N-am mai trăit asemenea învrăjbire de la mineriadele tribunului Cozma. Ultimele zile de dinaintea referendumului au scos la iveală, în toată splendoarea lor, și ultimele resurse de mitocănie, nesimțire și ipocrizie ale clasei politice. Totul împachetat în ambalajul țipător al unei grosolane manipulări mediatice.
Dar cei despre care vorbesc sunt departe de atmosfera otrăvită de-acasă. Au plecat, unii câte unii: peste 100 de tineri și-au împachetat visurile, alături de echipamentele de antrenament, și au zburat spre East London, în Estul Londrei, acolo unde este amplasat Satul Olimpic al ediției 2012 a Jocurilor Olimpice. Între atâtea și atâtea motive de îngrijorare și de dezamăgire, avem 103 motive de bucurie și de speranță. Ana Brânză și fetele de la spadă, Cătălina Ponor și fetele de la gimnastică, portdrapelul Horia Tecău și ceilalți tenismeni, trupa de forță a Elisabetei Lipă de la canotaj, campioana olimpică la maraton, Constantina Diță, care își apără medalia de aur câștigată la Beijing, la 42 de ani... Sigur, nu mai avem șansele la medalii de acum două-trei decenii, nici gimnastica, nici atletismul, nici canotajul nu mai sunt ce au fost, boxul amator este, și el, de mult istorie, dar speranța rămâne. Un total de zece medalii ar fi fantastic. Un aur la Londra ar fi o performanță extraordinară. O dată să ne cânte imnul, cât să redescoperim, pentru un minut, mândria de a fi român, și tot ar fi ceva! Și cât să mai spălăm obrazul pătat de rușine al țării.
Dar, dincolo de excelența acestor minunați sportivi, altceva ar trebui să ne bucure și să ne întărească în aceste zile: normalitatea pe care ei, spre deosebire de noi, o trăiesc pe durata Olimpiadei. Adevărata Românie, România la care visăm, e acum în East London. Acolo e România elitelor. Acolo e România celor care, prin munca lor, s-au calificat printre cei mai buni dintre cei buni. Acolo unde sunt acum olimpicii noștri nu se ajunge cu pile de la tata, pe linie de partid. Acolo unde sunt acum olimpicii noștri nu se ajunge cu șpăgi, nici cu intervenții din partea unor "băieți deștepți”. Acolo unde sunt acum olimpicii noștri nu se ajunge cu plagiate și nici cu ajutorul supraveghetorilor mituiți. Acolo unde sunt acum olimpicii noștri nu ajungi chiulind la 90% dintre antrenamente, așa cum fac unii dintre liderii politici de la noi. Acolo unde sunt acum olimpicii noștri, omologii lor îi privesc cu respect, și nu cu repulsia cu care Occidentul a tunat și fulgerat înspre București, în ultimele săptămâni. Acolo unde sunt acum olimpicii noștri, competitorii dau dovadă de sportivitate și civilitate, nu se înjură ca la gura cortului, precum în talk-show-urile noastre TV. Acolo unde sunt acum olimpicii noștri, performanța e apreciată cum se cuvine, nu cu promisiuni politicianiste și artificii de imagine. Toți cei 103 sportivi care ne reprezintă la Londra au tras nebunește în ultimii 4 ani ca să fie la înălțime. Iar răsplata cea mai frumoasă și-au primit-o deja, încă de la primii pași în cantonamentul din East London: o lume normală. E ceea ce ne dorim și noi, aici, cei care le ținem pumnii în România.