Galeria AnnArt: O sărbătoare continuă

* Vara curge neîntrerupt, cu fluviul ei de lavă fierbinte. Cu toate astea, arta plastică își trăiește în continuare splendoarea, etalată în expoziții-eveniment, ce ignoră vipiile solare și clocotele politice, mai aprinse decât asfaltul încins. La asta mă gândeam pe când mergeam pe Șoseaua Kiseleff, nu departe de Arcul de Triumf. Eram în inima nordică a Bucureștiului interbelic, la umbra răcoroasă a castanilor uriași. Mergeam spre o galerie particulară de artă, care m-a atras mereu prin forța programului și a artiștilor ei de elită: galeria AnnArt *

Limonada albastră

Mai întâi vezi locul acela rafinat și delicat de la intersecția străzii Mahatma Ghandi cu șoseaua Kise­leff. O vilă veche, superb renovată, cu accente discret moderne, în care galeria AnnArt își așteaptă vizita­torii. E acolo o zonă nebă­nuită de liniște, ca un ochi adânc de frumos. Deși s-a deschis de numai un an, ga­leria a pornit și a continuat în forță. Artiștii pe care i-a expus sunt în prima linie a plasticii românești. Nu mai departe decât în luna iunie, de pildă, Vladimir Șetran a avut aici o expoziție pe care a numit-o "Sânziene”. A­tunci, doamnele și domni­țele lui Șetran, desenate de el cu duioșie și fervoare, au invadat pereții galeriei AnnArt cu nuduri gracile. Tot la AnnArt, am putut admira în toamna lui 2011 sculpturile lui Mircea Roman, cu forța și tragismul lor discret, care m-au cucerit definitiv. Și pe lângă cei doi au fost destui alții, printre care și mai tânărul sculptor Adrian Ilfoveanu. O sărbătoare continuă de frumos: fiecare expoziție de la AnnArt a fost un eveniment.
Și acum mă mâna la AnnArt, prin aerul incan­des­cent de căldură, un anunț incitant. Suna așa: "Mai sun­teți în București? Noi, da. Și vă invităm la «artZoom de vară», o expoziție cu 34 de lucrări de pictură, sculp­tură, grafică și desen semnate de Sorin Ilfoveanu, Ștefan Câlția, Laura Covaci, Francisc Chiuariu, Do­rin Crețu, Adrian Ilfoveanu, Mircea Roman, Paul Nea­gu, Vladimir Șetran”. Era retrospectiva unui an de zile, cele mai bune lucrări din portofoliul unora dintre cei mai buni artiști ai României. O expoziție ce n-ar trebui ratată de nimeni, deschisă până pe 8 septembrie 2012, și pe care abia așteptam să o văd. Dar invi­tația nu se oprea aici: "Iubitorii de artă, vizitatori ai galeriei AnnArt, primesc antidot pentru caniculă un pahar înalt și rece de limonadă. Nu orișice limonadă, însă: cea oferită de noi este în vecinătate cu arta con­temporană. Este o limonadă albastră”. Am intrat din topitoria infernală de asfalt, în umbra răcoroasă a ga­leriei, și duhurile generoase ale artiștilor m-au cuprins de îndată, țâșnind din lucrări. Ceva coborât dintr-un foarte înalt îi unea pe artiștii atât de diverși: o bucurie de neclintit, "bucuria eternă a frumuseții” pe care ne-o dăruiau.
M-am plimbat îndelung printre lucrări. Pe urmă, am vrut să știu ceva și despre limonada albastră. Am întrebat-o pe Gabriela Massaci, directoarea AnnArt, și ea mi-a explicat că se face așa: cu apă minerală limpe­de, cu miere de tei din comuna Licurici-Teleor­man, amestecată cu zahăr brun din Mauritius, cu scor­țișoară, lămâi din Cipru, frunze de mentă proaspete de la Ma­tache, un strop de Curaçao Pantone 314 și gheață din Laponia. "Se folosește în galeria AnnArt, vara, în fie­care joi, la jour fixe, când avem și un invitat spe­cial”. Și tot la o limonadă albastră și rece am stat apoi de vorbă cu d-na Massaci, patroana spirituală a locului.

GABRIELA MASSACI
"Credem în arta acestui timp. Arta timpului tău”

- Într-un singur an, AnnArt s-a impus ca o ga­lerie de elită a Bucureștiului. Cum a început aceas­tă aventură? De ce ați simțit nevoia ca, împre­ună cu Oana Bratiloveanu, proprietarul AnnArt, să deschi­deți această galerie?

- Încântarea m-a pornit la drum! Atracția față de un proiect nou și bănuit a fi riscant. Am devenit di­rectorul galeriei AnnArt în urma unui interviu informal de re­cru­tare, în fața unui pahar de sirop de căp­șuni, un interviu cu explorări și negocieri subtile. Mi-au plăcut răspunsurile și intențiile declarate ale Oanei Brati­loveanu, care tocmai închiriase și amena­jase un spațiu splendid pe Kiseleff și pregătise deja o expoziție inau­gurală: integrala de desene Sorin Ilfoveanu. După o pau­ză de câțiva ani și multe voia­juri prin muzeele lumii, timp în care devenise co­lecționar de artă, ea voia să aibă o galerie și o casă de licitație. Mi-a spus că în decizia ei a intrat și un strop de nebunie. Știa că mo­men­tul e dificil, cu recesiune finan­ciară la noi și în lume, dar des­coperise lumea artei și asta era zona în care voia acum să inves­tească. A fost o idee cu care m-am identificat pe loc. E ge­nul de între­prindere care îmi place și pentru care am și expertiza, și suresci­tarea necesare, la gândul că ur­mează să învăț lucruri noi. La a doua întâlnire, i-am prezentat Oanei o viziune scrisă. I-am pro­pus să facem o galerie de artă con­temporană, cu programe de expo­ziții, dar și de educație culturală, comunicare și lobby. O galerie esențială pe piața artei. Căci noi am vrut încă de la înce­put să vindem lucrările artiștilor pe care îi pro­movăm, dar și să le con­solidăm cota de piață. Care cotă, între noi fie vorba, este fluid-miste­rioasă în România. Așa că ne-am propus să le oferim colecționarilor lu­crări la prețul just, fără fluctuația subiectivă sau oportunistă a tranzac­țiilor directe de la artist și chiar din licitații.

- Aveți rezerve față de licitațiile de artă?

- Nicidecum, dim­potrivă! Noi avem ori­cum în program și pers­pectiva unei mici case de licitație. Licitația este un mod de funcționare vie a pieței noastre de artă. Dar ea are altă "retorică”. La licitație lupți direct, cu adre­nalină, ca să câștigi o lucrare care îți place. Poți să ai șansa să o cumperi sub cota curentă, dar și să plătești pentru ea peste cât ar costa la "rece”. În galerie, cum­peri lucrarea în competiție doar cu tine: are un preț sta­bilit, pe care decizi dacă îl plătești sau nu. Prețurile noas­tre în galerie permit o marjă de reducere, deci în­cape și aici un "frison” al negocierii. Galeria adaugă valoare și prin modul în care promovează artistul. Noi organizăm expoziții, invităm un curator, publicăm un catalog al artistului sau expoziției; îi facem un profil filmat într-un mic documentar; organizăm vizionări restrânse sau private ale expoziției, dar promovăm artistul și în mediul public. E un efort și de concepție, și financiar al galeriei.

- Cum ați reușit, totuși, să rezistați în aceste vre­muri mai paupere? Și cât de bine se vând plasticienii români din galeria AnnArt?

- Prin profesionalism și consecvență. Am invitat în galerie artiști de prim rang, cărora le-am pus în vânzare colecții de lucrări cert valoroase, la prețul co­rect al momentului. În acest prim an, portofoliul nostru a fost eclec­tic, voit eclectic. La noi au expus artiști arhicunoscuți și căutați de colecționari, cum ar fi Sorin Ilfo­veanu sau Ștefan Câlția, Vladimir Șetran. Dar și artiști care s-au fă­cut cunoscuți mai degrabă în străi­nătate și, din păcate, sunt insu­ficient cunoscuți în România, așa cum au fost Mircea Roman, Dorin Crețu și Laura Covaci, care au dat adevărate recitaluri la AnnArt. Un succes a fost și expoziția "Um­bre”, în toamna anului trecut, a pictorului Francisc Chiuariu, un artist în plină creștere, și la lici­tațiile din țară, și la bienalele și târgurile internaționale de artă. Dar am expus și tineri la început de drum, care au deja un discurs plastic puternic, cum este Con­stan­tin Rusu. Și, dintr-o neclintită admirație, am ală­turat acestui grup de artiști și câteva piese din creația lui Paul Neagu, cel care din nefericire nu mai este prin­tre noi. Un artist excepțional, pe care-l vom arăta mereu publicului, în parteneriat cu "Paul Neagu Es­tate” din Londra și cu celelalte galerii și case de lici­tație ce-l promovează în lume. De altfel, tocmai am fost la Londra, unde am asistat cu emoție intensă la dez­velirea lucrării "Edgerunner” a lui Paul Neagu, insta­lată în Owen Park, în Islington. El devine, astfel, primul artist român expus cu o lucrare permanentă în spațiul public în Marea Britanie. Deși primul ar fi tre­buit să fie sculptorul Mircea Roman. În 2004, lucrarea sa Omul-barcă a fost expusă aproape un an, pe un ponton la Tamisa, după care a fost retrasă, pentru că nu s-a găsit un partener oficial român care să conlu­creze cu autoritățile de la Hammersmith. Așa că efor­tul de acum al ICR Londra, al Fundației Paul Neagu Estate și al autorităților londoneze ne apare și mai meritoriu. Iar eu îi invit pe iubitorii și colecționarii de frumos, dar și pe cei care au avut vreodată vreun dubiu cât de mic despre valoarea lui Paul Neagu, să vină la AnnArt și să-i admire sculpturile pe care le-a făcut cu forța vie a visului său.

- Tot ce se întâmplă la AnnArt are ceva aparte, pare făcut cu o anume generozitate a dăruirii.

- Puteți să-i ziceți și așa și îmi pare bine că ați remarcat, pentru că noi nu facem business "la sânge”, doar pe profit. Noi vrem să ajungem la profit con­struind și un public care înțelege arta contemporană și o iubește. De aceea, mi-a plăcut foarte mult când un domn care a venit la noi și a cumpărat o lucrare ne-a spus: "O iau pentru nepoții mei”. Și, până la un punct, nu contează nici vârsta și nici putința noastră finan­ciară, ci doar disponibilitatea de a face loc artei în noi. Trebuie să facem loc artei în viața noastră, pentru că arta ne definește și ne nuanțează.

Sala cu dușumele de iarbă

- Proiectele dvs. sună incitant: "În miezul artei”, "Arta la Verde”. Ce ne puteți spune despre ele?

- Arta la Verde este un program care debutează cu sculptorul Adrian Ilfoveanu, care vrea să aducă arta în mediul verde al Bucureștiului. Am pornit cu un pas mic. Am extins spațiul galeriei noastre prin adăugarea unei săli cu dușumele de iarbă: grădina din str. Ma­hatma Gandhi, în care dorim să expunem cu regula­ritate lucrări de sculptură și instalații semnate de artiști români de marcă. Ca în orice oraș al lumii civilizate, întâlnirea cu arta timpului nostru trebuie să fie vie, surprinzătoare, să bucure sau să descumpănească - în orice caz, să nu ne lase indiferenți. Galeria AnnArt va expune sculptură în parcul Herăstrău, dar și pe pelu­zele din zona Kiseleff. O parte impor­tantă din Arta la Verde, în premieră în România, va fi constituirea unor spații insolite de expunere temporară de artă con­temporană, în reședințe private din Bucu­rești. Sigur, Arta la Verde are și parteneri: Pri­măria, Muzeul Țăranului Român și Institutul de Geo­logie. Și sper ca ei sa fie doar începutul. Cât despre "În miezul artei”, este un program prin care am invitat școlile din București să trimită grupuri de elevi la noi, în galerie, la în­tâlniri cu artiștii. Cinci școli au dat deja curs in­vita­ției, și aceste întâlniri cu elevi de la 7 la 18 ani au fost pur și simplu uluitoare! Iar Li­ceul Francez chiar ne-a propus să extindem pro­gra­mul cu ateliere practice la ei în școală, ceea ce mi se pare iarăși minunat.

- Sunteți un manager cultural de tip occi­den­tal expe­ri­men­tat: ați fost direc­tor-fon­dator al Institutu­lui Cultural Ro­mân la Lon­dra, director Artă & Comunicare la British Council România și consilier pe strategii culturale EUNIC Bruxelles. Ce aduceți nou dvs. și generația dvs. de manageri, în arta noastră vizuală?

- Mie îmi pare rău că încă spunem că putem aduce ceva nou, când acest stil de lucru ar fi trebuit să fie de mult împământenit și la noi. Dar, dincolo de studiile pe care le-am făcut în Marea Britanie și China și de ex­periența acumulată în cei 20 de ani, mai ales brita­nici, eu știu că abilitățile ne sunt la îndemână ori­un­de, dacă vrem: să gân­dești limpede și să co­munici concludent; să îți asumi responsabilitatea și să duci la bun sfârșit ce începi; să cauți soluții în criză, cu imagi­nație și fair-play. Eu am învățat multe și de la tatăl meu, și de la profesorul de chineză, ori de la colega mea de bancă din liceu, și abia după aia, prin școli și bi­rouri internaționale de top. La AnnArt, îmi e de aju­tor și pro­prie­tarul galeriei, care nu e fe­bril nerăbdător să vadă un profit rapid, să dea "un tun”. Oana Bra­ti­lo­veanu prețuiește ar­tiș­tii și crede ca și mine în con­struc­ția pe termen lung.

- Ce artiști veți oferi publicului la AnnArt, din această toamnă?

- O expoziție "artZoom”, cu Laura Covaci, de pic­tură, desen, instalație, și un mic semnal asupra seriei de artă digitală la care ea lucrează și pe care o vom prezenta în 2013. Apoi o expoziție de grup cu artiști din București și Cluj pentru un proiect de terapie prin artă. Îl facem în parteneriat cu o companie multina­țională, care are "idei” pe care le împărtășim, despre impactul artei asupra calității vieții. La sfârșit, vom avea un final de an de vârf, cu expoziția Ștefan Câlția. Dar, mai bine, nu așteptați toamna! Veniți acum la AnnArt. Vă așteaptă lucrări valoroase și de neuitat.

- Cum vedeți viitorul galeriei AnnArt?

- Așa cum l-am visat și l-am proiectat de la înce­put! Îmi doresc ca AnnArt să fie prima galerie care îți vine în minte atunci când ai poftă să vezi sau să cum­peri artă contemporană românească de vârf. Locul în care îți duci copiii sau prietenii când vă plimbați la Șosea, ca să descopere artiști români cu greutate de acum și dintr-un foarte prelung mâine. Pentru că, la fel ca tine, iubitorule de frumos, noi credem în arta acestui timp. Arta timpului tău.