimismul obișnuite. Era totuși nedumerit de cele petrecute și se întreba dacă polenul fusese sursa stării sale de bine. Mirarea se datora faptului că de curând își încheiase cura uzuală de polen uscat, fără să fi observat o schimbare notabilă în starea sa. Spre a se convinge, a făcut o pauză de o săptămână în consumul de polen crud, observând că din nou se simte mai rău, apoi a reluat cura. A făcut acest lucru de trei ori, spre a-și confirma observația, după care a început să ofere polen crud în locul celui uscat apropiaților săi. Îmbunătățirile erau evidente la toți cei care îl consumau. Patrice a înțeles că acesta era drumul său, de a cerceta și promova polenul crud. I s-a dedicat, ajungând să coordoneze un întreg laborator de studii în domeniu. Astăzi, obișnuim să-i spunem "tatăl polenului crud”. După 14 ani, în 2006, a scris o carte "Ces pollens qui soignent” ("Aceste polenuri care vindecă”), publicată în mai multe ediții.
L-am cunoscut în 2007, la Melbourne, la Con­gresul Apimondia, când mi-a și dăruit cartea sa. Fiind la curent cu descoperirea lui și dornică de experi­mentare, utilizam deja polen crud de câțiva ani. Am fost însă încântată să aflu de cercetările laborioase în­treprinse și sistematizate într-un tratat cu elemente de comparație între polenul proaspăt congelat și cel uscat. Pe lânga "iasca” cu gust adesea neatrăgător și cu o consistență nisipoasă, așa cum se prezintă polenul us­cat, polenul crud este un veritabil regal de gusturi, miro­suri și culori care aduc în minte imaginea câm­pului cu flori. Mergând cu comparația până la ele­mente de microscopie, toate înclină balanța în favoarea polenului crud. Polenul crud conține o mare varietate de vitamine, enzime, microelemente dificil de găsit într-un alt produs natural.

Originea polenului recoltat de albine

Când încercăm să înțelegem proprietățile polenului, ca și pe ale oricărui produs al stu­pului, trebuie să pornim de la analiza scopului pentru care albinele îl recoltează. Pentru albine polenul are o însemnătate deosebită, fiind sursa lor principală de hrană, de proteine, de vitamine, minerale și alți micronutrienți. De calitatea po­le­nului adus la stup depind atât vigoarea fa­miliei de albine, cât și capacitatea de apărare, prin tăria veninului lor. De asemenea, cu cât polenul este mai bun, cu atât lăptișorul de matcă este mai valoros. Sunt astfel mai bine hrănite larvele tinere și matca. Trântorii consumă și ei mult polen, ceea ce le conferă putere și fecun­ditate.
Polenul floral este, de fapt, celula sexuală masculină a plantei. Este dispus ca o pulbere fină pe stamine. Albinele preiau această pulbere, apoi o amestecă cu miere și nectar regurgitate, cât și cu secreții proprii. Astfel, pot să formeze granu­lele colorate binecunoscute, adică polenul apicol sau recoltat de albine, care ajunge în stup ori în recolta­toarele apicultorilor. Pentru a forma o singură granulă de polen, albina trebuie să viziteze în medie 300 de flori.
Compoziția și proprietățile organoleptice ale di­feritelor tipuri de polen dife­ră în funcție de genul și spe­cia plantelor de origine, pre­cum și de momentul recol­tării. După cum florile se schimbă pe parcursul anului, vom afla și la diferitele loturi de polen apicol gusturi di­verse, mirosuri, arome, cu­lori. Este o varietate naturală care oferă plăcere și utilitate consumatorului, tot la fel cum alimentația noastră tre­buie să fie, în general, variată și echilibrată. Fiind o celulă sexuală a plantelor, e firesc că polenul este încărcat cu acele principii care sunt necesare unei noi ființe spre a se forma și dezvolta. În plus, cum multe plante sunt medicinale, el poate trans­fera și proprietățile lor terapeutice.

Însușirile medicale ale polenului crud

Refacerea florei intestinale

Lucru destul de puțin cunoscut, polenul crud este un probiotic vegetal. Cercetările microbiologice de laborator din ultimii ani au dezvăluit un important conținut în lactobacili și bifidobacterii a căror prove­niență se află în stomacul albinelor. Toate acestea sunt folositoare tubului nostru digestiv, unde polenul crud poate reface flora habituală. Prin con­ținutul său de lactobacili natural dezvoltați, polenul crud apicol se poate lua la întrecere cu iaurtul. Toto­dată, prezența lactobacililor na­tu­rali din polen realizează și o inhi­biție directă asupra germenilor pato­geni din tubul digestiv, cum au de­monstrat experimentele lui Pa­trice du Sert. În plus, polenul crud conține câteva tipuri de drojdii, care la ni­ve­lul intestinelor ne protejează contra instalării unor micoze. Po­lenul uscat nu exercită aceste ac­țiuni. Toate aceste micro-organisme sunt distruse atunci când polenul este încălzit pes­te 40 grade Celsius, pentru uscare. În schimb, dacă e păstrat crud, la con­gelator, ele ră­mân într-o stare latentă, iar la decongelare redevin active.

Polenul crud - polivitaminizant

În polenul crud se găsește o generoasă paletă de vitamine, atât liposolubile - A (și provitamina A), D, E, F -, cât și hidrosolubile - C, P (rutin), acid folic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H). Unele dintre ele se găsesc în cantități atât de mari, încât 30 g polen asigură integral doza zilnică recomandată. Vitamina A este cunoscută și drept vitamina ochiului. În polenul poli­flor se găsesc mari cantități de provitamina A; în unele sorturi (salcâm galben) chiar de 20 de ori mai mult decât în morcovi. Tocoferolul (E) își trage denumirea din grecescul "tokos” care înseamnă "a naște” și este considerat vitamina fertilității. Vitamina P (rutin) este trofică a pereților tuturor vaselor de sânge, în special a capilarelor, fiind și antitrombotică; previne hemora­giile, cu deosebire cerebrale și retiniene; menține me­ta­bolismul oxidativ al țesutului nervos. Biotina are un rol cheie în metabolismul proteinelor, glucidelor și lipidelor, precum și în procesele de eliminare a bio­xi­du­lui de carbon. În cantități importante se găsește și Vi­ta­mina B3 (niacina). Între altele, ea este implicată în pro­tecția contra mutațiilor genetice, fiind utilă în pre­venția cancerului. De asemenea este multă vitamina B1.
Merită menționat că B1 este pierdut în mod exa­gerat de către cei care au un regim alimentar bogat în za­hăr rafinat. Acesta este omniprezent azi, chiar și în produse ce nu sunt deserturi (muștar, pâine, chipsuri, sosuri...). Carența de B1 creată astfel artificial afectea­ză sever sistemul nervos. Ceea ce este una dintre expli­cațiile pentru tulburările de comportament de la copii și adolescenți, astăzi mari consumatori de dulciuri și sucuri. Vitamina B9 (acidul folic), de asemenea bine reprezentată în polen, protejează contra anemiei, trom­bocitopeniei și altor anormalități sanguine. În privința vitaminei C, dacă se consumă polenul așa cum este recomandat de regulă, adică dizolvat în apă și suc de lămâie, sau într-un suc fresh, se acoperă cea mai mare parte din necesarul zilnic. Polenul are doar urme de vitamina D, dar joacă un rol important în producerea ei de către organism, prin stimularea activității enzima­tice. În mod indirect, polenul favorizează normalizarea nivelului sanguin de vitamina K antihemoragică, care este produsă în corp de către flora intestinală. Polenul normalizează flora prin lactobacili și o hrănește prin nutrienți.
De menționat că în zilele noastre carențele vita­mi­nice sunt multiple. Alimentația modernă este multiplu sărăcită în vitamine, datorită chimizării exagerate din agricultură, procesărilor multiple din industria ali­mentară, cât și aditivării chimice a alimentelor. În plus, consumul exagerat de alcool, tutun, zahăr rafinat, an­tibiotice accentuează carențele. Medicina conven­țio­nală încearcă să compenseze cu vitaminele și polivi­taminele de sinteză din farmacii. Dar cine poate cal­cula exact necesarul fiecărui organism, cine poate spune cât se absorb vitaminele de sinteză și cât de bine sunt ele utilizate de organism? Un exemplu in extremis asupra eficienței lor la administrarea de lungă durată îl constituie copiii supra-ponderali, datorită hipervita­minizării. Astăzi, toți medicii se confruntă cu situații patologice tot mai complexe, ce includ poli-carențe vitaminice. Cu atât mai util este un polivitaminizant natural, din care corpul își extrage armonios ce și cât are nevoie.

Polenul crud - polimineralizant

Absorbția și funcționarea corectă a unor minerale este condiționată de alte minerale ori vitamine. Exem­plu: absorbția calciului este dependentă de magneziu, totodată și de fosfor, care susține și absorbția fierului; dar și absorbția fosforului depinde de calciu. La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre ele­men­tele minerale ale corpului nostru. Dacă facem analize de sânge și determinăm o carență oarecare, să zicem de calciu, nu înseamnă că dacă luăm calciu singular, problema e rezolvată; trebuie ca și restul componen­telor aflate în inter-relație cu el să fie la niveluri corespun­zătoare, spre a reveni la echilibru. Aceste relații se pot nor­ma­liza printr-un aport complex de elemente nutritive, oferite in­ter-relaționar la "pa­chet”, de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.
În polenul crud se găsesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De menționat ca macroelemente minerale Ca, Mg, P, K, Na și ca microelemente Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo.
Atrag în mod particular atenția asupra câtorva dintre ele. Zincul, deși aflat în orga­nism în cantități foarte mici, mai puțin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne ges­tionează viața. Seleniul este un antioxidant puter­nic, lucru cunoscut de multă vreme, aflat în cantități mici în întreaga natură, iar în corpul uman circa 20 mg. După nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursă naturală de seleniu. Borul, un element puțin cu­noscut, este necesar pentru rezistența oaselor, stimu­lează funcțiile cerebrale și vivacitatea mentală, favori­zează somnul, contribuie la reglarea secrețiilor de hormoni sexuali. Se găsește destul puțin în surse na­turale, iar polenul este una dintre ele.

Polenul - aliment funcțional

În medie, polenul poliflor conține: proteine 23,7%, lipide 4,8%, glucide 27,8%, apă 7-11%, fibre solubile și insolubile 13-14%.
Proteinele se găsesc în polen în proporție mai mare decât în carne, iar mare parte dintre ele sunt sub formă de aminoacizi, care se absorb direct, fără efor­turi din partea organismului. Bogăția de aminoacizi întrece în medie de 3 ori oul, brânza și carnea.
Numărul reacțiilor chimice (cunoscute) care au loc în organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt catalizate de către enzime. În polen se găsesc circa 100 de enzime, cât și co-enzime și pro-enzime.
Astăzi se știe tot mai mult despre necesitatea con­su­mării de antioxidante, spre a preveni îmbătrânirea și îmbolnăvirile, în special cancerele. Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A și E, care se găsesc în mari cantități în polen. Dar o mai intensă acțiune antioxidantă o conferă polenului flavonoidele din com­poziția sa. Se consideră că unele dintre acestea sunt de 200 de ori mai puternice decât vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 de g de polen echivalează cu consumul a 1350 g de broccoli... Flavonoidele reduc incidența cancerelor (ex. sân, prostată) asociate regimurilor alimentare bogate în grăsimi saturate. Fitosterolii din polen reduc absorbția colesterolului și influențează excreția de săruri biliare, reducând inci­dența cancerelor rectal și de colon. Totodată mențin echilibrul mecanismelor imune.
Ca o mărturie personală, soțul meu și cu mine consumăm de aproape trei ani câte 50 grame de polen crud la micul dejun, șase zile pe săptămână. Ne-am con­vins în acest timp că datorită produselor stupului am reușit să facem față sănătoși perioadei de greu efort prin care trecem. În plus, am observat cum, funcțional, întregul corp se așează pe o direcție ce tinde către ideal.
Un alt exemplu practic ce merită reamintit este cura de produse apicole făcută de apiterapeutul Anto­nio Couto din Portugalia. În 2009, la vârsta de 47 de ani, s-a decis să facă un experiment personal: în loc de alimente uzuale, a mâncat timp de 6 luni doar polen (250 g/zi), miere, puțin lăptișor de matcă și propolis, și unele sucuri de fructe, în care își dizolva polenul. Și-a desfășurat viața normal, analizele de sânge urmărite lunar au fost impecabile, incluzând și normalizarea colesterolului în prima lună, și a pierdut 7 kilograme din greutate.
În unele țări din UE, polenul este deja considerat în mod legal aliment. Legislația română include, în mod greșit, polenul în categoria "produselor animale”, chiar dacă pare evidentă originea sa vegetală. Dată fiind apropierea postului Nașterii Domnului, am căutat o părere competentă pentru li­niștea sufletelor tuturor creș­ti­nilor. Pă­rintele ieromonah Teo­fan de la Mânăstirea Nera ne-a confirmat că, în mod incon­tes­tabil, polenul se poate consi­dera un produs de sec.

Există hormoni în polen?

Răspunsul simplu este nu. Mai pe larg, vegetalele nu pro­duc și nu conțin hormoni, în înțelesul biologiei umane. Ele au în schimb niște substanțe numite au­xine, care țin sub con­trol creș­terea plantelor. Auxinele se gă­sesc de regulă în părțile lor tinere, în semințe și polen. Sunt sub­stanțe care pen­tru om contribuie la reglarea unor funcții fiziolo­gice. Un exem­plu simplu: la administrare de durată, părul corporal se diminează la femei și se fortifică la bărbați, iar părul capilar se înfrumusețează la ambele sexe.

Ce indicații are polenul?

• Afecțiuni hepatice. Polenul este un foarte pu­ternic hepato-protector și hepato-trofic, fiind indicat de la simpla steatoză, hepatite acute și cronice, până la ciroze și cancere hepatice. De asemenea, susține fi­catul, flora intestinală și întregul organism, prin mul­tiple mecanisme, în cursul altor terapii convenționale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie și radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică și analizele bune de sânge.

• Cancerul de prostată - Încă de mult timp, po­lenul era cunoscut ca eficient în prevenirea și tratarea afecțiunilor prostatei. Cercetările de laborator au dez­văluit câteva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testicule și canalele adia­cente prostatei, de unde se pierde prin spermă. Acesta este un puternic antioxidant și anticanceros. Fitosterolii susțin buna funcționare a prostatei și reduc incidența hiperplaziei de prostată. Odată cu vârsta se cunoaște că scade capacitatea endogenă de sinteză a vitaminei D, care este implicată și în buna funcționare a prostatei, implicit, atunci când lipsește, în cancerul de prostată. Dar producerea vitaminei D este favo­ri­za­tă de polen pe căi enzimatice. Vitamina E și zincul protejează de asemenea contra cancerului. Flavonoi­dele din polen, prin acțiunea lor intens antioxidantă, protejează contra peroxidării grăsimilor saturate, ce sunt implicate în cancerul de prostată, ca și în cel de sân.

• Cancerul de sân la femei prezintă, sub raport cauzal, unele similarități cu cel de prostată la bărbați. Elementele descrise mai sus, cât și un regim alimentar bogat în fibre solubile (prezente în polen) și acizi grași polinesaturați, contribuie la profilaxia și tratamentul acestor tipuri de cancer.

• Colesterol și trigliceride - O doză de 30 g polen asigură circa 15% din rația zilnică de fibre. Aceasta contribuie la redu­cerea LDL colesterolului. Polenul tinde să normalizeze și nivelurile de trigliceride în condițiile în care ali­mentația și stresul sunt corect gestionate.

•  Polenul în profilaxia osteoporozei este men­ționat de dr. Patrice Percie du Sert în cartea sa. Studii făcute pe șobolani au demonstrat că polenul previne resorbția osoasă. Polenul susține producerea de vitami­na D, cât și absorbția și utilizarea calciului și fosfo­rului.

•  Este un bun trofic pentru creier, lucru remarcat de studenții în sesiune. Polenul crud este util în acti­vitatea intelectuală intensă, depresii, pentru reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.

• Cure de slăbire - persoanele supraponderale, datorită regimului lor alimentar defectuos, sunt de regulă multicarențate și constipate. Polenul le este de mare folos. Fibrele și lactobacilii refac flora intestinală și combat constipația. Așa cum și practica o arată di­rect, el este de folos în curele de slăbire, asociat cu o alimentație echilibrată, dominată de vegetale. În aceste cazuri, polenul poate înlocui una-două mese pe zi.

• Polenul crud este indicat în toate stările caren­țiale, inclusiv anemii de orice natură. La femeile cu men­struații abundente, îmbunătățește calitatea sânge­lui și contribuie la reglajul funcțiilor hormonale.

• Polenul este un bun trofic muscular, fiind adec­vat sportivilor și tuturor acelora care desfășoară acti­vitate fizică intensă și au nevoie de o bună structură mus­culară. Susține și mușchiul cardiac, hrănește bine pereții tuturor vaselor de sânge. De aceea este deosebit de util în profilaxia și tratamentul afecțiunilor cardio-vasculare.


Polenul crud și alergiile

Este bine de lămurit că alergiile de primăvară sunt determinate de po­lenurile purtate de vânt, și nu de po­lenurile recoltate de albine. Alergiile la polenurile recoltate de albine, în special la polenul crud, sunt cazuri rari­si­me. A­ceasta nu trebuie să ne sperie, așa cum, de exemplu, nici faptul că unele per­soane sunt alergice la căpșuni nu ne face sa nu le mai savurăm. Dimpotrivă, s-a observat la persoanele cu alergii de primăvară că dacă consumă curent polen crud (minim 3 lingurițe/zi) fenomenele alergice se reduc. Polenul crud (nu și cel uscat) poate fi utilizat în general în terapia alergiilor.

Utilizarea polenului

Păstrarea polenului crud se face la congelator, pen­tru perioade îndelungate (luni, ani). Decongelat nu-și pierde din proprietăți. Datorită conținutului scăzut de apă, la decongelare nu se sparge membrana celulară și nu apare nici un "suc celular” în care să se piardă ori să se deterioreze principii active. Patrice du Sert a făcut în laborator 12 congelări-decongelări succesive, fără a se determina nici o degradare. Scos de la conge­lator, se poate păstra fără a fi închis ermetic (lactoba­cilii au nevoie de aer spre a supraviețui) până la 7-10 zile, la temperatura ambientală (în regim de "cămară”) sau în frigider.
Dozele utile în regim obișnuit de viață sunt de 2-5 g/zi la copii sub un an, 5-10 g/zi la copii de 1-10 ani, 10-30 g/zi peste vârsta de 10 ani. În regim de supraso­licitare (fizică sau intelectuală), cât și în cure de încăr­care nutritivă, cantitățile pot crește până la 50-100 g/zi. La fel și în curele de slăbire, când polenul poate înlo­cui una-două mese ale zilei. Este indicat ca persoanele cu probleme de sănătate să ceară sfatul unui medic apifitoterapeut.
Spre a se absorbi complet din tubul digestiv e bine ca polenul să fie predizolvat în apă cu suc de lămâie proaspăt, într-un suc fresh, borș sau kefir (iaurt); vo­lumul orientativ (polen plus lichid): 150 ml pentru 30 g polen. Trebuie să stea la dizolvat minimum 20 de mi­nute. Când este în doză unică, ideal se adminis­trează dimineața. Cei care iau prima dată e bine să crească progresiv dozele și să înceapă administrarea după ce au mâncat. Mai târziu, se poate trece la admi­nistrarea pe stomacul gol.
Spre a descrie corect și complet polenul, cu com­poziția, proprietățile și acțiunile sale complexe, ar fi nevoie de un tratat în mai multe volume. Închei acest text, permițându-mi să-l citez pe respectatul profesor dr. Mencinicopschi: "Astăzi scapă cine știe, cine este informat, nu mai scapă cine poate”...

Membru în Comisia de Apiterapie a Apimondia

Melidava furnizează polen crud bio (ecologic). Persoanele peste 60 de ani au reduceri (program social). Tel 0740/20.50.40; 0768/19.29.39 sau 0256/200.105, melidava@gmail.com, www.melidava.ro