Rezident Ex
În 2003, când Ovidiu Ioncu, zis "Kempes”, a părăsit România, pentru o viață anonimă în Brisbane, Australia, vestea a venit ca un șoc pentru fanii trupei timișorene Cargo. Kempes era cel mai iubit cântăreț rock, alături de Cristi Minculescu. La revenirea pe scenă, după un serios accident de motocicletă, taciturnul bănățean s-a bucurat de un mare val de simpatie, însă foarte rapid a decis să emigreze în îndepărtata Australie, pentru siguranța financiară a familiei sale. Formația Cargo și-a continuat cariera, iar despre Ovidiu Ioncu nu s-a mai auzit nimic vreme de aproape zece ani, până la anunțul revenirii în România, din această vară. Kempes se întoarce, și nu oricum, ci alături de un supergrup, format din instrumentiști răspândiți prin întreaga Europă, oameni ce au avut un cuvânt greu de spus în primii pași ai trupei Cargo. Adrian Popescu, chitarist și producător al trupei, a emigrat în Franța după mineriada din iunie 1990 și trăiește și acum la Paris. "Nu e mare diferență între Kempes, cel de la începutul anilor '90, când eram amândoi membri ai trupei Cargo, și Kempes, cel de acum, când suntem din nou în aceeași trupă, REZIDENT EX”, povestește el. "Atunci eram foarte tineri, între timp am devenit «adulți și responsabili», dar starea de spirit și energia au rămas intacte. Dacă n-ar fi fost așa, n-am fi făcut o trupă nouă. A contat foarte mult și prietenia care ne leagă. Pe Ovidiu Ioncu-Kempes îl cunosc de mai bine de 20 de ani, Tavi Iepan și cu mine suntem un fel de «cuplu bătrân», ne cunoaștem de vreo 32 de ani și am cântat împreună când nu eram decât niște copii. Nu avem nevoie să vorbim ca să ne înțelegem. Am petrecut împreună momente magice, în concerte și turnee. Tot de vreo 32 de ani îl cunosc și pe Christian Podratzky, de pe vremea când el cânta la Impact, și eu la Metamorf. A fost o perioadă haioasă. Oficial, ne detestam, fiindcă făceam parte din trupe inamice. Pe Florin Cvasa îl cunosc de când avea 5 ani. Locuia și el în același cartier, fratele lui și cu mine am fost împreună la școala generală. Eram interesați de muzică, iar Florin Cvasa, «ăla mic», se ținea după noi. Între timp, «ăla mic» a devenit toboșar mare. Despre Matthias Lange spun doar atât: se încadrează perfect în grupul nostru”.
Este bine știut faptul că rock-ul timișorean are un suflu propriu, iar la întregirea "găștii”, cei din Rezident Ex vor să păstreze farmecul anilor tinereții petrecuți în Timișoara, căruia să-i adauge experiența acumulată de fiecare component, după ce drumurile lor s-au despărțit. Christian Podratzky revine la Timișoara de la Berlin, iar din Hamburg li s-a alăturat germanul Matthias Lange. Omul de la care a pornit această trupă este Tavi Iepan, care a emigrat în Germania în 1989, cu puțin timp înainte ca formația pe care o lansase să ajungă în vârf. Puțini sunt însă cei ce știu că primele hituri Cargo sunt compuse de el. De pildă, celebra melodie "Povestiri din gară”, ce dă numele primului disc Cargo, în 1992, este totodată primul single lansat de Rezident Ex, la mijlocul lunii iulie 2012. "Faptul că iubita mea de atunci locuia în orașul cu cele mai multe gări din România a avut indirect un rol în apariția acestei piese”, spune Tavi Iepan. "Orașul avea patru gări și, ca să nu supăr pe nimeni, ar fi trebuit să compun tot atâtea piese. Dar gara despre care scriu eu este în noi, o știm toți, este «tentația» noastră de a ajunge undeva și dorința noastră de a ne întoarce la ce suntem și simțim. Pentru că eram îndrăgostit, am devenit un navetist notoriu și am pătruns în universul CFR: Căile Ferate Romantice. Fiecare călătorie avea povestea și personajele ei. Un film cu coordonate asemănătoare, dar de fiecare dată altfel și irepetabil. Mai erau și opririle neașteptate în câmp, uneori interminabile, cu un mic picnic sau un meci de fotbal spontan, cu «nașul» ca arbitru, când se aștepta Acceleratul de... sau Rapidul de... Navetismul meu a mai durat un timp, iubita și iubirea s-au rătăcit în labirinturile vieții, dar a rămas această piesă. Textul își păstrează actualitatea: «Povestiri din gară» are un mare succes, pentru că este o fotografie a unui moment și a unei stări pe care ascultătorul o știe și se poate identifica cu ea. Mă bucur că am imprimat-o cu prietenii mei din Rezident Ex și abia aștept să o cântăm în concertele noastre”.
La ora actuală, membrii Rezident Ex repetă de zor într-o sală din Timișoara, retrăindu-și adolescența muzicală. Au imprimat deja un prim disc, ce conține piese scrise în urmă cu 20 de ani de Tavi Iepan, înregistrate în maniera anului 2012, și lucrează la cântece nou-nouțe. Cel de-al doilea single lansat este "Catedrala sufletului”, despre care autorul său spune: "«Catedrala sufletului» povestește despre o stare pe care eu cred că cei mai mulți o au atunci când se întorc în locurile adolescenței și se reîntâlnesc, chiar și numai în memorie, cu momente, persoane și locuri care le-au marcat viața. Pentru o clipă, te afli în catedrala sufletului, unde prezentul, trecutul și viitorul se adună în tine și ai senzația că totul este împreună. O seară târzie de vară în orașul meu este pentru mine, încă, unul dintre cele mai frumoase și liniștitoare momente”.
Rezident Ex va concerta după miezul nopții, în ultima seară a festivalului Folk You "Florian Pittiș”, pe 5 august, la Vama Veche, și la București, pe 21 septembrie, la Arenele Romane. Însă primul concert al trupei va avea loc chiar în orașul natal, pe 3 august, la "Ziua Timișoarei”. "Am așteptat cu nerăbdare revenirea pe scenă. A trecut mult și a trecut greu. Inima mea a bătut și va bătea mereu pentru fanii din Timișoara”, spune Ovidiu Ioncu-Kempes.
Doi "nemți” pentru Dracula
Tot pe ruta Timișoara-Germania va veni, în septembrie, la București, și Dixie Krauser, ce va susține un recital în cadrul "Dracula Bass Festival”. La doar a doua ediție, festivalul propune un afiș impresionant, cu maeștri români și internaționali. După trei seri petrecute în grădina Green Hours de pe Calea Victoriei, festivalul se va încheia pe 17 septembrie la Sala Radio, cu două recitaluri de marcă, Jack Bruce și Anthony Jackson. Până atunci, în grădină vor concerta Pedro Negrescu, alături de mult apreciatul franco-italian Dominique Di Piazza, aflat la a doua colaborare cu un artist român, după excelentul recital susținut acum trei ani la Gărâna, împreună cu chitaristul timișorean Horea Crișovan. Doi invitați vor sosi din Germania, nume faimoase în istoria jazzului și a rock-ului românesc. Unul dintre ei este Dietrich "Dixie” Krauser. După ce a cântat alături de Phoenix, de Florian din Transilvania și de Pro Musica, Krauser a emigrat în Germania, la mijlocul anilor '80, acolo unde și-a continuat cariera muzicală și unde este profesor. Vacanțele de vară și le petrece în România, unde cântă în diferite formule. Am avut plăcerea să îl ascult cu trupa sa proprie, apoi într-un trio excepțional, alături de Ilie Stepan și de Horea Crișovan, și în concert, cu Florian din Transilvania. De această dată, la "Dracula Bass Festival”, el va propune un proiect solo. Dacă Dixie Krauser a revenit în țară de nenumărate ori, altfel stau lucrurile cu Decebal Bădilă, care a concertat foarte rar aici după plecarea sa în Germania în anii '90. Născut în 1968 la Constanța, el a început să cânte la pian, însă apoi a ales calea contrabasului, asemenea regretatului său frate, Ovidiu. După ce a urmat cursurile Conservatorului bucureștean, a schimbat sunetele acustice pe basul electric și s-a mutat la Köln. Prestațiile sale remarcabile se pot face auzite pe discuri de jazz, rock sau de muzică simfonică. Revenirea lui Decebal Bădilă pe o scenă din România este unul dintre evenimentele anului, iar pentru iubitorii de jazz înseamnă tot atât de mult pe cât pentru rockeri întoarcerea lui Kempes.