Recent, am avut plăcerea să întâlnesc la New York una din frumusețile României: pe Lavinia Postolache, Miss World România 2010. A debutat în lumea modei la vârsta de 15 ani, prin reclamele pentru produsele de păr Matrix. Tot în țară, au urmat numeroase prezentări de modă pentru cunoscuți creatori români, cum ar fi Cătălin Botezatu sau Irina Schrotter, dar și colaborări cu multe agenții de modelling din întreaga lume. Apoi, la doar 17 ani a părăsit România pentru America, dornică să ajungă în El Dorado-ul american. Primul pas a fost făcut. În tentativa ei de a deveni actriță, timp de doi ani, a urmat cursurile de la New York Film Academy. Piteșteancă la origine, Lavinia nu este doar un chip frumos, ci și o tânără inteligentă, o însușire care o va ajuta să izbândească în redutabila "junglă hollywoodiană” unde aspiră să dea lovitura.
* * *
- Ai decis să rămâi în SUA, în plină glorie românească, când deja lucrai ca model pentru marile case de modă. Cum a fost impactul cu noua lume?
- În SUA am ajuns ca exchange-student, în anul 2006. Primul popas a fost chiar în California, în Lodi, unde am studiat anul trei de liceu și am locuit la o familie de americani. Impactul nu a fost foarte dur, deoarece aveam ceva cunoștințe despre America. Îmi făcusem temele vis-a-vis de ceea ce înseamnă Statele Unite și știam "cam cu ce se mănâncă”. (râde) Cel puțin așa credeam eu. Însă, surpriza cea mare a fost să constat că ceea ce citisem în cărti și văzusem în filme chiar era adevărat. Mă așteptasem să fie o exagerare, dar realitatea m-a contrazis la modul cel mai plăcut.
- Cum te-ai acomodat și ce te-a impresionat cel mai mult?
- Când ai numai 17 ani, acomodarea este mult mai ușoară. M-am acomodat foarte repede, și de la bun început am încercat să mă pun la punct cu toate noutățile din jurul meu. Am încercat să fiu un "fast learner” (învățăcel rapid - n.a). În tentativa mea de a mă plia pe noul mod de viață, un rol important au jucat cei din jurul meu, a căror prietenie și dragoste m-au ajutat să mă acomodez foarte repede și să mă simt ca... acasă! Colegii și profesorii m-au înconjurat cu dragoste și m-au acceptat cu prietenie, astfel făcând din "aterizarea” mea pe pământul american una foarte ușoară.
- În 2010 ai câștigat Miss World România. Ai devenit celebră. Cum ți-a marcat viața acest trofeu, care îți acorda calitatea de "cea mai frumoasă femeie din România”?
- Să nu exagerăm. Este prea mult spus - "cea mai frumoasă femeie din România”! Corect ar fi: "cea mai frumoasă dintre concurentele prezente în acel moment”. Aș vrea să precizez că la aceste concursuri de frumusețe nu se jurizează doar aspectul fizic. Juriul caută în câștigătoare o îmbinare a calităților fizice cu cele morale și intelectuale; este un sumum de calități care decide câștigătoarea. Oricum, eu sunt mândră că am obținut acest titlu. Nu pot spune că mi-a marcat viața prea mult, dar cu certitudine pot spune că viața mea s-a îmbunătățit. În SUA, ca și în multe alte țări, titlul de Miss World îți conferă calitatea de persoană publică și ești tratată cu mult respect. În România, din păcate, nu există o tradiție puternică în acest sens, iar unii români încă mai sunt "subjugați” unei tipologii învechite, bazate pe prejudecăți vis-a-vis de titlul de "Miss”.
- Care este povestea vieții tale la Hollywood?
- Inițial, am studiat un an la "International University of Monaco”, după care m-am mutat în State și mi-am continuat studiile la "New York Film Academy”, unde am studiat încă un an. În cel de-al doilea an, 2010, m-am mutat la Los Angeles, unde mă aflu și acum. Am avut ocazia să particip la evenimente mondene, care sunt ceva cotidian în LA și unde am putut intra în contact cu celebrități din lumea Hollywood-ului. Numele lor au mai puțină importanță. La Hollywood, nu este un lucru mare să cunoști celebrități, ci să lucrezi cu acestea. Mi-ar plăcea să lucrez cu Martin Scorsese, Guy Ritchie sau Quentin Tarantino.
- Cu ce te ocupi, în mod efectiv, în prezent?
- În prezent, fac stagiul pe care NYFA mi l-a oferit pentru un an de zile, și aștept viza O1, care îmi va da dreptul să muncesc în domeniul artistic. Este normal să îmi doresc o carieră conformă studiilor, adică în domeniul cinematografiei. Îmi place lumea filmului și mi-aș dori să reușesc să îmi văd numele pe afișele cu filmele produse la Hollywood.
- Ce îți place în SUA? Este și ceva ce-ți displace?
- Îmi place aerul cosmopolit al Americii, diversitatea de oameni, de produse, de emisiuni TV, de tot ce vrei. Îmi place că în America poți visa cu... ochii deschiși. Și visând cu ochii deschiși, unele vise pot deveni realitate. Ce nu îmi place? Mâncarea nu are gustul de acasă. În special fructele. Nu au nici un gust. Îmi este dor de gustul fructelor din copilăria mea, din grădina bunicilor. Îmi lipsește supa pe care o savuram cu atâta plăcere în România.
- Există vreun loc de care te-ai legat sufletește?
- New York-ul este și va rămâne orașul sufletului meu. Am locuit acolo aproape un an, pe perioada primului an de studiu de la "New York Film Academy”. Este orașul în care nu te plictisești niciodată. Un oraș cu o arhitectură superbă și cu un ritm amețitor de viață. Îmi place viața "fast pace” (în ritm rapid - n.a). Pe viitor aș vrea să vizitez Washingtonul. Cred că este păcat să locuiești în SUA și să nu-i vizitezi capitala. Dar America are foarte multe locuri pitorești și inedite care merită vizitate. Până atunci aș vrea să mă concentrez asupra carierei.
- Trăiești în "Orașul îngerilor”, capitala mondială a filmului, orașul cu cele mai multe celebrități. Cum ți se par americancele? Sunt mai frumoase decât româncele?
- În Los Angeles sunt multe femei frumoase. Este un oraș foarte divers și sunt frumuseți din toate colțurile lumii. Am cunoscut și americance autentice, dacă aș putea să mă exprim așa, care sunt foarte mândre de faptul că sunt cetățeni americani și care nu au avut nici o undă de discriminare față de mine, nepăsându-le că sunt româncă, indiancă, chinezoaică sau de altă naționalitate. Tot ce le-a interesat a fost caracterul meu și calitatea mea de om. Cât privește frumusețea, nu aș putea spune că femeile din America sunt mai frumoase sau mai urâte decât româncele. Doar că sunt frumoase în felul lor; este un alt fel de frumusețe.
- Să revenim la frumusețea ta, celebrată pe podium. Care este secretul? Sunt sigur că multe tinere ar fi curioase să afle "rețeta” unei siluete frumoase...
- Pentru mine, sănătatea este pe primul plan. De aceea nu fac abuz de diete "magice” și evit mâncarea fast-food. În general, prefer mâncarea gătită și slabă în grăsimi. Recent, am descoperit o nouă metodă: "the bar method”, o combinație de yoga, pilates și balet. Este un program excelent, care mă ajută să mă mențin la forma dorită.
- Frumusețea deschide uși? Reprezintă un avantaj profesional?
- Cred că este o povară să fi doar o tânără frumoasă și lipsită de alte calități. Dacă ești inteligentă, ai caracter și o educație aleasă, frumusețea este un atu care întregește persoana, este, dacă vrei, "cireașa de pe tort”. (râde) În general, femeile frumoase și deștepte reușesc în viață.
- Ai cunoscut români în zona Los Angeles? Cum ți se par?
- Da, pot spune că cei mai buni prieteni ai mei, în momentul de față, sunt românii pe care i-am cunoscut aici, în Los Angeles. Îmi place să comunic cu ei, iar uneori merg și la evenimentele românești. Românii de aici mi se par, totuși, diferiți de cei din România, în sensul că sunt mult mai atenți să respecte legile, mai responsabili și poate prea preocupați de cariera lor.
- La România te mai gândești uneori? Ți-e dor de țară?
- Da, doresc să mă întorc în România, însă doar ca turist. Vreau să îmi văd familia și prietenii, dar viitorul meu este aici, în America, și sper să reușesc să îmi ating țelurile. M-am acomodat foarte bine și nu mă văd în altă parte. Casa mea, acum, este America. România va fi cealaltă casă a mea, casa de peste Ocean....
San Francisco, SUA