Cititorii paginilor noastre de vacanță își vor aminti, probabil, de fosta pensiune "Anita”, de la poalele Retezatului, ridicată de familia Anita și Marius Constantinescu, pe malul Râului Mare, la 12 kilometri de cel mai mare baraj din piatră al Europei. Pensiunea ajunsese atât de solicitată, că nu-ți puteai rezerva o cameră decât cu câteva săptămâni înainte. Era și este poate cel mai frumos loc din România - un paradis de flori, arbuști și ierburi înalte, situat pe malul unui râu înspumat, între doi munți aproape verticali, acoperiți de o pădure neagră, de foioase. Dar "Anita” a dispărut dintr-o dată, pensiunea a fost vândută și a devenit casă de vacanță privată. Timp de patru ani au curs telefoanele și mesajele din partea foștilor oaspeți, care ar fi dorit să revină: "Vrem la Anita..”, "Ce ați făcut cu Anita”?Impresionată de atâta loialitate, șvăboaica Anita Husar Constantinescu, repatriată prin anii 2000 din Germania, și-a luat inima în dinți și "a dat viață” altei pensiuni, "Cabana Anita”, așezată în alt paradis natural, pe o culme de deal din satul Mesteacăn, comuna Răchitova, unde mai locuiește un singur țăran. Locul Retezatului îl iau Munții Poiana Ruscăi și perspectiva amețitoare a Țării Hațegului văzută de sus.
Casa dintre mesteceni
Mesteacăn se află la o mie de metri altitudine.Cum îi spune și numele, este un sat plin cu mesteceni. Urcarea e grea, drumul e destinat mașinilor de teren. Înainte de '89, ministerul Sănătății de atunci dorea să construiască aici un sanatoriu pentru boli nervoase și de plămâni, într-atât de bun li s-a părut aerul. Au croit un drum de pământ, legându-i pe mestecăneni de restul lumii. Între timp satul s-a pustiit, lăsând drept amintire minunate case de lemn, iar drumul mai servește celor ce au inspirația să se izoleze în paradisul natural de pe Dealul Frăsânetului. La cerere, turistul își poate lăsa automobilul în siguranță jos, în satul Vălioara, iar urcușul se face pe spezele gazdelor.
Proprietatea familiei Constantinescu are cinci hectare și este străjuită de o pădurice de mesteceni și de una de cireși sălbatici. Dincolo de gardul de sârmă care înconjoară gospodăria, se întind livezi de pruni și meri. Araci cu viță-de-vie marchează o mică podgorie, iar panta cea mai abruptă este întărită de rădăcinile a 50 de nuci de Sebeșel, singurul soi românesc omologat în UE. Urmează grădina de legume, fâneața și parcela cu cartofi roșii. Zeci de bibilici și găini moțate, un cocoș roșu ca din poveste, cinci oi bârsane și o mulțime de câini și pisici întăresc imaginea de gospodărie bine rânduită, care-și așteaptă mai ales oaspeții cu copii mici să guste din libertatea absolută a locului. Corpul de clădiri din centrul imensei grădini este nou. În clădirea principală se află așa-numita "cabană”, o pensiune de trei stele plus (3+), cu cinci camere duble, grupuri sanitare proprii, o bucătărie modernă și un living mare, luminos și încăpător. În clădirea mai mică se află restaurantul și barul, magaziile și lăzile frigorifice - tot ce le trebuie unor turiști care caută liniște, aer curat și mâncare naturală și sănătoasă.
Plimbări cu cuci și fazani
Cine visează la o masă ciobănească o va găsi în apropiere, pe dealul "Ruga de piatră”, la o sută de metri de cabană, unde vestitul Lupu, ciobănaș cu trei sute de oi, ca în vechiul cântec, îți pregătește, la comandă, și bulz cu mămăligă, și jintiță, și balmoș, și caș proaspăt, și pastramă de berbecuț cu usturoi și ardei iute. Crescute la o mie de metri altitudine, legumele și fructele casei sunt bio. Aici nu s-a dat niciodată cu vreo substanță chimică. Anita nu și-a luat încă atestatul oficial, dar e convinsă că-l va obține "din prima înfățișare”, perioada de conversie fiind minimă. De notat că oile, găinile și bibilicile familiei Constantinescu nu sunt pentru sacrificat, ci pentru plăcerea de a le privi și, eventual, de a le îngriji. Cei dornici să mănânce, totuși, carne de pasăre sau de porc, crescute în gospodăriile locale, pot anunța cu o zi în avans. Jos, în Vălioara, sunt mulți țărani dispuși să facă un ban fără să mai bată drumul orașului. Din producția proprie, familia Constantinescu vă mai poate oferi țuică și palincă din prune Voronești, păstrate în butoaie de dud, dar și lichior de cireșe amare, afinată, vișinată. Însă oferta spectaculoasă a cabanei Anita sunt plimbările "virtuale” peste dealuri și păduri. Cum ridici privirea de pe terasă, ți se deschide înspre sud depresiunea Văii Hațegului, iar în partea opusă, Ținutul Pădurenilor, cu turnurile vestitei biserici de la Ghelar. Țara Hațegului găzduiește cel puțin două tezaure neprețuite pentru sufletul românesc: Sarmisegetusa Ulpia Traiana (inima lumii romane tutelare) și Parcul Național Retezat. Iată-le, în toată splendoarea, le cuprinzi cu privirea! Ochiul îți pornește apoi spre înălțimile Olimpului românesc: vârfurile Păpușa (2509 m), Teleaga (2508 m) și Retezat (2482 m). Spre dreapta, către Caransebeș, se văd "Porțile de Fier ale Transilvaniei”, parcă tăiate de paloșul unui uriaș din vremuri imemoriale, din care răsar păduri întunecate. Relieful "tocat” al depărtării, vizibil la zeci de kilometri în diminețile senine, îți dă măsura înălțimii la care te afli. Doritorii de drumeții cu pasul, nu doar cu privirea, trebuie să știe că nu pot pleca niciunde fără însoțitori: câinii ciobănești Buzduganu și Jim. Ca un "bonus” neașteptat, din clipa în care ai ieșit pe poartă, te însoțesc fazanii! Ies din tufișuri și, păstrând o distanță confortabilă, vin paralel cu tine, chirăind și fâlfâind, și nimeni nu poate explica acest comportament. După cum nimeni n-a înțeles de ce, până la Sânpetru, cucii au cântat întruna la Mesteacăn, de dimineața până seara. Zeci, sute de cuci... Zeci, sute de fazani... Un sanctuar al cucilor și al fazanilor. Unii spun că pustiirea satului e de vină. Întregul perimetru al fostului, cândva, sat vesel de munte, s-a sălbăticit. Nu mai urcă picior de sătean pe Vârful Câmpului, pe Vârful Frunții, pe Grunetele, pe Dealul Goii, pe Făgețelul, pe Ceret sau pe Runcu. Doar oile lui Lupu, fazanii, câinii și berbecuții Anitei tulbură liniștea pământului. "Energia locului”, crede Anita, a fost respectată. Satul tradițional, cu casele lui din lemn cu pridvor își așteaptă parcă noii locatari. Care pot fi orășenii speriați de criză și de poluare. Faceți o încercare: trageți pentru început la Anita și Marius. Vorba ceea: prietenii își amintesc de ce...
(Mai multe detalii, legate de cazare și tarife, aflați pe site-ul cabanei și la tel. 0744.524.871, 0744.630.787, e-mail:cabanitaro@yahoo.com)