Mă interesau, în mod deosebit, două lucruri: școală și stradă. Am plecat să văd, pentru că, așa cum spunea Confucius: "O sută de auzite nu fac cât un văzut”. Prima confirmare, și primul șoc: Piața Pynec din Cracovia. Când cineva a aprins, totuși, o țigară, a apărut, ca din pământ, un puști de vreo 13-14 ani care, cu vocea puțin răstită, i-a cerut turistului să stingă țigara. Același lucru avea să se întâmple și în Stockholm. Căutând prin geantă, unei turiste i-a căzut o hârtie. Pe fază, o suedeză ce ținea de mână un copil de vreo 5 ani se apropie de turistă, o bate ușor pe umăr, și-i zice cu blândețe: "Excuse me!”, apoi, cu mâna, îi arată micul petic de hârtie de pe jos.
În Stockholm, am vizitat, printre multe altele, și grădina Palatului Regal. Aici, am văzut două lucruri inedite: 1. Pe lângă imensele alei cu trandafiri și multe alte flori, erau cultivate, pe brazde separate, plante medicinale și aromate, toate însoțite de tăblițe cu denumirile științifice și populare. 2. Pe bănci, ca și pe întinsele spații verzi, suedezii făceau plajă și citeau. Curios pentru noi a fost faptul că marea majoritate citeau cărți, nu ziare sau reviste mondene, ca la noi, din care ignoranții și obsedații își calculează... cifra erotică.
După Suedia a urmat Norvegia, țara fiordurilor, țara de unde n-ai mai dori să pleci niciodată și nicăieri. Era în iunie, și la terasa hotelului unde eram cazați (Thon), locurile la mese erau ocupate de norvegieni. Sub o copertină cânta o formație. Bine dispuși, câțiva români au încins o horă, la care au aderat și două... chinezoaice, mai amatoare de dans. A doua seară, de cum am ajuns la hotel, am dat fuga la terasă. Stupoare, însă, scaunele erau aplecate pe mese și nici urmă de om! Cineva, de la hotel, ne-a lămurit: "Duminica e zi de odihnă, chiar și televiziunile dau emisiuni puțin interesante, mai multe reluări... omul trebuie să fie bine odihnit pentru o nouă săptămână de muncă”. Pentru o clipă am revenit în România: concert de claxoane, flash-uri ale șoferilor needucați, depășiri riscante, zgomotul motoarelor pe un carosabil care, din lipsă de bani, este spălat numai de ploaie, deci mult praf, muzică cu texte vulgare, urlete la Bingo TV: show-ul sărăciei și ignoranței active. E duminică, românul începe și el o nouă săptămână de muncă, și el ar avea nevoie de liniște! E adevărat, norvegienii nu au un stadion de cinci stele, așa cum avem noi, au în schimb o universitate în primele 20 din Europa, universitate care a dat lumii 5 laureați ai premiului Nobel. Școala, școala norvegiană e în topul mondial! Un exemplu. Ca să-și ajute copilul, când timpul e prea geros sau acesta e bolnav, unul dintre părinți vine la școală și asistă la cursuri, ia notițe. Sunt frecvente și cazurile când în clasă asistă "părintele voluntar”. Rolul acestuia este de a supraveghea clasa, când profesorul scrie la tablă, dar și în timpul pauzelor. Această metodă, precum și meditațiile on-line la TV, ar putea da rezultate bune și pentru școala noastră, aflată în coada listei europene.
Eram în a opta zi de călătorie, timp în care nu auzisem absolut nici un claxon. O singură dată am văzut o ambulanță gonind prin Oslo. Am rămas de-a dreptul uluit, ba chiar mi s-au umezit ochii, când am văzut cum absolut toți partenerii de trafic opriseră mașinile, ca într-un stop-cadru cinematografic, pentru ca șoferul de pe ambulanță să mai câștige câteva zeci de secunde: "Puterea educației!”. Mărturisesc că aș renunța pentru totdeauna la 10% din salariu, dacă cineva, cu o baghetă magică, adică legi extrem de dure, i-ar converti pe români în norvegieni. Nu aș pierde, ci aș câștiga mult mai mult!
După Norvegia, a urmat Danemarca, țara lui Andersen și a lui Bohr, dar și țara bicicletelor. Este ora 17. Am numărat: într-un interval de 30 de secunde, durata cât semaforul era pe verde, au trecut, în medie, 48 de bicicliști și 35 de autoturisme, adică o economie de peste 30 de troleibuze pe oră, și un mare câștig pentru sănătate. Aici, în Copenhaga, nu doar se merge pe bicicletă, ci se aleargă cu bicicleta, efectiv, pe trei benzi pe sens, iar reclamele în favoarea mersului pe bicicletă sunt prezente frecvent la TV, dar și prin desene, pe toate mijloacele de transport în comun.
După 14 zile am revenit acasă, în Ploiești, unde un primar de nota 9 plus se luptă cu mulți cetățeni corigenți la educația civică. Am încercat testul suedez. Am scris pe 20 de bilețele: "Păstrați curățenia!”, apoi le-am aruncat, unul câte unul, în cea mai populată piață a Ploieștiului: "Nichita Stănescu”. Ei bine, nimeni, absolut nimeni nu mi-a făcut nici un fel de observație că arunc gunoaie pe jos. Concluzia: suntem mult prea departe de lumea civilizată.
ing. ALEXANDRU DUMITRU - e-mail: joc_matematic@yahoo.com