SELECȚIA "FORMULA AS”

Adriana Bittel
Henri Michaux, "Au pays de la Magie/ În țara Ma­giei”, ediție bilingvă franceză-română, traducere de Dan Stanciu, Editura ART (tel. 021/224.01.30), 128 pag.

Un cititor al revistei noastre îmi reproșează într-o scri­soare că ignor în rubrica aceasta evenimentele editoriale din zona poeziei. Iată, îmi pun cenușă în cap și vă reco­mand azi o minune de carte a unui mare poet, mai puțin cunoscut la noi decât alți inovatori ai limbajului artistic din secolul XX. Singularul Henri Michaux (1899-1984) ocupă un loc esențial în arta modernă, atât prin opera literară, copleșitoare prin diversitate, cât și cu desenele și picturile sale. Dacă avangardiștii și în special suprarealiștii au mers în pluton, ca o grupare cu program, ajungând la faimă și cote mondiale, dacă sunt mult co­mentați și au ur­mași artistici până azi, Michaux, care și-a găsit drumul pe cont propriu, e oarecum nedreptățit. Asta deși și-a pus în joc întreaga ființă în lupta cu insuficiența limbajului de a exprima tensiunile lăuntrice, de a atinge limitele până la care e posibilă cunoașterea omenească. Plasat la granița dintre poezie, filosofie și mistică, de­mersul lui de ex­plorare a "departelui lăuntric” e fascinant prin revelațiile la care, ghidați pas cu pas de Michaux, putem avea și noi acces, îl pu­tem însoți în aventurile spiri­tu­lui însetat de adevăr, de înțe­lep­ciune, de echilibru. Efortul de a-l urma - ce presupune ima­ginație, sensibilitate, res­pec­tul tainelor esențiale - e răs­plătit cu vârf și îndesat printr-o încântare magică. Sigur, Mi­chaux nu poate fi un scriitor popular, chiar și în Franța va­loa­rea lui de patrimoniu a fost în­­târziată. Abia la sfârșitul se­co­­lului trecut întreaga operă - texte, desene și picturi - și-a găsit locul în trei volume din colecția Pléia­de. În românește avem o bună antolo­gie, apărută la Editura Uni­vers în 2000, "Mișcări ale ființei interioare”, cu traducere, prefață și repere biobi­blio­grafice de Ga­bri­ela Duda. Trebuie spus că un ase­menea scriitor care testează limitele limbajului, evadând din determinismul formelor consacrate cultural pentru a surprinde gândirea în mișcare - e dificil de tradus. De fapt lui Michaux nu-i era suficient limbajul verbal pentru a-și comunica traversările subiective spre adevăruri ge­nerice și, conștient că există intuiții ce nu pot fi comuni­cate prin cuvinte, a trecut la desen și pictură, mai directe purtătoare de sens. Onorându-și numele, Editura ART a publicat de curând, în ediție bilingvă una din cărțile de referință ale lui Michaux, "În țara Magiei”. Traducerea apar­ține unui valoros poet și grafician, Dan Stanciu, înrudit în spirit cu Michaux prin propriile experimente poetice și plastice, printr-un umor subversiv ultrarafinat, dar și prin reculul față de gălăgioasa afirmare de sine a artiștilor români de azi. Nici nu se putea găsi un mai potrivit tălmăcitor și, având alături originalul, soluțiile lui Dan Stanciu pentru re-crearea în românește a pro­filului stilistic atât de individual sunt în sine uimitoare. Îmi pare rău că n-am loc aici de exemple. E știut că, în viața reală, Michaux a fost, cel puțin până la un timp, un pasionat călător, care a străbătut lumea întâi ca matelot și apoi în expediții pe toate continentele. A scris și publicat pseudo-jurnale de călătorie, precum "Ecuador” sau "Un barbar în Asia”, în care se vede că voiajurile erau pentru el experiențe inițiatice, până la urmă dezamăgitoare. Și atunci își caută compensația în călătorii fictive, proiectate din imaginație. Unor țări in­ventate, locuite de popoare imaginare, le sunt consacrate volumele "Călătorie în Marea Garabanie” (1936), "În țara Magiei” (1941) și "Aici, Podemma” (1946). Ceea ce eșuase în peregri­nările reale, devine unul din motivele ma­jore ale călă­to­riei imaginare, în care nu e interesat de et­nografie, ci de detalii morale și psihice, de căutări spi­rituale, de aprofun­dări ale dorinței de a comunica deplin stări, experiențe, transgresiuni în necunoscut, cu neliniști și suferințe. De fapt, călătoria în ireal e o căutare de sine în spațiul in­terior, cu descoperiri stranii și insolite. "Țara Magiei” e alcătuită din scurte tablouri ce par naturale, din imagini ale unei realități posibile, dar ceea ce le face fascinante nu e asemănarea cu lucruri știute, ci spiritul ca­re le unește în profunzime. Peisaje ce nu pot exista de­cât în imaginar, lucruri fantasmagorice, descrise simplu, precis și sobru, capătă o misterioasă viață inde­pen­­dentă, care te atrage spre zona indicibilului. E o ex­pe­riență de lectură ce te lasă marcat.