Tatăl polenului crud
O descoperire remarcabilă pentru apicultură, nutriție și apiterapie a constituit-o polenul crud. În spatele lui se află o întâmplare care merită a fi relatată. În martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol și apicultor pasionat din Franța, era într-o stare alterată de sănătate, din cauza muncii extenuante. Medicul i-a spus că nu mai poate continua la fel ca până atunci. Cum albinele începuseră recoltarea polenului, atras de culorile plăcute și proaspete ale granulelor, s-a lăsat purtat de dorința de a-l gusta pentru prima oară, direct din colector. Era atât de plăcut în stare proaspătă, încât nu s-a oprit până nu a mâncat o bună cantitate, între 100 și 200 de grame. Zilele următoare, tentația s-a repetat, apoi a observat că se simte mai bine. După o săptămână, avea din nou vivacitatea și optimismul obișnuite. Era totuși nedumerit de cele petrecute și se întreba dacă polenul fusese sursa stării sale de bine. Mirarea se datora faptului că de curând își încheiase cura uzuală de polen uscat, fără să fi observat o schimbare notabilă în starea sa. Spre a se convinge, a făcut o pauză de o săptămână în consumul de polen crud, observând că din nou se simte mai rău, apoi a reluat cura. A făcut acest lucru de trei ori, spre a-și confirma observația, după care a început să ofere polen crud în locul celui uscat apropiaților săi. Îmbunătățirile erau evidente la toți cei care îl consumau. Patrice a înțeles că acesta era drumul său, de a cerceta și promova polenul crud. I s-a dedicat, ajungând să coordoneze un întreg laborator de studii în domeniu. Astăzi, obișnuim să-i spunem "tatăl polenului crud”. După 14 ani, în 2006, a scris o carte "Ces pollens qui soignent” ("Aceste polenuri care vindecă”), publicată în mai multe ediții.
L-am cunoscut în 2007, la Melbourne, la Congresul Apimondia, când mi-a și dăruit cartea sa. Fiind la curent cu descoperirea lui și dornică de experimentare, utilizam deja polen crud de câțiva ani. Am fost însă încântată să aflu de cercetările laborioase întreprinse și sistematizate într-un tratat cu elemente de comparație între polenul proaspăt congelat și cel uscat. Pe lânga "iasca” cu gust adesea neatrăgător și cu o consistență nisipoasă, așa cum se prezintă polenul uscat, polenul crud este un veritabil regal de gusturi, mirosuri și culori care aduc în minte imaginea câmpului cu flori. Mergând cu comparația până la elemente de microscopie, toate înclină balanța în favoarea polenului crud. Polenul crud conține o mare varietate de vitamine, enzime, microelemente dificil de găsit într-un alt produs natural.
Originea polenului recoltat de albine
Când încercăm să înțelegem proprietățile polenului, ca și pe ale oricărui produs al stupului, trebuie să pornim de la analiza scopului pentru care albinele îl recoltează. Pentru albine polenul are o însemnătate deosebită, fiind sursa lor principală de hrană, de proteine, de vitamine, minerale și alți micronutrienți. De calitatea polenului adus la stup depind atât vigoarea familiei de albine, cât și capacitatea de apărare, prin tăria veninului lor. De asemenea, cu cât polenul este mai bun, cu atât lăptișorul de matcă este mai valoros. Sunt astfel mai bine hrănite larvele tinere și matca. Trântorii consumă și ei mult polen, ceea ce le conferă putere și fecunditate.
Polenul floral este, de fapt, celula sexuală masculină a plantei. Este dispus ca o pulbere fină pe stamine. Albinele preiau această pulbere, apoi o amestecă cu miere și nectar regurgitate, cât și cu secreții proprii. Astfel, pot să formeze granulele colorate binecunoscute, adică polenul apicol sau recoltat de albine, care ajunge în stup ori în recoltatoarele apicultorilor. Pentru a forma o singură granulă de polen, albina trebuie să viziteze în medie 300 de flori.
Compoziția și proprietățile organoleptice ale diferitelor tipuri de polen diferă în funcție de genul și specia plantelor de origine, precum și de momentul recoltării. După cum florile se schimbă pe parcursul anului, vom afla și la diferitele loturi de polen apicol gusturi diverse, mirosuri, arome, culori. Este o varietate naturală care oferă plăcere și utilitate consumatorului, tot la fel cum alimentația noastră trebuie să fie, în general, variată și echilibrată. Fiind o celulă sexuală a plantelor, e firesc că polenul este încărcat cu acele principii care sunt necesare unei noi ființe spre a se forma și dezvolta. În plus, cum multe plante sunt medicinale, el poate transfera și proprietățile lor terapeutice.
Însușirile medicale ale polenului crud
Refacerea florei intestinale
Lucru destul de puțin cunoscut, polenul crud este un probiotic vegetal. Cercetările microbiologice de laborator din ultimii ani au dezvăluit un important conținut în lactobacili și bifidobacterii a căror proveniență se află în stomacul albinelor. Toate acestea sunt folositoare tubului nostru digestiv, unde polenul crud poate reface flora habituală. Prin conținutul său de lactobacili natural dezvoltați, polenul crud apicol se poate lua la întrecere cu iaurtul. Totodată, prezența lactobacililor naturali din polen realizează și o inhibiție directă asupra germenilor patogeni din tubul digestiv, cum au demonstrat experimentele lui Patrice du Sert. În plus, polenul crud conține câteva tipuri de drojdii, care la nivelul intestinelor ne protejează contra instalării unor micoze. Polenul uscat nu exercită aceste acțiuni. Toate aceste micro-organisme sunt distruse atunci când polenul este încălzit peste 40 grade Celsius, pentru uscare. În schimb, dacă e păstrat crud, la congelator, ele rămân într-o stare latentă, iar la decongelare redevin active.
Polenul crud - polivitaminizant
În polenul crud se găsește o generoasă paletă de vitamine, atât liposolubile - A (și provitamina A), D, E, F -, cât și hidrosolubile - C, P (rutin), acid folic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H). Unele dintre ele se găsesc în cantități atât de mari, încât 30 g polen asigură integral doza zilnică recomandată. Vitamina A este cunoscută și drept vitamina ochiului. În polenul poliflor se găsesc mari cantități de provitamina A; în unele sorturi (salcâm galben) chiar de 20 de ori mai mult decât în morcovi. Tocoferolul (E) își trage denumirea din grecescul "tokos” care înseamnă "a naște” și este considerat vitamina fertilității. Vitamina P (rutin) este trofică a pereților tuturor vaselor de sânge, în special a capilarelor, fiind și antitrombotică; previne hemoragiile, cu deosebire cerebrale și retiniene; menține metabolismul oxidativ al țesutului nervos. Biotina are un rol cheie în metabolismul proteinelor, glucidelor și lipidelor, precum și în procesele de eliminare a bioxidului de carbon. În cantități importante se găsește și Vitamina B3 (niacina). Între altele, ea este implicată în protecția contra mutațiilor genetice, fiind utilă în prevenția cancerului. De asemenea este multă vitamina B1.
Merită menționat că B1 este pierdut în mod exagerat de către cei care au un regim alimentar bogat în zahăr rafinat. Acesta este omniprezent azi, chiar și în produse ce nu sunt deserturi (muștar, pâine, chipsuri, sosuri...). Carența de B1 creată astfel artificial afectează sever sistemul nervos. Ceea ce este una dintre explicațiile pentru tulburările de comportament de la copii și adolescenți, astăzi mari consumatori de dulciuri și sucuri. Vitamina B9 (acidul folic), de asemenea bine reprezentată în polen, protejează contra anemiei, trombocitopeniei și altor anormalități sanguine. În privința vitaminei C, dacă se consumă polenul așa cum este recomandat de regulă, adică dizolvat în apă și suc de lămâie, sau într-un suc fresh, se acoperă cea mai mare parte din necesarul zilnic. Polenul are doar urme de vitamina D, dar joacă un rol important în producerea ei de către organism, prin stimularea activității enzimatice. În mod indirect, polenul favorizează normalizarea nivelului sanguin de vitamina K antihemoragică, care este produsă în corp de către flora intestinală. Polenul normalizează flora prin lactobacili și o hrănește prin nutrienți.
De menționat că în zilele noastre carențele vitaminice sunt multiple. Alimentația modernă este multiplu sărăcită în vitamine, datorită chimizării exagerate din agricultură, procesărilor multiple din industria alimentară, cât și aditivării chimice a alimentelor. În plus, consumul exagerat de alcool, tutun, zahăr rafinat, antibiotice accentuează carențele. Medicina convențională încearcă să compenseze cu vitaminele și polivitaminele de sinteză din farmacii. Dar cine poate calcula exact necesarul fiecărui organism, cine poate spune cât se absorb vitaminele de sinteză și cât de bine sunt ele utilizate de organism? Un exemplu in extremis asupra eficienței lor la administrarea de lungă durată îl constituie copiii supra-ponderali, datorită hipervitaminizării. Astăzi, toți medicii se confruntă cu situații patologice tot mai complexe, ce includ poli-carențe vitaminice. Cu atât mai util este un polivitaminizant natural, din care corpul își extrage armonios ce și cât are nevoie.
Polenul crud - polimineralizant
Absorbția și funcționarea corectă a unor minerale este condiționată de alte minerale ori vitamine. Exemplu: absorbția calciului este dependentă de magneziu, totodată și de fosfor, care susține și absorbția fierului; dar și absorbția fosforului depinde de calciu. La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre elementele minerale ale corpului nostru. Dacă facem analize de sânge și determinăm o carență oarecare, să zicem de calciu, nu înseamnă că dacă luăm calciu singular, problema e rezolvată; trebuie ca și restul componentelor aflate în inter-relație cu el să fie la niveluri corespunzătoare, spre a reveni la echilibru. Aceste relații se pot normaliza printr-un aport complex de elemente nutritive, oferite inter-relaționar la "pachet”, de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.
În polenul crud se găsesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De menționat ca macroelemente minerale Ca, Mg, P, K, Na și ca microelemente Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo.
Atrag în mod particular atenția asupra câtorva dintre ele. Zincul, deși aflat în organism în cantități foarte mici, mai puțin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne gestionează viața. Seleniul este un antioxidant puternic, lucru cunoscut de multă vreme, aflat în cantități mici în întreaga natură, iar în corpul uman circa 20 mg. După nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursă naturală de seleniu. Borul, un element puțin cunoscut, este necesar pentru rezistența oaselor, stimulează funcțiile cerebrale și vivacitatea mentală, favorizează somnul, contribuie la reglarea secrețiilor de hormoni sexuali. Se găsește destul puțin în surse naturale, iar polenul este una dintre ele.
Polenul - aliment funcțional
În medie, polenul poliflor conține: proteine 23,7%, lipide 4,8%, glucide 27,8%, apă 7-11%, fibre solubile și insolubile 13-14%.
Proteinele se găsesc în polen în proporție mai mare decât în carne, iar mare parte dintre ele sunt sub formă de aminoacizi, care se absorb direct, fără eforturi din partea organismului. Bogăția de aminoacizi întrece în medie de 3 ori oul, brânza și carnea.
Numărul reacțiilor chimice (cunoscute) care au loc în organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt catalizate de către enzime. În polen se găsesc circa 100 de enzime, cât și co-enzime și pro-enzime.
Astăzi se știe tot mai mult despre necesitatea consumării de antioxidante, spre a preveni îmbătrânirea și îmbolnăvirile, în special cancerele. Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A și E, care se găsesc în mari cantități în polen. Dar o mai intensă acțiune antioxidantă o conferă polenului flavonoidele din compoziția sa. Se consideră că unele dintre acestea sunt de 200 de ori mai puternice decât vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 de g de polen echivalează cu consumul a 1350 g de broccoli... Flavonoidele reduc incidența cancerelor (ex. sân, prostată) asociate regimurilor alimentare bogate în grăsimi saturate. Fitosterolii din polen reduc absorbția colesterolului și influențează excreția de săruri biliare, reducând incidența cancerelor rectal și de colon. Totodată mențin echilibrul mecanismelor imune.
Ca o mărturie personală, soțul meu și cu mine consumăm de aproape trei ani câte 50 grame de polen crud la micul dejun, șase zile pe săptămână. Ne-am convins în acest timp că datorită produselor stupului am reușit să facem față sănătoși perioadei de greu efort prin care trecem. În plus, am observat cum, funcțional, întregul corp se așează pe o direcție ce tinde către ideal.
Un alt exemplu practic ce merită reamintit este cura de produse apicole făcută de apiterapeutul Antonio Couto din Portugalia. În 2009, la vârsta de 47 de ani, s-a decis să facă un experiment personal: în loc de alimente uzuale, a mâncat timp de 6 luni doar polen (250 g/zi), miere, puțin lăptișor de matcă și propolis, și unele sucuri de fructe, în care își dizolva polenul. Și-a desfășurat viața normal, analizele de sânge urmărite lunar au fost impecabile, incluzând și normalizarea colesterolului în prima lună, și a pierdut 7 kilograme din greutate.
În unele țări din UE, polenul este deja considerat în mod legal aliment. Legislația română include, în mod greșit, polenul în categoria "produselor animale”, chiar dacă pare evidentă originea sa vegetală. Dată fiind apropierea postului Nașterii Domnului, am căutat o părere competentă pentru liniștea sufletelor tuturor creștinilor. Părintele ieromonah Teofan de la Mânăstirea Nera ne-a confirmat că, în mod incontestabil, polenul se poate considera un produs de sec.
Există hormoni în polen?
Răspunsul simplu este nu. Mai pe larg, vegetalele nu produc și nu conțin hormoni, în înțelesul biologiei umane. Ele au în schimb niște substanțe numite auxine, care țin sub control creșterea plantelor. Auxinele se găsesc de regulă în părțile lor tinere, în semințe și polen. Sunt substanțe care pentru om contribuie la reglarea unor funcții fiziologice. Un exemplu simplu: la administrare de durată, părul corporal se diminează la femei și se fortifică la bărbați, iar părul capilar se înfrumusețează la ambele sexe.
Ce indicații are polenul?
• Afecțiuni hepatice. Polenul este un foarte puternic hepato-protector și hepato-trofic, fiind indicat de la simpla steatoză, hepatite acute și cronice, până la ciroze și cancere hepatice. De asemenea, susține ficatul, flora intestinală și întregul organism, prin multiple mecanisme, în cursul altor terapii convenționale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie și radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică și analizele bune de sânge.
• Cancerul de prostată - Încă de mult timp, polenul era cunoscut ca eficient în prevenirea și tratarea afecțiunilor prostatei. Cercetările de laborator au dezvăluit câteva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testicule și canalele adiacente prostatei, de unde se pierde prin spermă. Acesta este un puternic antioxidant și anticanceros. Fitosterolii susțin buna funcționare a prostatei și reduc incidența hiperplaziei de prostată. Odată cu vârsta se cunoaște că scade capacitatea endogenă de sinteză a vitaminei D, care este implicată și în buna funcționare a prostatei, implicit, atunci când lipsește, în cancerul de prostată. Dar producerea vitaminei D este favorizată de polen pe căi enzimatice. Vitamina E și zincul protejează de asemenea contra cancerului. Flavonoidele din polen, prin acțiunea lor intens antioxidantă, protejează contra peroxidării grăsimilor saturate, ce sunt implicate în cancerul de prostată, ca și în cel de sân.
• Cancerul de sân la femei prezintă, sub raport cauzal, unele similarități cu cel de prostată la bărbați. Elementele descrise mai sus, cât și un regim alimentar bogat în fibre solubile (prezente în polen) și acizi grași polinesaturați, contribuie la profilaxia și tratamentul acestor tipuri de cancer.
• Colesterol și trigliceride - O doză de 30 g polen asigură circa 15% din rația zilnică de fibre. Aceasta contribuie la reducerea LDL colesterolului. Polenul tinde să normalizeze și nivelurile de trigliceride în condițiile în care alimentația și stresul sunt corect gestionate.
• Polenul în profilaxia osteoporozei este menționat de dr. Patrice Percie du Sert în cartea sa. Studii făcute pe șobolani au demonstrat că polenul previne resorbția osoasă. Polenul susține producerea de vitamina D, cât și absorbția și utilizarea calciului și fosforului.
• Este un bun trofic pentru creier, lucru remarcat de studenții în sesiune. Polenul crud este util în activitatea intelectuală intensă, depresii, pentru reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.
• Cure de slăbire - persoanele supraponderale, datorită regimului lor alimentar defectuos, sunt de regulă multicarențate și constipate. Polenul le este de mare folos. Fibrele și lactobacilii refac flora intestinală și combat constipația. Așa cum și practica o arată direct, el este de folos în curele de slăbire, asociat cu o alimentație echilibrată, dominată de vegetale. În aceste cazuri, polenul poate înlocui una-două mese pe zi.
• Polenul crud este indicat în toate stările carențiale, inclusiv anemii de orice natură. La femeile cu menstruații abundente, îmbunătățește calitatea sângelui și contribuie la reglajul funcțiilor hormonale.
• Polenul este un bun trofic muscular, fiind adecvat sportivilor și tuturor acelora care desfășoară activitate fizică intensă și au nevoie de o bună structură musculară. Susține și mușchiul cardiac, hrănește bine pereții tuturor vaselor de sânge. De aceea este deosebit de util în profilaxia și tratamentul afecțiunilor cardio-vasculare.
Polenul crud și alergiile
Este bine de lămurit că alergiile de primăvară sunt determinate de polenurile purtate de vânt, și nu de polenurile recoltate de albine. Alergiile la polenurile recoltate de albine, în special la polenul crud, sunt cazuri rarisime. Aceasta nu trebuie să ne sperie, așa cum, de exemplu, nici faptul că unele persoane sunt alergice la căpșuni nu ne face sa nu le mai savurăm. Dimpotrivă, s-a observat la persoanele cu alergii de primăvară că dacă consumă curent polen crud (minim 3 lingurițe/zi) fenomenele alergice se reduc. Polenul crud (nu și cel uscat) poate fi utilizat în general în terapia alergiilor.
Utilizarea polenului
Păstrarea polenului crud se face la congelator, pentru perioade îndelungate (luni, ani). Decongelat nu-și pierde din proprietăți. Datorită conținutului scăzut de apă, la decongelare nu se sparge membrana celulară și nu apare nici un "suc celular” în care să se piardă ori să se deterioreze principii active. Patrice du Sert a făcut în laborator 12 congelări-decongelări succesive, fără a se determina nici o degradare. Scos de la congelator, se poate păstra fără a fi închis ermetic (lactobacilii au nevoie de aer spre a supraviețui) până la 7-10 zile, la temperatura ambientală (în regim de "cămară”) sau în frigider.
Dozele utile în regim obișnuit de viață sunt de 2-5 g/zi la copii sub un an, 5-10 g/zi la copii de 1-10 ani, 10-30 g/zi peste vârsta de 10 ani. În regim de suprasolicitare (fizică sau intelectuală), cât și în cure de încărcare nutritivă, cantitățile pot crește până la 50-100 g/zi. La fel și în curele de slăbire, când polenul poate înlocui una-două mese ale zilei. Este indicat ca persoanele cu probleme de sănătate să ceară sfatul unui medic apifitoterapeut.
Spre a se absorbi complet din tubul digestiv e bine ca polenul să fie predizolvat în apă cu suc de lămâie proaspăt, într-un suc fresh, borș sau kefir (iaurt); volumul orientativ (polen plus lichid): 150 ml pentru 30 g polen. Trebuie să stea la dizolvat minimum 20 de minute. Când este în doză unică, ideal se administrează dimineața. Cei care iau prima dată e bine să crească progresiv dozele și să înceapă administrarea după ce au mâncat. Mai târziu, se poate trece la administrarea pe stomacul gol.
Spre a descrie corect și complet polenul, cu compoziția, proprietățile și acțiunile sale complexe, ar fi nevoie de un tratat în mai multe volume. Închei acest text, permițându-mi să-l citez pe respectatul profesor dr. Mencinicopschi: "Astăzi scapă cine știe, cine este informat, nu mai scapă cine poate”...
Membru în Comisia de Apiterapie a Apimondia
Melidava furnizează polen crud bio (ecologic). Persoanele peste 60 de ani au reduceri (program social). Tel 0740/20.50.40; 0768/19.29.39 sau 0256/200.105, melidava@gmail.com, www.melidava.ro