Majoritatea specialiștilor susțin faptul că oamenii care suferă din cauza singurătății trebuie să-și găsească preocupări care să-i țină prinși într-o activitate de grup. Astfel, în Occident, și de curând și la noi, au luat ființă nenumărate "grupuri de terapie”, de caritate, de studiu, de rugăciune (de obicei afiliate diferitelor culte), menite să le dea oamenilor sentimentul participării și al utilității. Internetul, gigantica rețea mondială de calculatoare, adună mii și milioane de utilizatori, în diferite grupuri de dialog, pe teme de la science-fiction la sexualitate, de la fotbal la probleme ecologice și parapsihologice. Printre cele mai răspândite afaceri de pe Internet sunt acelea cu agenții matrimoniale, prin care potențialii clienți să-și găsească relații cât mai potrivite nevoilor lor (de la simplă prietenie, la aventuri romantice și căsătorii) și, mai nou, cu agenții care să găsească vechii prieteni și colegi de școală. La câteva decenii de la lansarea acestei adevărate industrii de combatere a singurătății, rezultatele sunt încă modeste, în raport cu viteza cu care sentimentul de însingurare se infiltrează în sufletele oamenilor contemporani. (Și-apoi, Internetul transmite idei și cuvinte, niciodată și mângâieri.) Reconsiderându-și modul de acțiune, psihologii au ajuns la concluzia că cel mai bun medicament împotriva singurătății este... acceptarea ei, acceptarea melancoliei, acceptarea tristeții, ca pe un experiment fundamental de autocunoaștere și control, o șansă de a înfrunta, fără menajamente, modul nostru de a gândi și simți. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să ne fie deloc teamă de singurătate, ci mai degrabă să căutăm să o acceptăm ca pe ceva temporar și să căutăm să înțelegem mesajul destinat nouă, pe care ea îl ascunde. Apariția acestui sentiment de izolare sufletească poate fi semnul că trebuie să devenim mai generoși cu cei din jur, mai puțin critici, mai puțin naivi, mai deschiși sufletește sau poate mai atenți la adevăratele noastre capacități interioare de a fi fericiți. Întotdeauna, ne spun psihologii, singurătatea are un sens extrem de constructiv. Totul este să o acceptăm cu curaj, să găsim căile de a-i descifra mesajul, iar apoi, chiar să le parcurgem, fără să disperăm după câteva săptămâni sau luni de căutări. Rezultatul nu va fi doar dezrobirea de acest sentiment apăsător, ci și o îmbunătățire a condiției noastre umane și un pas decisiv spre ceva fundamental, ce fiecare dintre noi caută - starea de fericire profundă și durabilă.
Cu siguranță că oamenii nu ar fi devenit atât de însingurați, dacă nu ar fi amânat atât de mult găsirea de soluții la problemele lor. V-ați pus, de exemplu, întrebarea, de ce obezitatea a ajuns problema numărul unu, la aproape 40% din populația globului, îmbogățindu-i pe producătorii de medicamente pentru slăbit? Ei bine, pentru că există foarte mulți oameni care caută să-și acopere golul sufletesc mâncând. După o masă copioasă, creierul eliberează niște substanțe care conferă pe moment o stare de bine, de mulțumire, puțin rezistentă și care dispare "în vânt”. Și atunci, nevoia imperioasă de a mânca apare din nou. Vizionarea îndelungată de programe TV face, la rândul ei, ca toate simțurile să fie absorbite de ceea ce se desfășoară pe ecran, reușind să ne sustragă de la problemele cu care ne confruntăm zi de zi. Rezultatul este o adevărată anesteziere sufletească și a minții, care repetată prea des duce la un fel de înstrăinare de ceea ce ne înconjoară, la o incapacitate de a comunica cu cei dragi. Firește, sunt și oameni care iau droguri în adevăratul sens al cuvântului, alcoolismul și dependența de halucinogene fiind fenomene de masă în ultimul timp, cei care le utilizează numărându-se fără îndoială printre cei mai singuri dintre pământeni.