Lavinia Postolache - "Viitorul meu este aici, în America”

Viorel Vintila
- Miss World România 2010 -

Recent, am avut plăcerea să întâlnesc la New York una din frumusețile României: pe Lavinia Postolache, Miss World România 2010. A debutat în lumea modei la vârsta de 15 ani, prin reclamele pentru produsele de păr Matrix. Tot în țară, au urmat numeroase prezentări de modă pentru cunoscuți creatori români, cum ar fi Cătălin Botezatu sau Irina Schrotter, dar și colaborări cu multe agenții de modelling din întreaga lume. Apoi, la doar 17 ani a părăsit România pentru America, dornică să ajungă în El Dorado-ul american. Primul pas a fost făcut. În tentativa ei de a deveni actriță, timp de doi ani, a ur­mat cursurile de la New York Film Academy. Piteș­tean­că la origine, Lavinia nu este doar un chip frumos, ci și o tânără inteligentă, o însușire care o va ajuta să izbândească în redutabila "junglă hollywoodiană” unde aspiră să dea lovitura.

* * *
- Ai decis să rămâi în SUA, în plină glorie româ­nească, când deja lucrai ca model pentru marile case de modă. Cum a fost impactul cu noua lume?

- În SUA am ajuns ca exchange-student, în anul 2006. Primul popas a fost chiar în California, în Lodi, unde am studiat anul trei de liceu și am locuit la o fami­lie de americani. Impactul nu a fost foarte dur, deoa­rece aveam ceva cunoștințe despre America. Îmi făcusem temele vis-a-vis de ceea ce înseamnă Statele Unite și știam "cam cu ce se mă­nâncă”. (râde) Cel puțin așa cre­deam eu. Însă, surpriza cea mare a fost să constat că ceea ce citisem în cărti și văzusem în filme chiar era adevărat. Mă așteptasem să fie o exagerare, dar realitatea m-a con­trazis la modul cel mai plăcut.

- Cum te-ai acomodat și ce te-a impresionat cel mai mult?

- Când ai numai 17 ani, aco­modarea este mult mai ușoară. M-am acomodat foarte repede, și de la bun început am încercat să mă pun la punct cu toate noutățile din jurul meu. Am încercat să fiu un "fast learner” (învățăcel rapid - n.a). În tentativa mea de a mă plia pe noul mod de viață, un rol im­portant au jucat cei din jurul meu, a căror prietenie și dragoste m-au aju­tat să mă acomodez foarte repe­de și să mă simt ca... acasă! Cole­gii și profesorii m-au înconjurat cu dragoste și m-au acceptat cu prie­tenie, astfel făcând din "aterizarea” mea pe pământul american una foarte ușoară.

- În 2010 ai câștigat Miss World România. Ai devenit celebră. Cum ți-a marcat viața acest trofeu, care îți acorda calitatea de "cea mai frumoasă femeie din România”?

- Să nu exagerăm. Este prea mult spus - "cea mai frumoasă femeie din România”! Corect ar fi: "cea mai frumoasă dintre concurentele prezente în acel moment”. Aș vrea să precizez că la aceste concursuri de frumusețe nu se jurizează doar as­pectul fizic. Juriul caută în câștigătoare o îmbi­nare a calităților fizice cu cele morale și intelec­tuale; este un sumum de calități care decide câș­tigătoarea. Oricum, eu sunt mândră că am obținut acest titlu. Nu pot spune că mi-a marcat viața prea mult, dar cu certitudine pot spune că viața mea s-a îmbunătățit. În SUA, ca și în multe alte țări, titlul de Miss World îți conferă calitatea de per­soană publică și ești tratată cu mult respect. În Ro­mânia, din păcate, nu există o tradiție puternică în acest sens, iar unii români încă mai sunt "sub­jugați” unei tipologii învechite, bazate pe pre­judecăți vis-a-vis de titlul de "Miss”.

- Care este povestea vieții tale la Hollywood?

- Inițial, am studiat un an la "International Uni­versity of Monaco”, după care m-am mutat în State și mi-am continuat studiile la "New York Film Aca­demy”, unde am stu­diat încă un an. În cel de-al doilea an, 2010, m-am mutat la Los Angeles, unde mă aflu și acum. Am avut oca­zia să particip la evenimente mon­dene, care sunt ceva co­tidian în LA și unde am putut intra în con­tact cu celebrități din lumea Hollywood-ului. Nu­mele lor au mai pu­țină importanță. La Hol­ly­wood, nu este un lucru mare să cunoști cele­brități, ci să lu­crezi cu acestea. Mi-ar plă­cea să lucrez cu Martin Scor­sese, Guy Ritchie sau Quentin Ta­rantino.

- Cu ce te ocupi, în mod efectiv, în pre­zent?

- În prezent, fac sta­giul pe ca­re NYFA mi l-a oferit pen­tru un an de zile, și aș­tept viza O1, care îmi va da drep­tul să mun­cesc în domeniul artis­tic. Este normal să îmi do­resc o carieră conformă stu­diilor, adică în domeniul cinematografiei. Îmi place lumea filmului și mi-aș dori să reușesc să îmi văd numele pe afișele cu fil­me­le pro­duse la Holly­wood.

- Ce îți place în SUA? Este și ceva ce-ți displace?

- Îmi place aerul cosmopolit al Americii, diversi­tatea de oameni, de produse, de emisiuni TV, de tot ce vrei. Îmi place că în America poți visa cu... ochii des­chiși. Și visând cu ochii deschiși, unele vise pot deveni realitate. Ce nu îmi place? Mâncarea nu are gustul de acasă. În special fructele. Nu au nici un gust. Îmi este dor de gustul fructelor din copilăria mea, din grădina bunicilor. Îmi lipsește supa pe care o savuram cu atâta plăcere în România.

- Există vreun loc de care te-ai legat sufletește?

- New York-ul este și va rămâne orașul sufletului meu. Am locuit acolo aproape un an, pe perioada primului an de studiu de la "New York Film Acade­my”. Este orașul în care nu te plictisești niciodată. Un oraș cu o arhitectură superbă și cu un ritm amețitor de viață. Îmi place viața "fast pace” (în ritm rapid - n.a). Pe viitor aș vrea să vizitez Washingtonul. Cred că este păcat să locuiești în SUA și să nu-i vizitezi capitala. Dar America are foarte multe locuri pitorești și inedite care merită vizitate. Până atunci aș vrea să mă con­cen­trez asupra carierei.

- Trăiești în "Orașul îngerilor”, capitala mon­dială a filmului, orașul cu cele mai multe celebrități. Cum ți se par americancele? Sunt mai frumoase de­cât ro­mâncele?

- În Los Angeles sunt multe femei frumoase. Este un oraș foarte divers și sunt frumu­seți din toate colțu­rile lumii. Am cunoscut și americance autentice, dacă aș putea să mă exprim așa, care sunt foarte mândre de faptul că sunt cetă­țeni americani și care nu au avut nici o undă de discriminare față de mine, nepăsându-le că sunt româncă, in­dian­că, chinezoaică sau de altă națio­nalitate. Tot ce le-a in­teresat a fost ca­racterul meu și cali­tatea mea de om. Cât privește fru­musețea, nu aș putea spune că fe­meile din America sunt mai fru­moase sau mai urâte decât român­cele. Doar că sunt frumoase în felul lor; este un alt fel de frumusețe.

- Să revenim la frumusețea ta, celebrată pe po­dium. Care este se­cretul? Sunt sigur că multe tinere ar fi curioase să afle "rețeta” unei si­luete frumoase...

- Pentru mine, sănătatea este pe primul plan. De aceea nu fac abuz de diete "magice” și evit mâncarea fast-food. În general, prefer mân­ca­rea gătită și slabă în grăsimi. Re­cent, am desco­perit o nouă metodă: "the bar method”, o com­binație de yoga, pi­lates și balet. Este un pro­gram ex­celent, care mă aju­tă să mă mențin la forma dorită.

- Frumusețea deschide uși? Reprezintă un avan­taj profesional?

- Cred că este o povară să fi doar o tânără frumoasă și lipsită de alte calități. Dacă ești inteligentă, ai ca­rac­ter și o educație aleasă, frumusețea este un atu care în­tregește persoana, este, dacă vrei, "cireașa de pe tort”. (râde) În general, fe­meile frumoase și deștepte reușesc în viață.

- Ai cunoscut români în zona Los Angeles? Cum ți se par?

- Da, pot spune că cei mai buni prieteni ai mei, în momentul de față, sunt românii pe care i-am cunoscut aici, în Los Angeles. Îmi place să comunic cu ei, iar uneori merg și la evenimentele românești. Românii de aici mi se par, totuși, diferiți de cei din România, în sensul că sunt mult mai atenți să respecte legile, mai responsabili și poate prea preocu­pați de cariera lor.

- La România te mai gândești uneori? Ți-e dor de țară?

- Da, doresc să mă întorc în România, însă doar ca turist. Vreau să îmi văd familia și prietenii, dar viitorul meu este aici, în America, și sper să reușesc să îmi ating țelurile. M-am acomodat foarte bine și nu mă văd în altă parte. Casa mea, acum, este America. România va fi cealaltă casă a mea, casa de peste Ocean....


San Francisco, SUA