- Interviurile tale, acordate revistei noastre toamnă de toamnă, la început de sezon profesional, au devenit o tradiție. Și cum păsările călătoare au plecat, iar frunzele încep să îngălbenească, a venit vremea să aflăm ce s-a mai întâmplat în viața ta. Cum te găsește toamna aceasta? Ai bateriile încărcate? Ai fost în vacanță?
- Da, în toamna asta chiar pot spune că mi-am refăcut "stocul” de energie, iar "metoda” a fost o călătorie în India. Mi-am dorit foarte mult să ajung acolo. Ani de zile am tot tânjit la această călătorie, am tot făcut planuri, dar uite că abia vara asta a venit momentul ei. Și nici că s-ar fi putut să fie un altul mai potrivit: trecusem printr-o perioadă grea, în care mă confruntasem cu mai multe probleme de sănătate, eram obosită de muncă, cu moralul stăteam cam prost și eram literalmente secată de energie. Așa am decis să evadez în India. Nu mi-am dorit să fac o vacanță turistică, să bifez doar locurile arhicunoscute, pe care le găsești în orice ghid turistic, ci am vrut să fac o călătorie spirituală. Mi-am dorit să pot sta acolo mai mult timp și pe îndelete, să pot să văd, să simt, să miros, să ating... Nu să mă las consumată de iureșul excursiilor organizate. Și, într-adevăr, s-a dovedit că am decis bine, fiindcă de cum am coborât din avion, m-am simțit inundată de o energie extraordinară, care aproape instantaneu mi-a schimbat dispoziția, mi-a alungat mohoreala gândurilor și mi-a înseninat orizontul... Știi, mai multe cunoștințe m-au întrebat: "Da' cum de vrei să te duci acolo? Că e urât, e murdar și miroase, e sărăcie...”. Ceea ce mi s-a părut foarte ciudat, fiindcă eu nu am luat niciodată în considerare aspectele astea. Ce mă interesează e bucuria de a descoperi locuri noi, mai ales țări cu culturi și mentalități diferite de ale noastre. Probabil că tot din acest motiv ador Asia și Africa. În plus, citisem foarte mult despre India, vizionasem foarte multe filme documentare, deci nu mă așteptam să merg acolo și să văd Parisul. Eram realistă, dar, pur și simplu, n-am plecat la drum cu ideea de a vedea urâtul, ci de a vedea frumosul și diferențele pozitive.
- Ce te-a impresionat, în mod special, din călătoria în India?
- Energia specială care iradiază în acele locuri. Am mers în Pune, unde am stat câteva zile într-un ashram, apoi am fost în Mumbai, în Delhi și-n Agra. Peste tot am regăsit această energie extraordinară. Mi-e foarte greu s-o pun în cuvinte... E ceva care se simte, e ceva ce trăiești, ceva greu de povestit. Apoi, ceea ce mi-a rămas pregnant în suflet e bucuria oamenilor de acolo. Indienii se bucură că trăiesc, indiferent ce le oferă viața. E incredibil! Am stat de vorbă cu tot soiul de oameni, din cele mai diverse categorii sociale, și la toți am descoperit această bucurie de viață, această poftă de prezent, care nouă ni se pare așa de searbăd și de sărac. Să-ți dau un exemplu: la aeroportul din Mumbai mă aștepta o mașină, care să mă ducă la hotel. Pe drum, am intrat în vorbă cu șoferul. Mi-a povestit că trăiește într-o localitate aflată la o oră depărtare de mers cu trenul de Mumbai sau la o jumătate de oră depărtare cu mașina. Deci, el muncea 12 ore pe zi, pe drum pierdea cam trei ore, iar acasă îi mai rămâneau de stat doar 9 ore, timp pe care, în mare parte, îl consuma dormind. Acasă însemna o cămăruță cu o bucătărioară atașată, în care trăiau el, soția, copiii și părinții lui. Iar el era singura persoană din familie care avea un venit. Și acela modest. Și-atunci l-am întrebat: "Și ești fericit?”. La care el, foarte senin, mi-a răspuns: "Da, sunt fericit. Sunt fericit pentru că familia mea e sănătoasă, pentru că eu sunt sănătos, și sunt fericit pentru toate lucrurile pe care le am. La cele pe care nu le am, nu mă gândesc. Dacă primesc ceva în plus, sunt fericit, dar nu mă gândesc niciodată la ceea ce aș putea să mai am”. Răspunsul acesta mi s-a părut senzațional: în cuvinte puține și simple, omul acesta a sintetizat o întreagă filozofie de viață. O filozofie pe care și noi, ceilalți, am putea s-o adoptăm și cu siguranță că ne-ar face mult mai fericiți decât suntem. Dar noi, deși avem poate mult mai mult decât șoferul acela, ne concentrăm exclusiv pe ceea ce nu avem, pe ceea ce ne dorim, iar ceea ce avem ignorăm. De dimineață până seara, noi ne gândim la ce nu merge, la cum să facem să prosperăm, la ce are vecinul și am vrea și noi. E firesc să visezi, să-ți dorești mai multe, dar nu e firesc să uiți să te bucuri de ceea ce ai deja, nu e firesc să ți se pară că lucrurile pe care le ai deja ți se cuvin. Gândind și acționând astfel, îți umpli viața exclusiv cu energii negative și nu mai poți să te bucuri de nimic din jurul tău. Chiar citeam de curând într-o carte a lui Osho, un profesor de filozofie indian, că fiecare lucru căruia îi acorzi atenție crește - copiii cresc mai frumos dacă sunt tratați cu atenție, cu iubire și grijă de către părinți, plantele cresc mai repede și mai frumos dacă le acorzi atenție, le vorbești, le transmiți iubire... În sens invers, așa e și cu problemele vieții: dacă le acorzi mai multă atenție decât e normal, dacă te concentrezi numai pe ele, vor crește, vor deveni mai numeroase și te vor acapara întru-totul... O altă impresie care m-a marcat e cea legată de culori: India e o țară incredibil de colorată! Aș fi făcut poze în continuu! E ca și cum întreaga țară e într-o sărbătoare fără sfârșit! Oriunde te-ai uita, vezi explozii nebănuite de nuanțe care de care mai surprinzătoare și mai încântătoare! Și cât de splendide sunt sariurile femeilor! M-am îmbrăcat și eu cu sute de sariuri și pe toate mi le-aș fi luat acasă. (râde) Și cu ce bijuterii superbe își garnisesc hainele! Bijuterii minunate, lucrate de mână și foarte colorate... Și-apoi, în marea asta de culori, vezi zâmbetele oamenilor. Oamenii, acolo, îți zâmbesc pe stradă, sunt deschiși, prietenoși, vorbesc cu tine frumos și sunt mereu gata să te ajute... Spectacolul acesta al străzii e absolut fascinant. Am făcut sute de fotografii numai cu oameni, oameni pe care îi vedeam pe stradă și care mă vrăjeau cu expresiile lor.
Femei în ploaie
- Alege o fotografie și povestește-o.
- Trebuie să-ți imaginezi o zi mohorâtă, cu o ploaie neostenită, care cădea din cer cu îndârjire, și peronul unei gări, dar nu o gară frumoasă și dichisită, ci o gară amărâtă și rudimentară. Iar pe peron, imaginează-ți multe femei indiene, strânse pâlcuri-pâlcuri. Toate stau ghemuite pe jos și privesc sau vorbesc între ele. Sunt îmbrăcate în sariuri în toate culorile curcubeului și au pe chip niște expresii atât de senine și de fericite, deși sunt niște femei sărace, care vor călători în condiții precare, fără urmă de confort sau de lux. Aceasta este una dintre imaginile care mi-au rămas întipărite în suflet. Acest dezacord splendid dintre cadrul sărăcăcios al gării din New Delhi și personajele principale, acele femei atât de frumoase... Acolo, în India, am învățat ce înseamnă să fii fericit, independent de contextul în care trăiești. Am experimentat o senzație de fericire cum nu credeam că există!
- Care e cea mai flagrantă diferență pe care ai sesizat-o între România și India?
- Cea mai flagrantă diferență, pe care nu pot s-o raportez numai la români, ci la tot ceea ce înseamnă europeni, este felul în care indienii știu să trăiască în prezent. Asta e una dintre cele mai importante lecții pe care le-am deprins acolo. Uite, Andreea de dinainte de această călătorie s-ar fi întâlnit acum cu tine și, în timpul discuției noastre, s-ar mai fi gândit și la ceea ce urmează să facă după ce se va despărți de tine și la proiectul pe care urmează să-l demareze în zilele următoare... În concluzie, Andreea aceea nu s-ar fi concentrat în adevăratul sens al cuvântului pe nimic, nici pe discuția noastră și nici pe planurile din viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Ei, acum, eu mă focalizez exclusiv pe conversația noastră. Am învățat să fiu prezentă în prezent, să acord atenție fiecărui lucru atunci când îi vine rândul. Așa fac indienii - se concentrează cu trup și suflet pe ceea ce fac în clipa respectivă. Nu se lasă pradă competiției cu viitorul.
"Acceptă-te și iubește-te așa cum ești”
- Să ne întoarcem în toamna de acasă. Spre ce urmează să-ți canalizezi energia dobândită în vacanță? Ce proiecte ai?
- Tocmai am început cel de-al doilea sezon al emisiunii "Mi-s băiatul de la țară”, de la Prima TV. Care caută, și de această dată, cei mai vânjoși, harnici și dezghețați băieți de la țară. Deci, avem treabă... Pe 3 octombrie am lansat cartea "Mănâncă și arată bine”, așadar, sunt în plină campanie de promovare a ei. E vorba de un volum la care am ajuns în urma unei întrebări insistente: "Da' ce mănânci tu de arăți așa de bine ?”. Foarte multă lume mă întreba asta. Și-atunci, ce m-am gândit ? Am postat pe blogul meu, timp de o săptămână, meniul fiecărei zile, cu rețete, cu fotografii, cu explicații... Și experimentul ăsta a avut un succes nebun. Am primit o avalanșă de comentarii, de întrebări, de rețete trimise "la schimb”... Așa am ajuns la concluzia că poate ar fi util să repet gestul, dar într-un cadru extins și care să poată ajunge și la persoanele care nu s-au împrietenit atât de mult cu Internetul. Și-am venit cu ideea acestei cărți, idee care a fost îmbrățișată de firma Fares, care mi-a devenit parteneră în acest proiect. Am lucrat mai multe luni de zile la conținut, pentru că am vrut ca informațiile să fie clare și ușor de preluat. S-au strâns în felul ăsta aproximativ o sută de rețete de mâncare, niște rețete simple, rapide, gustoase și sănătoase. Sunt feluri de mâncare pe care eu însămi le pregătesc acasă. Le-am structurat pe cele trei mese principale ale zilei: micul dejun, prânz și cină. La ele am adăugat rețete de gustări, sucuri și "smoothie”, plus o serie de "trucuri și ponturi” pe care le folosesc eu, cum ar fi, de pildă, să nu bei apă în timpul mesei... În rest, mai am niște proiecte, care însă sunt în fază incipientă și încă nu vreau să vorbesc despre ele. Adică, vreau să mă asigur mai întâi că lucrurile se așează exact așa cum vreau eu. Nu-mi place să vând pielea ursului din pădure. Oricum, ele ar trebui să se concretizeze undeva, spre sfârșitul anului, deci avem timp să mai vorbim.
- Până atunci, oferă-le cititoarelor noastre o rețetă de frumusețe pentru trup...
- Trupul este frumos dacă ai grijă de el și pe dinăuntru, și pe dinafară. Așa că, din punctul meu de vedere, un trup frumos se obține și se menține printr-o alimentație sănătoasă și echilibrată, dar nu privativă, printr-un somn bun (ideal ar fi să nu ne culcăm mai târziu de ora 12 noaptea), printr-un stil de viață care să excludă abuzurile de orice fel, dar care să includă multă apă, sport și măcar un zâmbet în fiecare zi. Pe lângă toate astea, să nu uităm să ne îngrijim pielea. Eu sunt adepta produselor organice: creme, uleiuri, scrub-uri, etc. cu cât mai puține adaosuri sintetice. De exemplu, când am fost în Mauritius, m-am dus în piață și mi-am cumpărat direct de la țărani ulei de cocos. Care, în varianta aceea, pură, nu miroase prea apetisant, dar este extraordinar pentru hidratare. Sigur, ulei de cocos se găsește și la noi, în magazinele de produse cosmetice, dar acela e deja procesat.
- Dar o rețetă de frumusețe a sufletului ne poți oferi ?
- Rețeta de aur pentru frumusețea sufletului este foarte simplă: să te accepți așa cum ești, să te iubești tu pe tine și să nu uiți nici o clipă că trebuie să continui să crești interior, să evoluezi. Atunci, tot ceea ce faci va fi în acord cu tine, iar oamenii cu care te vei întâlni vor intra cu tine într-o rezonanță pozitivă.
- Ai aplicat și pe tine rețeta asta?
- Da, și sufletul meu e schimbat în bine, e optimist. Și când sufletului îi merge bine, îi merge bine și trupului. Înainte eram meteo-dependentă, dar acum, nici măcar modificările acestea de vreme nu mă mai afectează. De altfel, eu iubesc toamna. După agitația verii, toamna mă liniștesc, am mai mult timp pentru mine... Și ador zilele în care afară plouă. Pentru că atunci pot să stau acasă, să mă cuibăresc la căldură și să mă dedic lucrurilor care-mi fac plăcere: să citesc, să ascult muzică, să construiesc în minte planuri pentru viitor, să vorbesc cu prietenii mei, să mă joc pe săturate cu cățelul... Pe scurt, să mă reconectez la mine însămi.