Sunt, de asemenea, un fan al primelor episoade din nesfârșitele telenovele istorice produse la Seul. Coreenii sunt unul dintre marile popoare ale Asiei, fără a cărui contribuție tehnologică și istorică nu ar fi de conceput lumea modernă. Am făcut această paranteză pentru a înțelege de ce m-a revoltat o imagine din București, interpretată de două turiste britanice, fără intenție, în defavoarea mea, ca român. Anume, priveam către noua clădire de sticlă devenită sediul Bibliotecii Naționale a României din Piața Unirii, în care statul a investit câteva zeci de milioane de euro. Pe fațada principală, vizibilă probabil și din avion, nu scrie, cum te-ai aștepta, "Biblioteca Națională”, ci... "Samsung”. Englezoaicele tocmai admirau și ele clădirea, în trecere, spunând: "Vezi ce frumos sediu are Samsung în București? Au câștigat enorm de pe urma telefoanelor inteligente, i-au depășit pe americani”. Vasăzică, turiștii străini cred, după toate aparențele, că una dintre cele mai importante instituții culturale ale Bucureștiului, Biblioteca, este sediul unei corporații străine. Nu mai demult de acum un an, o altă corporație, "Louis Vuiton”, îmbrăcase statuia Eroilor Pompieri într-un geamantan purtând marca respectivă, ducând astfel în derizoriu istoria românilor, prin gestul iresponsabil al funcționarilor primăriei bucureștene. Reclama înainte de toate este o constantă general acceptată, dar ea nu trebuie să genereze abuzuri. E drept, Biblioteca din București are nevoie de bani, dar aceștia nu pot fi obținuți cu prețul anihilării propriei rațiuni de a fi. Nimeni n-ar concepe ca pe Biblioteca Națională din Paris să troneze reclama unei companii comerciale. Și nici să se taie copaci pentru un panou publicitar. Lângă blocul meu, în imperiul nestăvilitului primar Piedone (sector 4), acest lucru e posibil. Vin noaptea băieții (tocmiți de cine?) și taie tot. Scot macetele de serviciu și "hârșt”, într-o clipă, dau jos orice ramură mai repede crescătoare. Cred că aceste echipe de "toaletatori” ilegali fac rondul întregului oraș... Modelul "se ia”. În data de 2 iulie recent, la ora 9, 20 de minute și 50 de secunde, proprietarii unui magazin de piese auto din cartierul meu au comandat defrișarea gardului viu, a tufelor de liliac și a unui nuc încărcat de fructe. De ce? Pentru că negustorii auto au dorit să li se vadă firma. Am chemat poliția locală, am sunat la primărie (nucul are un statut special), am înaintat o plângere departamentului de mediu de la sectorul 4. Nu s-a întâmplat nimic, nici o cercetare, nici o amendă. Astfel de mici distrugeri ecologice nu au loc numai pe strada mea. Unde Biblioteca unei nații își ascunde fața sub numele unei mărci de telefoane străine și unde simbolul trecutului pompierilor eroi este "înghesuit” într-un geamantan, nu e de mirare că nucii și caișii cartierelor cad victime negustorilor de tot felul. Într-o capitală în care însuși primarul general demolează monumente și batjocorește ideea de urbanism modern, proiectând defrișarea a 100 de tei monumentali pe Bulevardul Aviatorilor; unde nimeni nu-i prinde (nu vrea să-i prindă) pe incendiatorii unor monumente de arhitectură, precum Moara lui Assan, nu știu dacă vom mai putea ridica fruntea sus vreodată.