Așa e și cu momentele prin care trece azi România. Avem destule motive de îngrijorare, dar avem, de asemenea, și prilejul să descoperim lucruri semnificative despre noi și despre cei din jurul nostru. Unele întâmplări le-ar putea părea unora, acum, la temperatura momentului, simple conjuncturi sau, dimpotrivă, conspirații menite să ajute pe unul sau pe altul dintre combatanții crizei de la București. Dimpotrivă, eu cred că sunt lucruri care ar trebui să ne bucure pe toți și să ne dea încrederea că, ani buni de acum încolo, vom putea fi feriți de abuzurile clasei politice.
S-a întărit Statul!
"Întăriți-vă Statul!”, râdea ironic la telefon, cu câțiva ani în urmă, un cunoscut și intangibil om de afaceri. Astăzi, Sorin Ovidiu Vântu asistă la vertijul din politica românească din închisoare. Semn că instituțiile publice nu mai sunt cum și le imagina el, supuse necondiționat, iar funcționarii publici nu mai sunt nici ei dispuși să-și riște libertatea pentru servicii strâmbe făcute mediului politic sau de afaceri. În vreme ce, timp de 10 ani, clasa politică a involuat până la babilonia de astăzi, în instituțiile statului a apărut o generație de oameni responsabili, conștienți de valoarea și de misiunea lor. E de-ajuns ca în câteva instituții-cheie astfel de oameni să formeze (indiferent de opțiunile politice) o masă critică, pentru ca aceste organisme să își câștige suficientă autonomie, cât să forțeze politicul (indiferent de culoare) la a-și da pe față intențiile de ilegalitate sau de abuz de putere, așa cum s-a întâmplat la Ministerul de Interne, în controversa legată de listele electorale. La fel se întâmplă și pe la Parchete, și în Consiliul Superior al Magistraturii, peste tot unde sunt oameni cu suficientă responsabilitate, încât să pună probitatea lor profesională deasupra oricăror șantaje și presiuni. În vreme ce valul de încarcerări din vârfurile mediului politic și de afaceri i-a disperat pe politruci și pe miliardarii de mucava, pe mulți oameni onești și la locul lor i-a întărit în lupta lor cu sistemul sau din interiorul sistemului.
Occidentul: nu sunteți singuri!
Apoi, impresia că ne putem face de cap în România, în disprețul valorilor și intereselor comune euro-atlantice s-a dovedit, săptămânile acestea, iluzie deșartă, cea mai gravă eroare făcută de USL, când a pus la cale debarcarea accelerată a lui Traian Băsescu. Mizând pe precedentul suspendării din 2007, când Occidentul a dat liber jocurilor politice de la București, USL a forțat, pe ici, pe colo, condițiile și termenii suspendării. Dar luările de poziție ale Occidentului n-au întârziat să apară. S-au radicalizat cu fiecare zi, mai cu seamă după Referendum, culminând cu scrisoarea trimisă lui Victor Ponta de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, și cu vizita excepțională la București a emisarului pe probleme europene al Administrației SUA, Philip Gordon. Mesajul Occidentului e clar: parte a structurilor euro-atlantice și pion important în mai multe angajamente strategice, România nu mai poate continua pe linia democrației originale din anii '90. Argumentul "treburilor interne” nu ține. Occidentul are la mână, pe de o parte, tratatele asumate liber de România, iar pe de altă parte, are forța coercitivă a alocărilor de bani europeni și a ajutorului extern, exact instrumentele prin care au reușit, nu de multă vreme, să curme elanul deviaționist al Budapestei. Dincolo de calculele politice ale momentului și de aparenta susținere a lui Băsescu în lupta pentru Cotroceni, mesajul Occidentului este cât se poate de important pentru România. E prima oară când avem dovezi clare că nu suntem singuri, că Europa și SUA, cu interese adesea antagonice pe diverse teme legate de România, sunt ferme când e vorba de alunecările, indiferent pe ce direcție cardinală, ale clasei noastre politice.