Biblioteca Națională... "Samsung”

Ion Longin Popescu
Mă număr printre admiratorii colosului sud-co­reean "Samsung”. Am un smartphone "Sam­sung” și un te­levizor purtând aceeași prestigioa­să marcă.

Sunt, de asemenea, un fan al primelor episoade din ne­sfâr­șitele te­le­novele istorice pro­duse la Seul. Coreenii sunt unul dintre marile po­poare ale Asiei, fără a cărui con­tribuție tehno­lo­gică și istorică nu ar fi de conceput lumea mo­dernă. Am fă­cut această paranteză pentru a înțe­lege de ce m-a revoltat o imagine din București, in­terpretată de două turiste bri­ta­nice, fără inten­ție, în defavoarea mea, ca român. Anume, pri­­veam către noua clădire de sticlă de­venită sediul Bi­blio­tecii Naționale a României din Piața Uni­rii, în care sta­tul a investit câteva zeci de mi­lioa­ne de euro. Pe fațada prin­cipală, vizibilă probabil și din avion, nu scrie, cum te-ai aștepta, "Bi­blio­teca Națională”, ci... "Sam­sung”. En­glezoaicele tocmai admirau și ele clă­direa, în tre­cere, spu­nând: "Vezi ce frumos sediu are Sam­sung în Bu­cu­rești? Au câș­tigat enorm de pe urma telefoa­nelor inte­ligente, i-au depășit pe ame­ricani”. Vasăzică, turiștii stră­ini cred, după toate aparențele, că una dintre cele mai impor­tante instituții cultu­rale ale Bucureștiului, Bi­blioteca, este sediul unei cor­po­rații străine. Nu mai demult de acum un an, o altă corpo­rație, "Louis Vuiton”, îmbră­case statuia Ero­i­lor Pompieri în­tr-un geamantan pur­tând marca res­pectivă, ducând astfel în deri­zoriu istoria ro­mânilor, prin gestul iresponsabil al funcționarilor primă­riei bucureș­tene. Reclama îna­inte de toate este o constantă general accep­tată, dar ea nu trebuie să genereze abuzuri. E drept, Biblio­teca din Bucu­rești are nevoie de bani, dar aceștia nu pot fi obținuți cu prețul anihilării pro­priei ra­țiuni de a fi. Nimeni n-ar con­ce­pe ca pe Biblio­teca Na­țională din Paris să tro­neze reclama unei com­panii comerciale. Și nici să se taie copaci pentru un panou publicitar. Lângă blocul meu, în im­­periul ne­stăvilitului primar Piedone (sector 4), acest lu­cru e posibil. Vin noaptea băieții (tocmiți de cine?) și taie tot. Scot macetele de serviciu și "hârșt”, într-o clipă, dau jos orice ramură mai repede cres­cătoare. Cred că aceste echipe de "toaletatori” ile­gali fac rondul întregului oraș... Modelul "se ia”. În data de 2 iulie recent, la ora 9, 20 de minute și 50 de secunde, pro­prietarii unui magazin de piese auto din car­tierul meu au comandat defrișarea gardului viu, a tufelor de liliac și a unui nuc în­căr­cat de fructe. De ce? Pen­tru că ne­gustorii auto au dorit să li se vadă fir­ma. Am che­mat poliția lo­cală, am sunat la primărie (nucul are un sta­tut special), am înaintat o plângere departa­mentului de me­­diu de la sec­torul 4. Nu s-a în­tâmplat ni­mic, nici o cer­ce­tare, nici o amen­dă. Astfel de mici distrugeri ecolo­gice nu au loc nu­mai pe stra­da mea. Unde Biblioteca unei nații își ascunde fața sub numele unei mărci de telefoane străine și unde sim­bolul trecutului pompierilor eroi este "înghe­suit” într-un geamantan, nu e de mirare că nucii și caișii cartierelor cad victime negus­to­rilor de tot felul. Într-o capitală în care însuși pri­marul general demo­lea­ză mo­nu­men­te și batjo­co­rește ideea de urbanism mo­dern, pro­iec­tând de­frișarea a 100 de tei monu­men­tali pe Bulevardul Aviatorilor; unde ni­meni nu-i prinde (nu vrea să-i prindă) pe incendiatorii unor monumente de arhitectură, precum Moara lui Assan, nu știu dacă vom mai putea ridica fruntea sus vreodată.