"Boabele lui Dumnezeu”
Istoria cultivării știrului (Amaranthus retroflexus) începe demult, în urmă cu peste opt mii de ani, iar povestea lui este pe cât de uimitoare, pe atât de nefericită. Popoarele precolumbiene, aztecii și incașii, au fost primii care au descoperit că știrul este cu mult mai hrănitor decât porumbul și grâul, cu un bogat conținut în substanțe nutritive, vitamine și minerale, un excelent energizant. Amarantul nu era numai un produs alimentar de bază, ci și un remediu aproape miraculos, ameliorând durerile hemoroidale și tratând răceala, diareea, tulburările nervoase, diversele afecțiuni ale pielii. Cu sirop de știr erau hrăniți toți copiii nou-născuți, iar războinicii îl consumau pentru a dobândi energie și putere în campaniile lungi și dure.
Denumit și "boabele lui Dumnezeu”, știrul era la fel de prețios ca aurul. Ultimul conducător al Imperiului aztec, Montezuma al II-lea, primea an de an, ca tribut de la supușii săi din provinciile vasale pe care le guverna, zeci de mii de tone de semințe de știr. Cu proprietățile sale unice, știrul era socotit o plantă de origine divină, un dar oferit de zei oamenilor, fiind venerat și folosit ca element sacru în ritualurile religioase. În cinstea lui se organizau și festivități, înaintea cărora aztecii posteau zile în șir. În fața templelor, se ridicau din făină de știr uriașe figurine ale unor zeități, la care toți oamenii se închinau. La finalul sărbătorii, făina era împărțită tuturor și consumată pe loc, fără a fi preparată. Cultul amarantului prevedea o ceremonie specială, însoțită de sacrificii umane.
Odată cu venirea conchistadorilor în Lumea Nouă, odată cu colonizarea și creștinarea popoarelor precolumbiene, toate ceremoniile religioase ale aztecilor și incașilor au fost limitate, iar ritualurile cu sacrificii umane - strict interzise. Îngroziți de obiceiurile sângeroase ale aztecilor, cuceritorii spanioli au emis ordine prin care se interziceau cultivarea, depozitarea și utilizarea în orice scop a știrului, această plantă în fața căreia aztecii se închinau și pentru care aduceau jertfe umane. Treptat, planta a fost dată uitării. Abia în secolul al XX-lea, oamenii de știință au început să studieze atent proprietățile știrului, descoperind că planta are un conținut ridicat, dar echilibrat de proteine și este extrem de bogată în vitamine (A, K, complexul de B-uri, C, E, acid folic), săruri minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) și aminoacizi.
Știr împotriva cancerului
Din compoziția chimică a știrului face parte și squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajută la prevenirea cancerului. Acest compus organic natural întinerește celulele și inhibă creșterea și răspândirea tumorilor maligne. Până de curând, squalenul era extras doar din ficatul de rechin, greu de obținut și extrem de costisitor. Drept urmare oamenii de știință și-au diversificat sursele de depistare ale acestei substanțe, iar cercetările moderne au relevat prezența lui și în uleiul de măsline, în uleiul de germeni de grâu, în tărâțele de orez, însă în cantități mici. Surpriza cea mare pentru cercetători a venit tocmai din partea știrului, o plantă aparent neînsemnată care, până nu demult, era folosită doar ca nutreț pentru porci. În uleiul din semințe de știr se găsește cea mai mare proporție de squalen, circa 8-10%. Pentru comparație, din ficatul de rechin se poate extrage doar 1-1,5% squalen.
Uleiul de știr ajută la reducerea colesterolului din sânge, protejează organismul împotriva efectelor expunerii la radiații, contribuie la resorbția tumorilor maligne. Bolnavilor de cancer supuși terapiilor cu radiații li se recomandă utilizarea uleiului de știr înainte și după asemenea ședințe. Acest ulei accelerează în mod semnificativ acțiunea de recuperare a organismului, iar squalenul din compoziția sa activează procesele de regenerare ale țesuturilor organelor interne, adesea grav afectate de asemenea raze.
În plus, squalenul din uleiul de semințe de știr are proprietăți unice cicatrizante, ameliorând și tratând afecțiuni dermatologice, ca psoriazis și pitiriazis.
Culegere, conservare, efecte
Toți cei care intenționează să testeze proprietățile curative atât de complexe și variate ale știrului trebuie să cunoască "regulile” de culegere, depozitare și preparare a ceaiurilor, tincturilor și soluțiilor. De la știr se consumă atât partea verde, tulpina și frunzele, cât și semințele. Frunzele, asemănătoare ca aspect, dar și ca gust, cu spanacul, îl pot înlocui pe acesta cu succes. Se pot adăuga la ciorbe, tocănițe sau salate. Semințele sunt mai sănătoase consumate crude, însă se pot prăji.
Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o înălțime de 25-30 de centimetri, cel mai propice moment fiind în luna august. Frunzele, folosite ca ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii și până toamna târziu. Semințele sunt bune de cules atunci când se scutură ușor.
Sub formă de infuzii și decocturi din boabe, știrul este benefic în bolile de ficat și inimă, pentru combaterea infecțiilor și tulburărilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatită, parodontoză, ulcer, ateroscleroză. Au existat cazuri când copii bolnavi de enurezis (eliminarea involuntară a urinei) s-au vindecat cu ceai de știr într-o săptămână.
Infuzie din boabe de știr împotriva enurezisului
Spicul știrului, cu tot cu semințe, se pune la uscat într-o cameră bine aerisită și întunecoasă. După 7-10 zile, se fărâmițează și se depozitează într-un loc uscat.
Peste o lingură de pulbere de spic de știr, se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15-20 de minute, apoi se ridică capacul și se lasă la răcit. Se consumă la temperatura camerei, după aproximativ 3-4 ore. Se bea câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale și înainte de culcare. În cea de-a patra seară, după administrarea ceaiului, nu se mai consumă nimic, nici lichide, nici alimente. Durata recomandată a tratamentului este de două săptămâni. Dacă după cele două săptămâni rezultatele nu apar, tratamentul trebuie reluat o săptămână mai târziu.
Decoct împotriva anemiei
Peste 15 grame de rădăcină sau tulpină de știr zdrobită se toarnă 200 ml apă clocotită. Vasul cu infuzia se așează într-un alt vas cu apă și se fierbe timp de 30 de minute, pe aburi. Se lasă la răcit și se strecoară. Se consumă câte o treime de ceșcuță, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Băi calmante pentru tulburări nervoase
La 300-400 grame de pulbere de știr se toarnă 2 litri de apă clocotită. Se fierbe într-o cratiță timp de 15 minute, apoi se lasă la răcit și se strecoară. Fiertura se adaugă în apa din cada de baie. Această îmbăiere este recomandată de 2-3 ori pe săptămână, timp de 20-30 de minute. Este benefică și pentru diverse boli de piele, alergii și erupții cutanate. Pentru a-i spori efectul, se poate adăuga și mușețel.
Întinerirea și revigorarea trupului
Tratamentul este foarte util pentru eliminarea toxinelor, a radionuclizilor ajunși în corpul uman din atmosferă sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitraților și nitriților prezenți în mai toate produsele alimentare.
Se iau în părți egale tulpină sau frunze de știr proaspete, frunze de mentă, flori de mușețel și urzică, fără a se depăși în total 500 de grame. Toate se mărunțesc și se amestecă bine, până ce aproape devin o pastă. Peste 2-3 linguri din acest amestec se adaugă o jumătate de litru de apă clocotită și se lasă la infuzat timp de 2-3 ore. Se strecoară și se bea un pahar, înainte de culcare, adăugând o linguriță de miere. Restul amestecului se fierbe pe baie de abur, timp de 10-15 minute, și se consumă câte un pahar, cu o jumătate de oră înainte de mese. Tratamentul continuă fără a depăși cele 500 g de amestec din plante. Poate fi repetat după 2-3 ani.
Pregătirea în casă a uleiului de știr
Uleiul de știr poate fi preparat și la domiciliu, proprietățile extrasului fiind aceleași cu cele din industria producătoare de uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitându-se totodată riscul achiziționării unor produse contrafăcute. Este benefic persoanelor care suferă de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului gastro-intestinal, cu afecțiuni de ficat și rinichi.
Ulei din semințe de știr prăjite
Mod de preparare: 100 de grame de semințe de știr se prăjesc foarte puțin într-un vas termorezistent din sticlă, până ce se simte o ușoară aromă, apoi se zdrobesc cu un pisălog din lemn. Pulberea obținută se amestecă bine cu 250 de ml ulei de măsline și se toarnă într-un recipient de sticlă. Se închide cu un dop și se lasă într-un loc răcoros, timp de o lună, agitând sticla zilnic. Uleiul poate fi folosit când devine ușor transparent. Se păstrează la frigider, maxim un an.
Ulei din semințe de știr neprăjite
Totul se prepară în vase de sticlă sau de porțelan, fără a folosi ustensile de metal. Într-un astfel de vas, se amestecă foarte bine semințe de știr cu ulei de măsline, în proporție de 1:1. Se toarnă în sticle, se închide ermetic și se lasă într-un loc întunecat și răcoros, timp de o lună și jumătate, agitând periodic recipientul. Uleiul obținut se filtrează și se conservă până la maxim 12 luni, la frigider. Pentru a împiedica oxidarea extractului și, prin urmare, pierderea proprietăților sale terapeutice, uleiul trebuie păstrat la întuneric, închis ermetic, evitând contactul prelungit cu aerul.
Se administrează câte o jumătate de linguriță de ulei, cu 15-20 de minute înainte de micul dejun și cină.
Consumul și utilizarea știrului, sub orice formă, nu produc efecte adverse. Nu se cunosc contraindicații.