Pe de o parte, la Palatul Parlamentului s-a deschis Congresul Partidului Popular European (PPE) și, pe de altă parte, la Arena Națională s-a desfășurat mitingul USL, pentru lansarea candidaților formațiunii la alegerile parlamentare din decembrie. Simultaneitatea evenimentelor n-a fost deloc întâmplătoare. PPE, cel mai puternic partid din Parlamentul Europei, a urmărit să-și demonstreze sprijinul pentru PDL și UDMR, grupări partinice românești afiliate lui. Sprijinul PPE a contat foarte tare, după cum se știe, în blocarea obiectivelor demiterii președintelui Băsescu, atât prin intervențiile celor șaisprezece șefi de stat și guvern din UE (prezenți, de altfel, și la București), cât și prin direcționarea presiunilor Comisiei Europene, pe care - ca partid majoritar, o domină. (În timpul crizei, Jose Manuel Barroso, președintele C.E., a transmis faimoasele "11 cerințe”, pe care guvernul României trebuie să le respecte, pentru ca țara să își continue traseul european.) Manuel Barroso a fost prezent și la Congresul de la București, alături de șefii de stat și guvern "populari”, dintre care prezența cancelarului Germaniei, Angela Merkel, a fost cea mai marcantă. Lucrările Congresului PPE au fost comentate de toate mediile românești și europene. Celălalt eveniment, desfășurat ca "manifestațiile grandioase” de pe vremea ceaușismului, a urmărit să demonstreze Europei susținerea amplă de care se bucură USL la electoratul român.
Mulți analiști au subliniat că "suprapunerea” provocată de liderii USL-ului, special pentru a umbri Congresul "popularilor”, a fost o acțiune puerilă, neserioasă în esență, pentru că nu a reprezentat decât o reacție instinctivă de contracarare a adversarilor. Ea a fost dictată, desigur, și de usturătoarea înfrângere a USL atunci când Partidul Socialist European (PES) a renunțat la un congres similar celui al PPE, desfășurat tot la București. Prezența președintelui PES, Serghei Stanișev, la mitingul de la Național Arena, nu a reprezentat decât o palidă consolare pentru rezerva socialiștilor din Parlamentul Europei față de acțiunile din iulie-august ale tovarășilor români. Mitingul ar fi avut un ecou mult mai larg, dacă ar fi fost organizat la o altă dată decât cea programată pentru întâlnirea "popularilor”, demonstrând, astfel, că USL este sigură de puterea sa și detașată de conjuncturile în care evoluează "ceilalți”. Programarea mitingului concomitent cu Congresul PPE ar indica așadar, după majoritatea analiștilor, o anume fragilitate a alianței socialiștilor cu liberalii și chiar o anume temere că după eșecul "puciului” din vara acestui an, USL s-ar putea regăsi cu un impact electoral sub 50% la alegerile din decembrie.
Până la un punct, această presupunere ar putea fi valabilă. Înclin însă să cred că provocata coincidență nu a fost, totuși, doar un truc infantil de bruiere a oponenților. Conținutul discursurilor celor doi lideri USL-iști, C. Antonescu și V. Ponta, arată că intenția a fost alta, anume, impresionarea liderilor "populari” ai Europei, prin demonstrația de forță a adeziunii electoratului român la "programul” USL (cu 70.000 de participanți la miting). Și s-a mai desprins o idee: scopul principal al mitingului de la Arena Națională a fost afirmarea clară a antieuropenismului USL-ului, a deciziei liderilor acesteia de a exclude orice control al UE asupra acțiunilor pe care își propun să le întreprindă. În contextul crizei economice mondiale și al reacțiilor desincronizate la ea ale multor state componente, Uniunea Europeană evoluează spre soluția federalizării, adică spre o integrare mai strânsă politică, economică și juridică. Federalizarea presupune ca, dincolo de menținerea identității lor culturale, națiunile integrate să accepte același sistem legislativ, aceleași reglementări economice, în special financiar-bancare, reducând - în consecință - corupția și evaziunea fiscală, aceleași măsuri de protecție socială, excluzând, astfel, discriminarea între migranții interni ai Uniunii. Federalizarea implică și o distribuire echitabilă a fondurilor comune, cu direcționări intenționate spre zonele slab dezvoltate ale Europei, în scopul alinierii nivelurilor de dezvoltare și al reducerii diferențelor de calitate a vieții, controlul unional excluzând deturnările ori fraudele majore. Federalizarea înseamnă, în sfârșit, și posibilitatea de reacție unitară a Europei la provocările externe, la amenințările militare sau de tip neconvențional din afara granițelor Uniunii. Or, tendința spre federalizarea UE provoacă liderilor USL și cotizanților din spatele formațiunii coșmaruri. Uniformizarea reglementărilor juridice și controlul european (puterea juridică fiind în Occident realmente separată de cea legislativă și cea executivă) sunt amenințări directe pentru "baronii” care s-au înstăpânit pe resursele diverselor zone geografice ale României, și pe mijloacele economice locale. Arbitrariul lor, în distribuirea de fonduri și interpretarea partizană a legilor ar dispărea, abuzurile fiind dur sancționate. Pentru stăpânii județelor României și șefii politici ai administrației publice, acest fapt ar fi o lovitură mortală. Iată de ce, prin cele două voci ale sale, C. Antonescu și V. Ponta, USL a început să conteste pe față autoritatea Comisiei UE și deciziile Parlamentului Europei. După ei, UE ne fură "țărișoara”, ne încalcă "independența”, ne alienează identitatea. C. Antonescu și V. Ponta știu că s-au compromis prin acțiunile lor puciste în fața liderilor europeni. De aceea, discursurile lor antieuropene au o clară direcționare internă. Ele trebuie să convingă "poporul” (în special acel "stupid people”, de care vorbea S. Brucan, îndoctrinat de naționalismul comunist) că numai printr-o autonomie totală față de UE țara nu intră în disoluție. Electoratul este - peste tot în Europa democratică - cel care decide. Or, cei doi urmăresc ca "baronii” (oligarhia politico-economică ce îi condiționează și îi sprijină) să-și continue dominația asupra "supușilor” cu acordul acestora. Numai așa "Europa va fi pusă cu botul pe labe”, iar democrația românească va deveni, într-adevăr, "originală”.