Medicamente necunoscute - COAJA FRUCTELOR DE TOAMNĂ

Ilie Tudor
Dacă obișnuiți să curățați merele înainte de a le mânca, păstrați coaja pentru consum. La fel procedați și în ceea ce privește coaja perelor, gutuilor sau a strugurilor. În coaja fructelor de toamnă sunt stocate peste 60% dintre mineralele și vitaminele pe care acestea le conțin, dar și substanțe cum ar fi pigmenți, resveratrol, enzime și alte asemenea elixiruri vindecătoare. Datorită acestor substanțe-minune, coaja fructelor este un complex de concentrate vitale care, folosite cu un pic de știință, ajută la prevenirea și la vindecarea unor boli mai ușoare sau foarte grave

Coaja merelor

În medicina naturală tradițională, coaja merelor este considerată un fel de panaceu, fiind folosită, de multe ori, cu un succes extraordinar, în tratarea celor mai grave boli, de la temutul can­cer, până la delicatul dome­niu al afecțiunilor psihice. Re­gre­tatul Valeriu Popa reco­manda, de pildă, coaja merelor ca adjuvant în tratamentul schi­zofreniei și al psihozelor în general. Apoi, merele întregi, cu tot cu coajă, au făcut o ade­vă­rată carieră în terapia cancerului cu localizări din cele mai di­verse. Iar studii științifice re­cente confirmă tot mai mult aceste proprietăți terapeutice cu totul speciale ale merelor, dato­rate, în mare măsură, substan­țelor vindecătoare stocate în coaja lor. Aici, în coajă, găsim, de exemplu, vitamina C orga­nică, care este printre cele mai puternice substanțe anti-cance­ri­gene cunoscute. Apoi, cverci­tina, una dintre substanțele care dau culoarea specifică cojii merelor, a demonstrat la rândul său niște calități antitumorale ieșite din comun. Activitatea psihică este reglată de către vitaminele din complexul B aflate în straturile de la suprafața merelor, precum și de unele flavonoide sau săruri de magneziu.

Tratamente cu coajă de mere

• Boala canceroasă - este ținută departe de cel puțin zece substanțe conținute în coaja merelor, acțiu­nea antitumorală a fiecăreia fiind studiată în detaliu. Vitamina C organică, acidul clorogenic, substanțele care colorează fructele în galben și roșu sau cele care dau mirosul specific cojii merelor, toate au calitatea de a preveni cancerul prin diverse mecanisme. Din acest motiv, 500 de grame de mere, cu tot cu coajă, consu­mate zilnic, sunt un tratament pentru prevenirea cance­rului aproape infailibil. Este recomandat ca merele să fie de un roșu cât mai intens, în cazul lor o cantitate mai mare de pigmenți fiind asociată cu un efect anti­tumoral mai puternic. De asemenea, s-a observat că merele de mai mici dimensiuni conțin mai multe sub­stanțe anticancerigene decât cele de mari dimensiuni. Eminentul profesor Ion Brad, celebru între altele pen­tru studiile sale despre cătină, spunea despre mere că sunt cel mai bun aliment pentru bolnavii de cancer. Consumate rase, pentru a fi mai ușor digerate și asimi­late, ele ajută la înfometarea celulelor tumorale, blo­cân­du-le dezvoltarea și ajutând la prevenirea eventua­lelor metastaze.

•  Îmbătrânire prematură - medicul endocrinolog american Christopher Adams, de la Universitatea Iowa, și-a dedicat mai mult de un deceniu studierii efectelor cojii merelor asupra echilibrului hormonal. Astfel, el a identificat în acest fruct mai multe sub­stanțe care au un efect anti-îmbătrânire foarte puternic, deoarece păstrează activitatea hormonală la nivelul unui organism tânăr. El a descoperit, de pildă, că o substanță, numită acid ursolic, este conținută în coaja merelor mai mult ca în oricare alt aliment, iar el ajută, între altele, la păstrarea masei musculare și a tonusului muscular până la vârste înaintate, previne creșterile colesterolului și rigidizarea vaselor de sânge, precum și infarctul sau accidentul cerebral. La femei, mai ales, aceeași substanță din coaja merelor ajută la păstrarea densității osoase normale, prevenind osteoporoza, dar și ridarea prematură a pielii, deshidratarea dermei sau afecțiunile articulare.

•  Insomnie - mai ales pentru persoanele care au intoleranță sau nu răspund la somniferele naturale mai puternice, cum ar fi extractul de passiflora sau de valeriană, se re­comandă un remediu foarte sim­plu, din medicina populară româ­nească: peste două linguri de coji de mere bine mărunțite se toarnă o cană (250 mililitri) de apă cloco­tită. Se lasă la infuzat 10-15 mi­nute, apoi se bea preparatul obți­nut, puțin îndulcit cu miere de tei sau salcâm, cu două ore înainte de cul­care. Suplimentar, se vor ține în­tr-un castron cu apă, la capul patu­lui sau pe calorifer, câteva coji de mere și crenguțe de brad proaspăt tăiate. Cu condiția să fie schimbate în fiecare seară, ele îm­prospătează și înmiresmează ae­rul, făcând som­nul mai lin și mai odihnitor.


Coaja perelor

Este ceva mai groasă decât a celorlalte fructe, are un parfum foarte intens (dat de niște substanțe aroma­tice cu potențial vindecător foarte puternic) și este o adevărată colecție de minerale și vitamine. Mai mult de 60% din vitaminele C și A, din potasiul și magne­ziul acestui fruct sunt concentrate în coaja perelor. Apoi, pielița groasă care învelește fiecare pară este, de fapt, un amalgam de fibre alimentare, adică de sub­stanțe nedigerabile, care sunt extraordinare în reglajul greutății corporale și în normalizarea digestiei, dar și a tranzitului intestinal. În medicina populară româ­neas­că, coaja perelor era folosită tot anul. Curățată de pe fruct, era tăiată foarte mărunt și ținută la soare, iar după ce se usca precum iasca, era depozitată în cămări uscate, în săculeți curați de pânză. Pe timpul iernii, când copii erau încuiați la burtă, când răceau ușor sau erau anemici, nu­maidecât li se dădeau aceste coji înmuiate în apă. Cu secole înainte ca medicina modernă să pună în evidență faptul că perele au coaja cel mai bine tolerată de către sis­temul digestiv al copiilor, babele noastre știau cum să folosească acest remediu în pediatrie. Dar să vedem în continuare câteva utili­zări terapeutice ale cojii acestui fruct:

Tratamente cu coajă de pere

•  Imunitate - substanțele care colorează coaja perelor în acele minunate nuanțe galben-roșiatice se numesc flavonoide și multe dintre ele au un foarte pu­ter­nic efect de stimulare a capacității naturale de apă­rare a organismului. Mai exact, ele stimulează or­ga­nis­mul să producă mai multe celule ale sistemului imu­nitar, activându-le pe cele deja existente și fă­cându-le mai eficiente în lupta cu virușii sau cu bac­teriile. Aceasta este explicația științifică (cel puțin una dintre ele) a faptului că în medicina populară coaja acestor fructe era atât de eficientă în prevenirea și tratarea răcelilor la copii.

• Diabet - paradoxal, pentru un fruct atât de dulce, dar perele sunt printre cele mai bune antidiabetice. Și aceasta o spun mai multe studii medicale făcute în ul­ti­mii ani. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, ex­pli­cația o găsim tot în coaja acestor fructe, care conține fi­bre alimentare și alte substanțe care cresc receptivi­ta­tea organismului la insulină și previn efectele secun­da­re ale diabetului, cum ar fi bolile vasculare sau cele ale sistemului nervos. Iar combinația de aur contra uci­ga­șului tăcut, cum mai este numit diabetul, este for­mată din: pere + mere. Simplu și eficient! Nici un alt ali­ment sau combinație de alimente nu a arătat un efect mai puternic în prevenirea și tratarea diabetului za­harat.

•  Dieta de slăbit - fiind un prieten atât de bun al pancreasului, coaja perelor este și o frână puternică în apariția senzației de foame puternică, ce apare pe fon­dul creșterilor și apoi al scăderilor bruște ale glice­miei, acest fruct având un efect de stabilizare a glice­miei. A­poi, tot datorită cojii bogate în fibre, perele sunt foar­te lent digerate și absorbite de către organism, pre­lun­gind senzația de sațietate, inclusiv atunci când sunt in­gerate împreună cu alte alimente. Toate aceste cali­tăți le recomandă pentru ținerea cu mai multă ușurință a re­gimurilor hipocalorice, dar și pentru evitarea efec­tu­lui de yo-yo (de îngrășare bruscă), care adesea apare după încheierea programelor de slăbit. Consumați câte o pară, cu tot cu coajă, de fiecare dată înainte de a mân­ca, și vă veți putea ține sub control greutatea.

•  Colon iritabil, boli gastrice de reflux - spre deo­sebire de celelalte alimente foarte bogate în fibre ali­men­tare, coaja perelor este extrem de blândă cu sto­ma­cul și co­lo­nul, ajutând la reglarea activității aces­to­ra. Două pere crude, cu tot cu coajă, consumate în fie­care dimi­neață, ajută la reglarea activității colo­nu­lui, prevenind tulburările de tranzit. Piureul de pere cu tot cu coajă este indicat pentru tratarea refluxului gas­tric la copii și adulți.


Coaja gutuilor

Cojile și sâmburii gutuilor ocupă un loc cu totul aparte în medicina populară românească. Fie că era vorba de boli ale stomacului, ale ficatului, ale pancrea­sului sau ale plămânilor, aceste "medica­mente” ale toamnei nu dădeau greș. Intuitiv, țăranii noștri știau că în coaja galbenă, amăruie și parfumată a acestor fructe se găsesc substanțele de care organismul nostru are nevoie pentru a se însănătoși. Și câte leacuri nu sunt cunoscute din bătrâni, care folosesc doar aceste două ingrediente? Decoctul de coji și sâmburi se dădea contra tusei și a bolilor de plămâni; cojile tocate fin și amestecate cu miere se luau contra bolilor pancrea­sului și ficatului; sâmburii și cojile macerate în rachiu se administrau la nevoie pentru a opri sângerările și se aplicau extern pentru a grăbi vindecarea rănilor; copiii bolnăvicioși erau scăldați toamna într-o fiertură din coji și cotoare de gutui, care le redau vigoarea și vioiciunea specifice vârstei.
Și din punct de vedere al medicinii moderne, coaja gutuilor ocupă un loc cu totul aparte între alimentele cu potențial vindecător, ea conținând nu mai puțin de șase vitamine, între care și nou-descoperita B17 care, alături de vitamina C organică, sunt printre cele mai puternice antitumorale. Apoi, atât coaja, cât și pulpa gutuilor conțin substanțe volatile, care dau gutuilor mi­reasma specifică, dar și distrug virușii gripei, hepatitei și herpesului. Aceleași substanțe blochează senzația de greață și previn accesele de vomă matinală, îmbună­tățind digestia.

Tratamente cu coajă de gutui

• Gripă și guturai - se administrează de mai multe ori pe parcursul zilei un preparat foarte simplu, obținut astfel: peste două linguri de coji de gutui cât mai fin mărunțite se toarnă o cană (250 mililitri) de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute, apoi se bea preparatul obținut, cât mai cald posibil. Studii re­cente arată că extractul apos de coji de gutui are efecte antivirale puternice, precum și o ușoară acțiune de calmare a febrei, a durerilor musculare și de cap. Ad­ministrarea infuziei de coji de gutui scurtează perioada de vindecare și face răcelile mai ușor de suportat.

•  Sarcină - gutuile rase fin, cu tot cu coajă, administrate cu miere și puțin suc de lămâie sunt un excelent supliment în timpul sarcinii. Ele au un pu­ternic efect anti-vomitiv, fiind printre puținele remedii funcționale contra faimoaselor grețuri matinale. În plus, coaja gutuilor este bogată în vitamine din com­plexul B, care ajută la dezvoltarea normală a foe­tu­sului. De asemenea, con­ține substanțe antivirale și antibiotice, care previn răcelile și alte boli infec­țioase, care ar putea afecta gravida sau foetusul.

•  Gastrită, ulcer gas­tric și duodenal - patru linguri de coji și cotoare de gutui, cu tot cu sâm­buri, bine mărunțite în prealabil, se fierb într-un sfert de litru de apă vreme de 5 minute, după care se iau de pe foc. Se lasă să se răcească 15-20 de minute, apoi se bea lichidul neîn­dul­cit, pe stomacul gol. O cură durează minimum 7 zile și se poate repeta de câte ori este nevoie. Sub­stanțele mucilaginoase din gutui au efecte calmante ale arsurilor gastrice, ajută la refacerea stratului pro­tector de pe pereții stomacului și reglează secreția de sucuri gastrice.

• Pancreatită, insuficiență pancreatică - se bea dimineața și seara lichidul obținut prin mixarea unei gutui tăiate felii, împreună cu o cană (250 mililitri) de apă plată. Preparatul are un gust dulceag-astringent, nu prea plăcut, dar efectele vindecătoare sunt remar­cabile. Substanțele active din coaja și cotorul gutuilor sunt antiinflamatoare pancreatice, stimulează secreția endocrină și exocrină a acestuia, fiind printre foarte puținele remedii eficiente în afecțiunile pancreasului.

•  Hepatită virală - se pun în mixer două mere și o gutuie, cu tot cu coajă, tăiate mărunt. Se adaugă două linguri de miere și o jumătate de litru de apă, apoi se mixează totul vreme de unul-două minte. Va rezulta un nectar ușor parfumat, de o culoare galben-rozie, cu efecte antivirale și stimulente imunitare foarte puter­nice. Studii recente făcute în Japonia au demonstrat că în coaja gutuilor există substanțe care inhibă dezvol­tarea tuturor virușilor hepatici cunoscuți, ajutând în același timp la regenerarea și la menținerea structurii normale a ficatului.

•  Hemoragie uterină - se consumă o fiertură de coji și cotoare de gutui (4 linguri la cană), care are puternice efecte de stopare a sângerărilor, ajutând în același timp la combaterea anemiei post-hemoragice. Băută cât mai caldă, această fiertură ajută și la ate­nuarea crampelor uterine și a durerilor menstruale.


Coaja strugurilor

Este tot mai cunoscută ca medicament, datorită studiilor din ultimii ani, care arată că mai ales coaja strugurilor negri sau roșii conține substanțe cu un po­tențial vindecător extrem de puternic. Dintre toate, fără îndoială, cea mai celebră este resvera­trolul, care este secretat de către struguri atunci când sunt atacați de către ciupercile și bacteriile parazite, la origini ea fiind, deci, o substanță cu scop defensiv. Ei bine, ajuns în or­ga­nismul oame­nilor ori al animalelor, acest resveratrol s-a dovedit a avea efecte terapeutice neobișnuit de puternice. În anul 2003, un biolog american, dr. David Sin­clair, a descoperit că administrarea de resveratrol prelungește viața insectelor cu până la 54%. Apoi, în 2006, un grup de cercetători italieni au demon­strat că peștii hrăniți cu suplimente de resveratrol tră­iesc în medie cu 30% mai mult, sunt mai rezis­tenți la efort și, în plus, au o mult mai mare abilitate de a evita stimulii neplăcuți. Studii franceze arată că datorită resvera­trolului consumat din belșug populația din zonele su­dice este practic imună la bolile cardiace și vasculare, rata acestor boli fiind cu 60% mai scăzută decât în alte regiuni. Resvera­trolul nu este însă singura substanță cu efecte vin­decătoare din coaja strugurilor roșii sau negri, ea fiind ajutată în munca sa și de vitamina C, de taninu­rile, de pigmenții sau de vitamina P conținute de către aceasta.

Tratamente cu coajă de struguri

•  Hepatite virale A, B, C, D - studii recente au ară­tat faptul că pigmenții care dau culoare închisă strugurilor, laolaltă cu resveratrolul, au un efect foarte puternic în această gamă de afecțiuni, altfel dificil de tratat. Pur și simplu, aceste substanțe din coaja strugu­rilor blochează replicarea virusurilor hepatice și opresc de multe ori evoluția tuturor tipurilor de hepatită pro­dusă de virus.

•  Cancerul localizat la nivelul tubului digestiv - Administrat pe cale orală sub formă de aliment, res­ve­ratrolul ajunge în măsura cea mai mare în contact cu for­mațiunea tumorală, exerci­tându-și din plin efec­tele de distrugere a celulelor malig­ne. În cancerul locali­zat la nivelul stomacului, intesti­nu­lui subțire, intesti­nului gros, dar și al gurii ori al eso­fagului, se recomandă con­su­mul strugurilor cu tot cu coajă, dar și al suplimen­telor cu resveratrol.

•  Cancerul de sân și de col uterin - resveratrolul din coaja de struguri are, pe lân­gă efectele sale antican­ceri­gene menționate, și o foarte fină acțiune de reglare endo­crină, ajutând la prevenirea tuturor formelor de cancer hor­mono-dependent. Stu­di­ile arată că femeile care con­­sumă struguri și alte ali­mente bogate în resveratrol (afine, mure, coacăze negre, varză roșie) sunt mult mai ferite de cancerul de sân și de col uterin. În mod para­doxal, efectul acestei substanțe este - se pare - cu atât mai puternic, cu cât persoana în cauză este mai înain­tată în vârstă. Concluzia este simplă: dacă vreți să vă feriți de cancer, atunci "abuzați” în această toamnă de strugurii negri, care sunt unii dintre cei mai buni an­ti­cancerigeni cunoscuți, mai ales pentru femei.

•  Sechele post-infarct - o cură cu struguri negri, consumați ca atare sau, mai bine, sub formă de suc, obți­nut prin mixarea fructelor proaspete, este un ade­vărat elixir în primele săptămâni după infarctul mio­car­dic. Studiile de medicină experimentală arată că resveratrolul acționează direct la nivelul miocar­dului, opunându-se expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct.

•  Trombozele - consumul de alimente bogate în resveratrol, adică de struguri negri, de prune, de afine etc. împiedică formarea trombilor și migrarea lor pe artere. Mai ales persoanele predispuse la tromboze, adică cele sedentare, cele care consumă carne și protei­ne animale sau care fumează, ar trebui să aibă la fie­care masă alimente care să conțină resveratrol.

•  Litiază renală cu urați - o cură cu struguri negri, făcută acum, toamna, este sănătate curată pentru rinichi, în general, și are efecte salvatoare pentru cei care sunt predispuși la litiază urică, în special. Se con­sumă zilnic măcar 500 grame de struguri negri sau cât mai închiși la culoare, pe o perioadă de minim 18 zile. Acest tratament este un excelent profilactic și pentru gută.


Cum se administrează coaja fructelor

Cea mai simplă și naturală formă de administrare a cojilor de fructe este consumul efectiv al fructului proas­păt, integral, nedecojit. Se preferă fructele bine coap­te, cu coaja sănătoasă, nestricată, mestecând foarte bine (de minimum 30 de ori) fiecare înghițitură, așa încât organismul să poată extrage toate substanțele utile din această parte a fructului, mai greu digerabilă. Este foarte important ca, înainte de a le mânca, să le spălăm foarte bine, eventual să ținem în apă jumătate de oră fructele, pentru îndepărtarea eficientă a murdă­riei. Pentru inactivarea eventualelor urme de pesticide de pe coajă, în apa în care sunt ținute fructele se poate adăuga și un sfert de linguriță de bicarbonat de sodiu. Persoanele care din cauza problemelor de dentiție nu pot consuma fructul ca atare îl vor mânca fie ras fin, fie sub formă de nectaruri, a căror rețetă generică de preparare o vom prezenta în continuare:
Nectarurile: se obțin foarte simplu, cu ajutorul mixerului (blenderului) casnic. Se pun în vasul apara­tului 300 de grame de fructe, cu tot cu coajă, tăiate mărunt. Se adaugă 2-3 lingurițe de miere și 300 de mililitri de apă, apoi se mixează totul vreme de unul-două minte. Va rezulta un nectar ușor acrișor, de o culoare galbenă-rozie, cu efecte vindecătoare foarte puternice. Se consumă pe stomacul gol, cât mai proas­păt posibil.
În cazul strugurilor, nectarul se va obține prin sim­pla mixare a boabelor spălate bine în prealabil, fără nici un fel de adaos de apă sau de miere.
Decoctul de coajă: 4 linguri de coji și cotoa­re cu tot cu sâmburi, bine mărunțite, se fierb într-un sfert de litru de apă vreme de 5 minute, după care se iau de pe foc. Se lasă să se răcească 15-20 de minute, apoi se adaugă eventual puțină miere. Preparatul se bea pe stomacul gol.

Precauții și contraindicații la tratamentele interne cu coji de fructe

Studiile de până acum nu au arătat nici un efect advers al cojilor de fructe sau al preparatelor obținute din ele. Singurele rezerve legate de administrarea acestora privesc persoanele cu gastrită sau colită de fermentație, cărora fructele crude le sunt contra­in­dicate. Vor fi administrate doar infuziile sau decoc­tu­rile.